Primul mit: Salariile mici sunt bune pentru economie. Nu, nu sunt. Un salariat bine platit este mai productiv decat unul platit prost.Nu mai vorbesc de faptul ca un salariu minim peste un anumit nivel conduce la mentinerea pe termen lung a unui somaj ridicat. Cand ni se vorbeste despre vreo delocalizare a unei companii in tari in care costurile cu forta de munca este ieftina, investitorii se uita de fapt la puterea monedei din acel stat si la avantajele pe care le va avea atunci cand va exporta de acolo productia. Potrivit Bancii Asiatice de Dezvoltare, cele mai multe componente cu valoare adăugată ridicata care intra in componenta iPhone-urilor asamblate in China provin de fapt din tari unde salariile sunt considerate mari (Germania, Japonia, Coreea de Sud și SUA).
Michael E. Porter și Jan Rivkin scriu si ei in Harvard Business Review: “Salariile mici nu stimuleaza competitivitatea. Țările care bat SUA in clasamentul competitivității intocmit de Forumul Economic Mondial sunt națiuni unde se platesc salarii ari: Elveția, Singapore, Finlanda, Suedia, Țările de Jos și Germania”. Asa ca sa terminam cu acest mit..
Al doilea mit: Reforma ANAF va duce la scaderea evaziunii fiscale
Ar fi bine, dar simpla redecorare a apartamentului nu inlatura mirosul neplacut al igrasiei din baie. Cata vreme salariile inspectorilor raman mici iar unii dintre ei ( o spune ministrul Finantelor) nu stiu intocmi nici macar un proces verbal corect, sperantele acestui mit raman false. Oentru combaterea evaziunii este nevoie de mult mai mut decat atat. ANAF trebuie daramat si reconstruit. Altfel ne vom minti in continuare.
Al treilea mit: Avem nevoie de un nou acord cu FMI
Acordul pe care autoritatile noastre vor sa il negocieze cu FMI are argumentul masochist ca fara FMI, nu reusim sa reformam. De fapt, autoritatile de la Bucuresti admit indirect ca nu au suficienta vointa si determinare pentru a da drumul reformelor structurale in absenta “cainelui rau” care sa latre si sa muste. Nevoia de acord mai arata ca nici acum nu suntem pregatiti sa fim “colegi de banca” cu Germania, Elvetia s.a. in Uniunea Europeana. Strict tehnic nu avem nevoie de niciun acord. Nu avem probleme cu balanta de plati (potrivit Statutului FMI, abia atunci intervine Fondul intr-o economie, cand tara in cauza are dificultati in zona balantei), rezervele sunt la nivel maxim, moneda e stabila. Cu toate astea, inca ne dorim ca Fondul sa ne puna pampersii. Partea proasta e ca ne si laudam cu asta.
Al patrulea mit: D-le Ponta, credeti ca economia este o știință?
Ei bine, nu e. O stiinta imi pare mai degraba o zona in care o afirmatie o data demonstrata nu mai poate fi contrazisa. Cum este Teorema lui Pitagora. Nu cred ca sunt multi care ar incerca sa spuna ca Pitagora e un basist imputit si ca teorema lui e fara valoare, fiind contrazisa de viata insasi. Economia nu e o stiinta ci mai degraba are rolul tivului: tine haina, dar nu face designul. Un exemplu il avem in politicile FMI. In urma cu 2-3 ani oficialii Fondului se inchinau masurilor de austeritate. Azi, admit ca de fapt se inselau. Un alt exemplu este demersul studentilor de la Ecole Normale Superieure (Paris), in cadrul unei miscari mai ample- „Economia Post-Autista”, demers facut în iunie 2000. Studentii au publicat atunci o o petiţie, protestând împotriva „autismului” spre care economia se indreapta. Ei sustin că economia a ajuns să fie un fel de stiinta a unor lumi imaginare fara legatura cu lumea normala, ca tehnicile matematice au devenit un scop în sine. Economia nu e o stiinta ci o suma de interpretari subiective. Sa nu fetisizam debil acest termen.
