Le Temps: Marturisirile unui bancher UBS- Francezii sunt cei mai paranoici clienti. Te suna de la telefoane publice, folosesc un limbaj codat ca nu cumva sa afle cineva ce discuta

de DP     HotNews.ro
Vineri, 14 iunie 2013, 8:39 Economie | Finanţe & Bănci

"O sa-i spunem Jean, conditia anonimatului fiind singura pusa de bancher pentru a face marturisiri privind practicile comerciale transfrontaliere ale bancii". Asa incepe articolul din publicatia elvetiana "Le Temps" , articol intitulat "Confesiunile unui bancher"(necesita abonament).  Jean a lucrat zece ani intr-un birou francez al bancii UBS si se ocupa de consilierea celor circa 300 de clienti carora le gestiona averile cuprinse intre 250.000 si 2 milioane de franci elvetieni, fiecare. "Nu exista nici o dovada a ceea ce am facut in acesti ani, deoarece totul a fost aranjat in asa fel incat sa nu existe nicio urma. Nicio instructiune nu se da in scris, admite Jean. Dezvaluirile publicate de Le Temps vin la 4 ani dupa ce un alt bancher, "Cressus", a publicat best-sellerul "Confesiunile unui bancher toxic". Si in Romania au existat cazuri de bancheri care au iesit la rampa sub rampa anonimatului, denuntand amatorismul care exista in unele banci locale.
  • Francezii sunt cei mai paranoici. Isi suna bancherii de la telefoane publice, folosesc un limbaj codat ca nu cumva sa afle cineva despre ce discuta
Majoritatea clientilor din Franta nu isi declara autoritatilor fiscale franceze bunurile plasate in Elvetia, scrie Le Temps. "99% dintre ei au avut deschis un cont digital. Noua ni s-a spus  ca era responsabilitatea clientului, contribuabilul francez sa declare banii. Daca el nu o face, nici pe noi nu ne priveste. Treaba noastra este sa producem bani, nu sa punem intrebari. Francezii sunt cei mai paranoici, mai spune Jean. Te suna de la telefoane publice, folosesc un limbaj codat cu bancherii lor ca nu cumva sa afle cineva despre ce e vorba. Cand un client isi deschide un cont, foloseste numele sau real in acte. Dar apoi aceste documente sunt puse intr-un seif iar clientul nu mai utilizeaza identitatea sa reala, ci un pseudonim. Poate fi "unchiul Alfred", de pilda sau o fraza, o expresie folosita drept cod secret care e transcrisa intr-o cartoteca alaturi de numarul de cont.  Seara, aceasta fisa e incuiata intr-un seif ignifug, in conditii de maxima siguranta
Jean se deplasa la Paris in mod repetat.  "Aveam cate cinci sau sase intalniri pe zi, isi aminteste el. In tren ma intalneam cu mai multi consilieri la fel ca mine care lucru pentru banci diferite.  Evenimentele cu clientii se terminau intotdeauna  cu o maa oferita. Acolo era cel mai bun moment ca sa iti vinzi produsele.  E drept, ne ajuta si imaginea UBS care e foarte buna in Franta"

 "Oficial, nu avem dreptul sa primim clientii la birourile din Paris ale UBS, dar acest lucru se intampla. Meregam cu un computer gol oferit de UBS si cu o imprimanta la care sa conectam PC-ul. Deschideam un joc Solitaire care era de fapt o interfata cu banca, intram pe o conexiune securizata unde ne logam cu un cod personal si printam documentele pentru deschiderea de cont spre exemplu. Le printam si le semnam, fara sa completam nimic. Apoi le trimiteam prin posta in Elvetia, unde erau completate cu restul datelor. Asta pentru ca oficial, regulile din Franta nu ne permiteau semnarea pe teritoriul francez a acestui tip de documente.

Citeste aici intregul articol din Le Temps


Asa cum spuneam mai sus, marturisirea ui Jean completeaza un  tablou din care face parte si Cressus, un alt bancher care a facut dezvaluiri intr-o carte celebra, O marturisire socanta a unui fost sef de banca,  autorul unei carti pe care o semneaza anonim, "Cresus" si in care povesteste despre falimentul Lehman, despre crahul bancar recent, despre ceea ce e dincolo de secretul bancar sau despre "practicile mafiote" ale bancherilor.

Tuturor celor care mai au incredere in banca lor. Asa incepe "Confesiunile unui bancher toxic", publicata la Editura Fayard. Plina de marturisiri socante, cartea ofera un recital halucinant din interiorul sferelor inalte ale finantelor mondiale.

