În Europa, numărul exit-urilor operate de fondurile private de investiţii a scăzut anul trecut la 61, faţă de cele 85 înregistrate în 2011, se arată în studiul anual EY „Myths and challenges – How do private equity investors create value?”. Raportul vorbeşte despre climatul economic instabil şi activităţile de tranzacţionare reduse ca fiind principalele provocări pentru fondurile private de investiţii. (vezi atasament)
Cu toate acestea, în termeni globali, în pofida criticilor adresate uneori industriei, afacerile controlate de fondurile private de investiţii au crescut rata ocupării forţei de muncă cu 2% în 2012. 44% dintre companiile participante la studiu au achiziţionat alte companii, în timp ce doar 10% dintre acestea au vândut o parte din afacerea achiziţionată. În perioada cuprinsă între 2005 şi 2012, 80% dintre companiile analizate au generat pentru investitori câştiguri brute şi randamente peste nivelul mediu din piaţă.
Sachin Date, Lider al departamentului EY pentru Fonduri private de investiţii pentru Europa, Orientul Mijlociu, India şi Africa, spune: „Cum Europa şi multe alte regiuni au înregistrat o creştere redusă sau chiar o stagnare a PIB-ului pentru o perioadă de timp atât de îndelungată, portofoliul fondurilor private de investiţii a fost, inevitabil, afectat. Dacă rata de profit a companiilor din care se făcea exit în perioada de prosperitate economică ajungea la peste 15% pe an, în ultimii doi ani, aceasta a scăzut la 5%, demonstrând că a devenit într-adevăr foarte dificil să reuşeşti să creşti afacerile din portofoliu. Efectele colaterale ale acestei tendinţe induc, până la urmă, un anumit nivel de stres în segmentul fondurilor private de investiţii, pe măsură ce randamentele investiţiilor scad, investitorii devin mai selectivi iar unele PE-uri se zbat să atragă noi fonduri”.
De la instalarea crizei, activitatea din segmentul fondurilor private de investiţii a cunoscut o scădere constantă în privinţa portofoliului. Declinul în numărul de exit-uri în 2012 a fost şi mai accentuat. Astfel, în 2012, au avut loc doar 61 de exit-uri în eşantionul analizat, în scădere faţă de cele 85 de exit-uri înregistrate în 2011 şi aproape la egalitate cu cele înregistrate în anul 2010. Deşi numărul cumpărătorilor strategici a crescut, doar 9 din 24 exit-uri realizate către cumpărători strategici au avut cumpărători europeni, 10 afaceri fiind vândute către cumpărători din SUA şi 5 către cumpărători strategici provenind din zona Asia-Pacific sau din alte părţi ale lumii.
„Cu sub 40% din exit-uri tranzacţionate către cumpărători europeni, cel mai mic procent înregistrat vreodată de studiul nostru, avem o demonstraţie clară a lipsei de încredere a corporaţiilor europene în implicarea în tranzacţii de tip fuziuni şi achiziţii. Pe de altă parte, proporţia exit-urilor tranzacţionate către SUA şi cumpărători din alte părţi ale lumii a crescut în 2012. Acesta reprezintă un alt semnal că investitorii internaţionali sunt o posibilă cale de exit pentru fondurile private de investiţii, în condiţiile în care cumpărătorii europeni continuă să rămână în expectativă ", spune Bogdan Ţenu, Senior Manager în departamentul de Asistenţă în Tranzacţii, EY România.
În comparaţie cu anii 2010 şi 2011, când vânzările către alte fonduri private de investiţii au reprezentat aproape jumătate din exit-uri, preluările secundare s-au redus în 2012 la puţin peste 35%.
„E puţin probabil ca, pe măsură ce avansăm în 2013, evoluţia pieţei să relaxeze dificultăţile cu care se confruntă fondurile private de investiţii. Fereastra de oportunitate reprezentată de IPO-uri rămâne incertă iar cumpărătorii corporativi europeni stau în expectativă. Generarea unor exit-uri de succes va fi cheia care le va asigura viitoarele finanţări din partea investitorilor. Datele demonstrează, însă, că modelul fondurilor private de investiţii se dovedeşte rezistent în pofida dificultăţilor pe care le are de înfruntat”, conchide Bogdan Ţenu.
Despre studiu
Studiul Myths and challenges – How do private equity investors create value? - furnizează informaţii despre performanţele şi metodele fondurilor private de investiţii, bazându-se pe o analiză a celor mai mari afaceri europene vândute de fondurile private de investiţii în ultimii 8 ani. O parte a proprietarilor acestor afaceri nu provin din Europa, prin urmare acest studiu nu se referă la performanţele fondurilor private de investiţii europene, ci este, mai degrabă, o analiză a impactului segmentului fondurilor private de investiţii asupra business-urilor în Europa.
Pentru a evita comparaţii eronate şi pentru o mai bună concentrare pe cele mai mari afaceri aflate în portofoliile fondurilor private de investiţii, studiul urmăreşte doar acele cazuri de exit care au înregistrat în momentul cumpărării valori de peste 150 de milioane EUR. Acest criteriu a fost aplicat şi în cazul analizei actualului portofoliu al fondurilor private de investiţii. În total, au fost identificate 527 de cazuri de exit ale unor business-uri care corespundeau acestui criteriu în cei opt ani vizaţi de analiză, din 2005 până în 2012 — iar acestea constituie “eşantionul”.
Au fost analizate performanţele de business obţinute pe durata controlului fondurilor private de investiţii (de la momentul intrării în portofoliu, la cel de exit) pe baza măsurării unor indicatori de performanţă precum variaţia evaluării afacerii, a profitului, numărului de angajaţi, productivitate. Pentru a măsura mai bine impactul economic agregat, am folosit medii ponderate.
Acest studiu a fost realizat pe baza unor date publice disponibile pentru întregul eşantion, precum şi pe baza unor date obţinute din interviuri confidenţiale cu fondurile de investiţii care au deţinut aceste afaceri. Am analizat date de performanţă pentru 383 de business-uri.
