Ministrul Economiei, Varujan Vosganian, a declarat joi ca privatizarea sectorului de stat este de preferat incercarii de perfectionare a legislatiei achizitiilor publice. In opinia ministrului, pentru rezolvarea problemelor cu care se confrunta sistemul achizitiilor publice solutia cea mai buna este imbunatatirea managementului si a naturii proprietatii, se arata intr-un comunicat de presa.

Vosganian a explicat ca problemele din acest sistem au aparut din doua motive. In primul rand, pentru ca la nivelul bugetului consolidat al statului nu au existat instrumente de masurare a eficientei cheltuirii banului public si adesea nu s-a facut o evaluare a cheltuielilor pentru a se vedea daca au avut un efect real.

Un al doilea motiv este legat de existenta sistemului economic privat al statului. "Pe de o parte, pastram un sector economic de stat, iar pe de alta parte nu stim cum sa facem sa ne batem joc de el, sa ii cream tot felul de obstacole, astfel incat sa fim siguri ca in piata nu se va putea descurca. (...) De pilda, daca o firma are o situatie financiara precara si ia un portofoliu mai mare de comenzi, de multe ori nu i se permite sa fructifice portofoliul de comenzi si sa angajeze personal pentru ca a avut pierderi bugetare in anii anteriori", a aratat Vosganian.

La toate acestea, se adauga prevederile Ordonantei 34 privind atribuirea contractelor de achizitii publice. Ministrul a explicat care este diferenta dintre o firma privata si una cu capital de stat.

Mecanismele economiei de piata sunt cele mai bune mijloace de eficientizare a sistemului de achizitii publice, si nu aglomerarea regulilor, a conchis ministrul Economiei.

Declaratiile lui Varujan Vosganian, la Conferinta Anuala de Achizitii Publice din Romania:

• La urma urmei, de ce avem noi aceasta problema a achizitiilor publice? Din doua motive.
• In primul rand, pentru ca la nivelul bugetului consolidat al statului, nu am avut instrumente de masurare a eficientei cheltuirii banului public si adesea nu a existat o evaluare a cheltuielilor pentru a vedea daca cheltuielile au un efect real si in aceasta privinta ar fi suficient sa urmariti evolutia cheltuielilor pe domenii, pe sanatate, pe educatie, pe infrastructura si sa vedeti ca desi cheltuielile in nivel nominal s-au triplat uneori, iar in termeni reali s-au dublat, efectele asupra societatii romanesti nu s-au vazut ca atare.
• Deci, in primul rand crearea unui instrumentar de evaluare a eficientei cheltuirii banului public si in al doilea rand existenta sistemului economic privat al statului. Am sa ma refer mai ales la aceasta a doua componenta.
• Pe de o parte, pastram un sector economic de stat, iar pe de alta parte nu stim cum sa facem sa ne batem joc de el, sa-i cream tot felul de obstacole, astfel incat sa fim siguri ca in piata nu se va descurca. Dvs. va imaginati ca daca doua companii, una langa alta, sa zicem ca sunt doua fabrici de produse chimice, una privata, care respecta toate procedurile interne, realizeaza bugetul de venituri si cheltuieli si da drumul la treaba, si cealalta trebuie sa prezinte datele ministerului. Ministerul are sase compartimente care avizeaza, dupa ce avizeaza se duc la Ministerul Muncii, dupa ce pleaca de la Ministerul Muncii se mai duc la vreo doua ministere daca au incidenta pe probleme de mediu sau de dezvoltare regionala, dupa care se duc precum turcii la Constantinopol zadarnic sute de ani al Ministerul Finantelor si mai stau si la Ministerul Finantelor si se ajunge in situatia ca dupa sase luni bugetul de venituri si cheltuieli sa nu fie aprobat inca. Sau daca doresc sa aiba un personal mai mare trebuie sa ceara voie de la Guvern, de la Ministerul Finantelor.
• De pilda, daca o firma are o situatie financiara precara si e un portofoliu mai mare de comenzi, in multe situatii nu i se permite sa fructifice portofoliul de comenzi si planul de actiuni personal pentru ca a avut pierderi bugetare in anii trecuti. Peste asta vine si Ordonanta 34. Ai doua firme alaturi: una de stat, una privata. Amandoua vor sa cumpere un utilaj. Firma privata se duce la un targ de profil, se uita si zice: e bun, il iau. Firma de stat face caietul de sarcini. Firma de stat, dupa ce intra in procedura, se trezeste cu contestatii, se duce sa solutioneze contestatiile, astfel incat raporturile dintre economia de stat si economia privata sunt din aceasta perspectiva macinate de neincrederea pe care noi statul o avem in noi insine.
• Pe de o parte pastram sectorul de stat si ierarhizam ministrii dupa cate companii de stat are fiecare, adica ala care are mai multe companii de stat e mai tare decat ala care are mai putine companii. De exemplu, pot sa va spun ca din aceasta perspectiva ministrul Economiei din Marea Britanie e unul dintre cei mai slabi ministri pentru ca nu are  companie in subordine, iar la noi ministrii sunt vazuti ca un fel de superdirectori - cine are mai multe companii e mai tare.
• Ei bine, in aceasta perspectiva, parerea mea este ca in loc sa cautam sa perfectionam legislatia achizitiilor publice, mai bine privatizam sectorul de stat si cu asta ne-am izbavit si noi, ii izbavim si pe ei. Stiti ca era gluma aia la Radio Erevan! Intreaba unul, cum de a reusit Apolodor din Damasc sa faca podul in numai un an? Raspunsul a fost: pentru ca nu exista Ordonanta 34! De aceea, hai sa privim lucrurile in miezul lor, miezul problemei nu este ca nu avem reglementari bune pe sectorul economic privat al statului. Problema este ca avem sectorul economic privat al statului. Putem noi cu mana pe inima sa spunem ca managementul privat a fost o solutie? Putem noi cu mana pe inima sa spunem ca nu au existat influente politice sau ca nu exista in continuare influente politice si ca in clipa in care tu decizi sa respecti toate criteriile de selectie nu intri oarecum in contradictie cu alti colegi din siajul politic?
• De aceea, pentru a evita toate aceste probleme trebuie nu sa complicam procedurile, ci sa simplificam natura proprietatii si sa privatizam.
• Al doilea lucru pe care simt nevoia sa-l spun este legat de criteriile pe care le avem in vedere. Am fost pus in urmatoarea situatie. Dorim sa privatizam compania. Trebuie sa facem criteriile de selectie pentru consultantul financiar. Va marturisesc ca am un sentiment de neliniste pentru ca firmele care vin sa liciteze vor fi selectionate dupa pret si nu dupa calitate. Deci, eu daca am in fata doi avocati, dintre care unul imi cere pe ora zece lei, iar altul 50 de lei, iar eu stiu bine ca cel care imi cere 10 lei imi cere pentru ca atata face el, in timp ce cel care imi cere 50 de lei imi asigura in buna masura si succesul, eu sunt pus in situatia de a nu stii cum am sa platesc.