Despre el, Cresus spune doar ca este un "parazit al inaltelor finante" si ca a condus una dintre cele mai mari banci franceze. Mai spune ca a iesit din business de cinci luni, dupa ce a facut cateva milioane bune de euro, dar infinit mai putine decat au facut altii.

"Am facut sa dispara acele credite cu risc ridicat, amestecandu-le cu creante de buna calitate pe care le-am vandut, disipand riscul nostru si curatindu-ne astfel bilanturile. Marjele cu care lucram la credite au crescut, ajungand la 21%. Creditele de consum, cele cu dobanzi variabile sau descoperitul de cont erau incredibil de rentabile, in ciuda declaratiilor noastre oficiale. La cele imobiliare, marja era de 16%. Mai mult, desi alte divizii lucrau in pierdere, partea de retail inflorea. Am facut sa explodeze spezele bancare pe care le incasam ca si cand asta era un lucru normal. De ce nu eram prinsi? Pentru ca amicii din Finante nu ne deranjau, ca sa ma exprim elegant. De ce nu se prindeau nici cei din media? Pentru ca nu puneau intrebari care sa ne surprinda si pe urma, media nu traieste din publicitate?", povesteste Cresus.

Cartea mai evoca marturia unei prostituate de lux, careia i s-a confesat un actionar saudit al Lehman, acesta din urma admitand ca Paulson l-a informat ca va lasa banca sa cada. "SUA are o nevoie vitala de sauditi. Arabia detine un sfert din petrolul mondial, apoi pentru ca 7% din activele totale ale SUA sunt detinute de familia regala. Si, nu in ultimul rand, pentru ca obligatiunile emise de Trezoreria SUA au fost cumparate in buna parte de sauditi.

Drama Lehman a inceput intr-un birou al FRD, in sudul Manhattanului. Henry Paulson a convocat in biroul lui elita Wall Streeetului. Erau prezenti acolo Ken Lewis, Timothy Geithner, presedintele pe atunci al Fed New York, Christopher Cox, ᅡjandarmulᅡ Wall Street si sefii celor mai mari banci americane. Discutau despre cum sa mobilizeze in weekend cateva sute de miliarde de dolari, desi toti stiau ca nimeni nu are cum sa adune atatia bani in asa de putin timp. In doua ceasuri s-a lamurit totul. Lehman nu mai putea fi salvata."

  • Despre secretul bancar: Elvetia ameninta Europa, dar face sluj in fata SUA.

"Elvetia a amenintat comunitatea europeana ca daca se atinge de secretul bancar, va ingheta toate activele europene pe care le detine, ceea ce desigur ar fi fost o lovitura dura la adresa UE. Cand insa Paulson l-a sunat pe seful Confederatiei elvetiene si i-a spus ca daca nu ridica interdictia legata de secretul bancar, Congresul american va ingheta orice tranzactie SUA-Elvetia timp de 6 luni, elvetienii le-au dat americanilor tot ce doreau".
  • Si in Romania au fost bancheri care au "dat din casa"

"Sunt alt bancher cu 11 ani de munca in sistem. In prezent cu functie de conducere in HQ, mai exact in risc corporate. Deci nu ma duc sa vad, vine informatia la mine. Cei care cred ca nu vedem se inseala. Oamenii cu experienta se prind din prima si oricum sunt dificil de mintit (in principal nu ca am fi noi mai isteti, pur si simplu eu vad 10 cazuri zilnic, in timp ce un om din front vede asta intr-un an).
Una peste alta: nu exista decat varianta ca sistemul bancar, sanatos sau nu, supravietuieste si sprijina reluarea cresterii economice. Si, in concluzie, va supravietui.
Ascunderea gunoiului sub pres este evidenta si doar un efect al pariului pe restart. Cand cresterea se reia ne permitem si provizioane / executari etc., daca exista profit. Intre timp, trebuie supravietuit si marcarea pierderilor ar insemna aport de capital care e cam scump azi. In concluzie, momentan, mark to imagination. Daca problemele vor deveni aproape imposibil de gestionat, asta nu inseamna decat ca vom avea un write-off. Ideea e sa ni-l permitem atunci cand apare.
Focus pe KPI.. nu cred ca e rau. Oricum trebuie un focus prestabilit, daca nu exista va lipsi directia. Si, in fond, daca nu faci tu tinta, vine altul. Oare e mai bun? Ca manager, chiar ma gandesc la echipa si daca o capitulare personala e mai buna pentru oamenii pe care i-am format. Inca cred ca eu sunt un rau mai mic pentru ei.
Referitor la plopistii nou-veniti in sistem: am intervievat personal numerosi candidati. Luai ce puteai. Era evident ca sunt prost pregatiti si mizai pe inteligenta si pe bunele lor intentii. In conditii de crestere era simplu, o piata a muncii dictata de candidati. Momentan s-a intors roata si pot alege. Partea proasta e ca un profesionist se formeaza in ani si numai prin experienta.
Educatia e, intradevar, slaba. Recent am ales cativa juniori care au studiat la ASE cu aceeasi profesori ca si mine. Nu o sa uit niciodata faptul ca ne dictau din manuale traduse (prost) din limba franceza de alti studenti. Mi s-a confirmat ca asta fac si acum. E tragic, suntem aproape de tarile africane, dar totusi eu inca sper ca daca vrei si lupti se poate", marturiseste un bancher pe site-ul Hymerion.ro