Al cincilea mit: Scopul politicilor economice trebuie sa duca la maximizarea eficientei
Ganditi-va cum masori eficienta unui doctor? In functie de numarul de operatii? Nu ar fi corect, el trebuie sa opeereze cu maxima atentie nu cu eficienta. In acest caz, maximizarea eficientei nu este cel mai bun scop al medicului. Sau luati cazul unui elev care se straduieste sa ia doar note de 10. Ii reuseste timp de 5 ani, dupa care face o depresie si se interneaza. La ce i-a folosit eficienta? Politica economica nu trebuie sa fie despre maximizarea eficientei, ci despre optimalitatea distributiei avutiei in societate. Citeste aici mai multe
Al saselea mit: Suntem în criză de resurse
Argumentul aici este unul de tip Malthus. Populaţia este în creştere rapidă şi resursele cresc mai incet decat o face populatia. In concluzie, tot mai multi oameni au de consumat tot mai putine resurse. Egal criza, cum ar veni.
Unul dintre defectele acestui mit este cat de presupunerea ca (virgula) cantitatea efectivă a resurselor este independentă de populaţie. Dar, mai mulţi oameni înseamnă mai multe cunoştinţe şi o diviziune a muncii mai fină. Oamenii nu sunt ca in jocul Pacman, unde inghit tot ce le iese in cale. Atunci când există mai mulţi oameni, apar si idei noi.
În plus, există procesul de înlocuire. Cand o anumită resursă devine limitata, de multe ori apare ca stimuent pentru inlocuire o resursă mai ieftina. Exemplu? La inceputul anilor 60 a existat un consum intens de cupru pentru a fabrica cabluri de telefon. Preţul a crescut consistent si imediat. Rezultatul? A aparut fibra optica. Exista nisip, iar un kilogram de nisip poate transmite de mii de ori datele unei tone de cupru.
Vezi cazul pariului dintre Julian Simon şi Paul Ehrlich.
Al saptelea mit: Prețurile reflectă valoarea.
N-o reflecta. Valoarea este o masura cuantificata subiectiv (pentru Becali, 100 de metri patrati de teren are o anumita valoare, in vreme ce pentru un executat silit de vreo banca, are o alta valoare). De fapt, bulele speculative tocmai asta demonstreaza (ultima fiind la noi bula imobiliara): ca preturile NU reflecta valoare. Sa ne amintim ca seful FED, Ben Bernanke, declara în 2005 că creșterea prețurilor “reflectă în mare măsură fundamentele economice solide”
Al optulea mit: Toate activitățile profitabile sunt bune pentru economie
Evident, mitul e fals. Consumul de droguri este o activitate profitabila dar nu este bun pentru economie. In cadrul drogurilor cu efect halucinogen mai includ si “recompensarea” clientelei politice cu posturi in diverse Consilii de Administratie. Aceasta din urma activitate este chiar daunatoare economiei chiar daca pentru cei numiti e extrem de profitabila. Mai sunt si alte exemple, nu insist. O teorie se dovedeste falsa atata vreme cat se gaseste un singur caz concret in care ea se invalideaza. Asa ca e suficient.
Al noualea mit: Am crescut in acest an peste asteptari
Ionescu a ramas intr-o zi fara serviciu. Cu rate la banci, copii de crescut, Ionescu s-a apucat sa vanda lucruri de prin casa si de pe langa. Mai intai in teren, apoi din mobilier, apoi masina, astfel ca din punct de vedere al contului bancar, Ionescu a crescut cu 10%. Peste asteptari, isi spuneau vecinii, invidiosi. Numai ca dupa inca un an, s-au dus si banii si bucuria. Cresterea lui, chiar daca peste asteptari, nu era generata in mod sustenabil, ci mai mult din artificii contabile si statistice. Dl Ionescu e roman. In fact, Dl Ionescu E Romania.
Comenteaza pe Hymerion.ro
1
8