• Ori il iau pe cel care ma ajuta sa-mi rezolv treaba, ori il iau pe cel care ma ajuta sa n-am griji de natura legala. Or eu cred ca primul mod de a respecta legea este ca societatea sa mearga mai bine.
• De aceea, iata, existand aceste imperfectiuni, existand incapacitatea noastra ca, pe termen scurt, sa le rezolvam, trebuie sa cautam poate, uneori, solutia in alta parte ￢ in privatizare, in crearea unui sistem de follow-up pentru cheltuirea banului public si, de ce nu, o formula economica. De pilda, in situatia in care avem cheltuieli de infrastructura, ar fi suficient sa obligam contractele sa aiba la randul lor asigurare si firmele de asigurari in acest fel vor fi principalul supraveghetor al calitatii pentru ca o firma de asigurari nu va permite ca, la o sosea, in loc de asfalt sa pui branza de vaci. Pentru ca, in situatia in care se va gauri soseaua, firma de asigurari va trebui sa despagubeasca.
• Deci, pana la urma, solutia vine tot in economia de piata. Asadar, mesajul meu in aceasta privinta este ca trebuie sa familiarizam sistemul achizitiilor publice cu mentalitatile, procedurile si discernamantul economiei de piata. Nu trebuie sa facem din aceasta ordonanta o modalitate abrupta a gandirii etatiste de a se insinua prin niste mecanisme, care altminteri trebuie sa fie flexibile, spontane, intuitive ale economiei de piata.
• Exista insa, intr-adevar, si anumite criterii de eligibilitate pe care nu le poti evita si dumneavoastra ati amintit bine fondurile europene. In materie de fonduri europene, lucrurile se asociaza oarecum cu ce spuneam adineaori. Noi am tratat fondurile europene ca si cum ar fi fonduri obisnuite si, in loc sa imbunatatim managementul utilizand spiritul fondurilor europene, am contaminat gestionarea fondurilor europene de celelalte racile pe care le aveam in domeniul gestionarii banului public.
• Cred ca si in domeniul fondurilor europene ar trebui ca tipul de mentalitate sa fie o mentalitate de piata si ar trebui sa dirijam cat mai multe fonduri europene catre competitivitate, catre imbunatatirea climatului de afaceri si catre sporirea de ansamblu a eficientei economice.
• Chestiunea este aici ca nu poti imbunatati managementul prin Ordonanta 34. Poti, eventual, ingradi pe cei buni, dar nu-i poti insanatosi pe cei rai. De aceea, ideea noastra ca imbunatatim lucrurile prin Ordonanta 34 nu este solutia cea mai buna. Solutia cea mai buna este sa imbunatatim si managementul si sa imbunatatim si natura proprietatii.
• Imi amintesc, cand am devenit ministrul economiei in decembrie 2006, aveam o adevarata dezbatere privind 'baietii destepti', o dezbatere ampla si cu reverberatii mari in lumea politica. Cum n-as fi reusit niciodata sa conving pe nimeni cu proceduri de acest fel, cu criterii de selectie, am folosit mecanismele pietei si atunci am obligat ca toata energia electrica sa se vanda pe bursa. Din clipa aceea, telefonul meu de pe birou n-a sunat niciodata ca sa intermediez contracte de energie electrica pentru simplul motiv ca n-aveam voie sa o fac. Bursa a rezolvat o problema a clasei politice.
• Cand a revenit problema in actualitate? In clipa in care un ordin al ministrului a modificat ordinul nostru si a spus: cantitatile deja contractate nu trebuie reinnoite pe bursa - asta s-a intamplat in 2009 - si in 2010 iar s-au reinnoit contractele 'baietilor destepti', iar am avut o problema politica.
• Deci va rog sa ma credeti, nu stiu cum sa explic opiniei publice fara sa par desprins de realitate, leacul pentru noi nu este aglomerarea regulilor, leacul pentru noi este urmarea regulilor mecanismelor de piata. Mecanismele de piata sunt cele mai bune mijloace de preventie in cazul coruptiei, sunt cele mai bune mijloace de eficientizare in cazul achizitiilor.
• De aceea, hai sa pornim invers - nu de la stat catre piata, ci de la piata catre stat. Si sa facem afle incat nu statul sa intre cat mai adanc in mecanismele de piata, ci mecanismele de piata sa intre cat mai adanc in sectorul pe care noi l-am inconjurat cu un zid chinezesc, il aparam ca fiind al statului si in care putem sa plasam oameni, in care putem sa intervenim in licitatii si in care putem sa cultivam o mentalitate care, din pacate, in loc sa schimbe lucrurile, le-ar putea croniciza.
• Acesta este mesajul meu, sa aducem si piata, noi salutam prezenta tuturor actorilor de achizitii publice, salutam ministrii, dar cred ca, intai de toate, ca in fata Reginei Angliei, trebuie sa ne plecam in fata pietei libere.