Lipsa unor politici in domeniul familial si criza au adus natalitatea din Romania la cote foarte joase. Pe termen scurt, decizia familiilor de a renunta sa mai faca copii este de inteles: e greu sa le asiguri un trai decent, dar pe termen lung ne va afecta prin subtierea fortei de munca si implicit a numarului de contribuabili la sistemul de pensii. Trebuie adaugat ca in toata Europa (cu 2-3 exceptii) asistam la o tendinta similara. Dar, vorba romanului, fiecare isi plange mortul lui.

Dan PopaFoto: HotNews.ro
  • Scurta privire in Europa

Indicele de fertilitate a scazut in cincisprezece tari europene - din 22 studiate si comparabile - este concluzia Institutului de demografie din Viena. Tendinta este observabila mai ales in tarile din sudul zonei euro.

Criza are un impact direct asupra natalitatii, care scade brusc in Grecia (1,43 copii la o femeie), in Portugalia (1,35), in Spania (1,36) si in Irlanda (2,05). Fenomen ingrijorator in Grecia, numarul avorturilor a crescut cu 50% in 2011. In Portugalia, numarul de nasteri a scazut in 2012 la 90 000, cota cea mai mica din ultimii 60 de ani.

  • Sa ramanem la cifrele din tara noastra

Pana in 2004, se nasteau mai multi copii in mediul rural. Din 2004, mediul urban este cel care genereaza un spor al natalitatii cel mai ridicat. E drept, trebuie luat in calcul si numarul comunelor devenite orase (care au "mutat"nou-nascutii din rural in urban) si in mica masura, migratia interna. Mai observam ceva: in perioada crizei, natalitatea a crescut, ceea ce ar putea parea surprinzator. Numai ca nu e asa.

Multe femei au preferat sa fac un copil pentru a putea intra in concediu de maternitate si a evita concedierile, aceasta pare a fi cea mai logica si la indemana explicatie. Pe de alta parte, discutam de valori medii. Exista localitati in mediul urban in care natalitatea a fost constant mai ridicata decat in rural si viceversa. Dar ele sunt exceptii. Pe medie, suntem ca in graficul de mai jos.

In ultimii doi ani ani, in Romania s-au nascut cei mai putini copii, din 1955 incoace, arata datele INS. Seriile de date erau prea lungi pentru a fi prinse in grafic, dar acesta e adevarul. Pe vremea lui Ceausescu, prin anii 1968, politicile publice erau in favoarea familiilor numeroase, astfel ca media nasterilor era 3-4 copii/mama. Astazi, suntem subunitari.Noroc cu Bucurestiul si cu Moldova.

Daca ne uitam la cifre, vedem reflectate politicile diferitelor Guverne perintate in fruntea tarii. Fireste, ne referim la politicile destinate Familiei. Anul 1990 nu se pune, fiind anul de rodaj al democratiei.

Mai jos aveti topul judetelor in functie de nasteri, in 2012. Capitala e fruntea, impreuna cu Iasi, Suceava si Constanta. Pe ultimele doua locuri, Covasna si Tulcea. Daca o sa comparati indicatorii bunastarii in judetelefruntase si codase, veti gasi legaturi directe (si relevante).

La ce sunt buni acesti indicatori? Ei reprezinta o privire in viitor. Peste 18-20 de ani, atunci cand nou-nascutii de azi vor intra in campul muncii, ei vor fi cei care ne vor plati pensiile, prin contributiile pe care urmeaza sa le achite la sistemul public.

Ce solutii pot fi prefigurate?

Cea mai buna optiune pentru diminuarea deficitelor din zona de pensii este cresterea varstei de pensionare proportional cu cresterea sperantei de viata la varsta de 65 de ani. Stiu, suna ca naibii, dar intr-acolo ne indreptam. "Este singura solutie care nu afecteaza negativ pensiile pensionarilor de dupa 2030. Pentru asigurarea unui venit cat mai bun, cea mai recomandabila varianta este cea a economisirii suplimentare in pilonii II, III sau prin alte instrumente. Cele mai proaste optiuni sunt: Legarea pensiei de cresterea salariilor deoarece poate produce deficite imense aruncand economia in haos si nationalizarea pilonului II care ar scadea valoarea pensiei cu o treime (ca rata de inlocuire a salariului), se arata in concluziile studiului "Cine va plati pensiile decreteilor?", lansat recent de Expert Forum

Desi generatia cea mare a decreteilor e astazi la potential activ maxim, reuseste cu greu sa sustina pensiile parintilor si bunicilor sai iar fondul public acumuleaza deficite de 2,4% din PIB. Cand decreteii se vor pensiona, in jur de 2030, va incepe cu adevarat dezastrul: daca nu se schimba ceva in actualul sistem public, raportul pensie/salariu va scadea pana sub 25%. Acest pericol e ignorat in prezent, politicul romanesc nefiind interesat sa planifice cu patru cicluri electorale in avans.