"Foarte multi dintre cei pe care ii vedeti iesind public cu declaratii sunt niste ipocriti, care stiu foarte bine cum stau lucrurile in sistem, dar spun doar ceea ce le convine. O fac, spun ei, pentru a pastra increderea in sistem, dar nu asta e singura solutie pentru a pastra increderea.
In toate bancile, situatia e dificila. In unele situatii managementul prost si foarte prost a dus la consecinte dureroase pentru angajatii obisnuiti. Unii au vrut sa arate celor din Centrala cat de multi bani le pot aduce, drept pentru care au aplicat o tactica a pamantului parjolit. Vindem orice, oricui, ca sa ne acoperim la indicatori (numar de produse/client, volum de vanzari, numar de noi clienti adusi in banca samd).

Acum vedem ca firmele pe care le trageam de maneca sa le dam credite, nu mai au afaceri care sa le permita returnarea banilor. Ii sunam, ne dam de ceasul mortii, uneori ii amenintam, dar ...Ce sa le faci? Daca trec cu datoriile de 90 de zile, intra automat in portofoliul firmei de recuperare cu care lucram. Interesul nostru e sa evitam aceasta situatie, dar de multe ori nu ai cum. Faci si restructurari de credite, dar sunt scumpe pentru banca. O restructurare nu inseamna ca stergi cu pixul peste maturitatea imprumutului si mai adaugi inca 10 ani.

Calatoresc mult cu serviciul ma ocup cu auditul intern. Constat, din ceea ce intalnesc in tara si din ceea ce discut cu alti colegi din alte banci, ca acolo unde problemele nu se pot rezolva potrivit procedurilor interne, se ascunde gunoiul sub pres. Se aplica politica strutului, poate ca se rezolva de la sine problema. Dar din pacate, nu numai ca nu se rezolva, ci se agraveaza pana acolo incat devine aproape imposibil de gestionat.
Salariile au fost inghetate, s-au dat colegi afara, se desfiinteaza posturi (pe motiv ca activitatea s-a centralizat)...oficial, sistemul merge bine, iar pentru restul problemelor, ia trimiteti-ne un email pe adresa Office@....ro si va vom raspunde in cat mai scurt timp.

Partea cea mai proasta e cea legata de atmosfera din banci. Sunt de 10 ani in sistem. Nu mai regasesc acea atmosfera. Erau oameni de bun simt, colegi care chiar erau interesati de problemele tale si incercau sa te ajute...Acum fiecare e pentru el. Am o colega care s-a oferit sa isi toarne colegii, numai sa n-o dea afara. Din fericire, au zburat-o. Dar ca ea sunt multi. Au terminat tot felul de facultati no-name si au venit cu pretentii salariale de ramaneai crucit. Habar nu aveau cu ce se mananca meseria asta, dar voiau bani. Unele au vrut ca din prima zi de munca sa fie numite sefe de departamente. Altii acceptau pe bani putini sa se angajeze, stiind ca odata intrat in sistem, te muti usor de la o banca la alta. O alta colega a venit de pe un post unde se ocupa cu traduceri de filme de desene animate. A facut 3 ani de facultate si acum se cheama ca e bancher. Ati avut dreptate cand ati publicat acele cv-uri. Poate unii se vor regasi in ele si vor deveni mai moderati.

Sau oameni in toata firea care, intrebati de client la ce se refera un anumit comision, dau niste explicatii absolut aiuritoare, iar cand le atragi atentia, iti raspund "Da-i in ....ca si asa nu pricepe nimic".