Pe termen lung, sistemul de pensii din Romania este sub presiune din multe directii. In primul rand, tendintele demografice de imbatranire sunt foarte accentuate. Desi in momentul de fata,

  • Romania are o populatie mai tanara decat marea majoritate a statelor europene, in urmatorii 50 de ani va ajunge in grupul tarilor cu cea mai imbatranita populatie.

Conform prognozei Comisiei Europene, proportia tinerilor (0-14 ani) va scadea in perioada 2010 - 2060 cu cca. 38%, iar proportia persoanelor active (15 - 64 ani) scade in aceeasi perioada tot cu cca. 38%. In schimb populatia de 65 ani si peste va avea o pondere din ce in ce mai mare, ajungand in 2060 sa reprezinte aproape 35% din populatie. Cresterea cea mai spectaculoasa va fi pe segmentul de peste 80 ani de ani care va fi mai numeros (13,3% din total populatie) decat copiii intre 0-14 ani (11,8% din total populatie).

In acelasi timp, problemele actuale din zona pietei muncii par sa fie persistente pe termen lung. Rata mica a ocuparii, sub media europeana, nu se va corecta in urmatoarele decenii. Mai mult, din estimarile Comisiei Europene, Romania este singura tara in care se prognozeaza pe termen lung o scadere a ratei de ocupare sub nivelul actual.

Rata de dependenta a sistemului public de pensii (raportul dintre numarul de pensionari de asigurari sociale de stat si numar total de contribuabili la sistem) pleaca de la un nivel defavorabil, de la 0,85 pensionari/ contribuabil in 2010, ajungand la 1,5 pensionari/contribuabil in 2060.

  • O alta problema este legata de situatia fiscala actuala a statului roman. Chiar daca are printre cele mai tinere populatii din Europa, Romania are un deficit imens la fondul public de pensii. In 2011, acesta a reprezentat 2,4% din PIB si aproape 56% din deficitul bugetului consolidat (Fig. 6). Pe partea de venituri, statul roman este un colector slab. Evaziunea fiscala la colectarea CAS este estimata la 3,3% din PIB5.
  • Subventiile de la bugetul consolidat sunt greu de acoperit in conditiile in care capacitatea administrativa este slaba iar pentru taxele generale, Romania colecteaza la buget in jur de 33% din PIB, in timp ce alte state europene colecteaza peste 50%.

In ce priveste cheltuielile, pensiile au fost un mijloc de obtinere de catre partidele la putere a votului pensionarilor prin propuneri sau decizii populiste ce nu puteau fi sustinute financiar. Dupa decizia Curtii Constitutionale prin care, de facto, nu se pot opera micsorari ale pensiilor, jocul populist a avut un impact financiar major iar costurile unor eventuale decizii populiste pentru viitor sunt riscante pentru echilibrul fondului public si chiar a intregii economii.

  • ANALIZA: SAPTE SCENARII DE REFORMA

Pentru a intelege mai bine efectele actualelor tendinte si a le analiza, propunem mai jos sapte scenarii privind situatia fondului public de pensii in urmatorii 30 de ani luand in considerare factorul demografic, piata muncii, evolutia economica si decizia politica: pastrarea status-quo-ului, aplicarea recomandarilor europene privind cresterea varstei de pensionare si o economisire mai intensa, politici populiste care fie cresc excesiv cheltuielile sau scad veniturile, fie blocarea sau anularea reformelor cheie privind pilonul II.

  • Este evident ca sistemul de pensii nu va putea asigura o pensie suficient de mare din pilonul I. Pilonul II va ajunge la maturitate intr-un moment de varf in ce priveste intrarile la pensie (2032) si va duce la o crestere a valorii pensiei.
  •  Chiar si asa, este absolut necesar ca generatiile care in prezent sunt active pe piata muncii sa fie constiente ca statul nu va putea asigura un nivel similar al pensiei ca pentru pensionarii actuali si sa economiseasca suplimentar pentru a nu se expuse riscului de saracie.
  •  Corectarea dezechilibrelor din piata muncii prin reducerea informalitatii si fiscalizarea economiei rurale, prin politici mai bune de ocupare si recalificare, prin cresterea angajabilitatii pentru categoriile expuse somajului sau inactivitatii (tineri, femei, lucratori varstnici). De asemenea, asigurarea unui mediu de afaceri prietenos care sa duca la cresterea activitatii economice si implicit la cresterea numarului de locuri de munca.
  • Diminuarea deficitelor prin cresterea veniturilor, fiind necesara imbunatatirea colectarii contributiilor (diminuarea evaziunii si eliminarea exceptiilor de la plata) si distribuirea echitabila a poverii fiscale.