Sperantele mele se leaga totusi de cativa tineri foarte bine pregatiti, care au venit in urma cu cateva luni in banca. Sunt cu mult bun simt, stiu carte si vor sa faca treaba.
Ar trebui poate sa puneti problema educatiei financiare facute in scoli. Nu intotdeauna profesorii care predau sunt "upgradati" cu ceea ce se mai petrece in domeniile pe care le predau. E drept ca e un cerc vicios, dar poate reusiti sa scrieti despre asta", marturiseste un alt bancher.


Citeste mai multe despre   












Jurnal​ din Israel

FOTOGALERIE Tel Aviv: artistic si sofisticat

Tel Aviv e un oras nou pornit de la un port vechi si are un tip de sofisticare, nearoganta, care-l face definitiv interesant. Arhitectura lui, accentele moderne, tusele europene, aspiratiile americane, muzeele, casele memoriale permit calatorilor sa traiasca in el si o experienta culturala. Spiritul relaxat al orasului si umorul generatiei tinere din Tel Aviv se traduce uneori in mici capodopere in culoare pe ziduri. Unul dintre cele mai bune, amuzante si interesante tururi e cel din cartierul florentin, cunoscut ca partea boema a orasului.

10380 vizualizari

  • -1 (7 voturi)    
    la fel si nea caisa Vasilescu (Vineri, 14 iunie 2013, 11:40)

    busola [utilizator]

    Ne spune tot asta in fond...'nu exista decat varianta ca sistemul bancar, sanatos sau nu, supravietuieste si sprijina reluarea cresterii economice'.

    Mai exista si exceptii insa, de tipul Islandei, cand clientii au zis NU salvarii unui sistem bancar corupt si in consecinta sistemul bancar a intrat in faliment.

    La noi cica bancile mai fac bani doar imprumutand statul, Mugurel e de acord cu chestia asta.
    • 0 (4 voturi)    
      la voi (Vineri, 14 iunie 2013, 17:21)

      baronul stanganbuch [utilizator] i-a raspuns lui busola

      exista nea caisa radu tudor si nea gutuie gidea, ce treaba aveti cu vasilescu, mai degraba cu ceausescu aveti ceva adica multe in comun. Tot atita economie stiti cit si ala.
  • -2 (4 voturi)    
    Asa si... (Vineri, 14 iunie 2013, 11:59)

    Zummm [utilizator]

    Solutia castigatoare este.....?? Am eu una dar e cam dura
  • +1 (5 voturi)    
    informatii de la prostituatele de "lux" (Vineri, 14 iunie 2013, 19:38)

    gigel123 [utilizator]

    Citez:
    "Cartea mai evoca marturia unei prostituate de lux, careia i s-a confesat un actionar saudit al Lehman, acesta din urma admitand ca Paulson l-a informat ca va lasa banca sa cada. "SUA are o nevoie vitala de sauditi. Arabia detine un sfert din petrolul mondial, apoi pentru ca 7% din activele totale ale SUA sunt detinute de familia regala. Si, nu in ultimul rand, pentru ca obligatiunile emise de Trezoreria SUA au fost cumparate in buna parte de sauditi."

    Eh... acum un tip libidinos ii poate spune orice unei femei pentru a o da pe spate. Asta nu inseamna ca povestile respectivei sunt demne de incredere. In cazul de mai sus exagerarea este enorma si totusi multi cititori ai articolului ar lua-o de buna ... iar asta din acelasi motiv din care se vindeau si activele alea toxice relativ binisor: la cateva lucruri bune (informatii reale) mai bagi si ceva informatie falsa ... pastrand o oarecare atmosfera de credibilitate ... e o tehnica de manipulare veche de cand lumea si foarte eficienta.

    Mai jos ceva detalii despre cum stau, de fapt, lucrurile relativ la cine detine US Treasury bonds:

    http://www.treasury.gov/resource-center/data-chart-center/tic/Documents/mfh.txt

    - marii exportatori de petrol (inclusiv Arabia Saudita) detin mai putin de 5% din volum (272/5670).
    - holding-urile suverane ale sauditilor (inclusiv US Treasuries) ajung la catevasute de miliarde... mai putin de 1% din valoarea real-estate-ului din US
    etc

    PS: ce legatura este intre francezii paranoici ? incompetenta de la noi, sauditi si prostituate pana la urma ?


Abonare la comentarii cu RSS



ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version