Întrucât vara e pe sfârşite, mi-am zis că e momentul să finalizez seria de articole pe tema controalelor fiscale, pentru a vă putea intra bine pregătiţi din acest punct de vedere, în noul sezon ce stă să înceapă. Dacă din cauza vacanţei sau din alte motive n-aţi apucat să citiţi primele episoade sau daca doriţi să vă reîmprospătaţi memoria, le puteţi accesa aici: partea 1, partea a 2-a, partea a 3-a.
Ne aflăm aşadar în etapa T7 pe axa timpului aşa cum am prezentat-o în partea a 2-a a acestei serii, etapă în care inspectorii fiscali emit raportul de inspecţie fiscală şi îl pun la dispoziţia contribuabilului.
Dacă lucrurile au mers „ca la carte”, ar trebui ca în acest moment să citiţi documentul respectiv, să îl semnaţi, inspectorii să vă mulţumească pentru buna colaborare şi să vă concentraţi 100% pe activitatea dumneavoastră. De multe ori lucrurile nu stau însă aşa, finalul inspecţiei propriu-zise fiind începutul de drum al unui lung, obositor (dar şi costisitor) proces de contestare a raportului de inspecţie fiscală.
Aşadar, citiţi cu atenţie varianta finală a raportului şi verificaţi dacă modificările agreate cu inspectorii după discuţia finală au fost introduse şi dacă eventualele erori ce s-au strecurat iniţial au fost îndreptate. De asemenea, este important ca, în cazul în care au fost stabilite datorii fiscale suplimentare achitate de dumneavoastră în timpul inspecţiei, inspectorii să menţioneze explicit acest lucru în raportul întocmit. Evitaţi astfel riscul ca acestea să vă fie imputate încă o dată prin decizia de impunere.
De asemenea, în cazul în care au existat divergenţe iar contribuabilul a depus un punct de vedere scris asupra problemei respective, inspectorii au obligaţia de a-l anexa la raportul de inspecţie fiscală precum şi de a include în raport punctul lor de vedere, împreună cu fundamentul legal pe care acesta se sprijină. Insistaţi asupra acestui aspect întrucât raportul de inspecţie reprezintă cel mai important document în etapele de contestaţie care vor urma.
În situaţia în care nu sunteţi de acord cu unul sau mai multe aspecte înscrise în raport, puteţi refuza semnarea lui, dar acest lucru nu face decât să întârzie lucrurile cu câteva zile. Organele de control vă vor transmite documentul respectiv prin poştă, data înscrisă pe plic fiind considerată data la care aţi luat la cunoştinţă rezultatele inspecţiei. Odată cu raportul, autorităţiel vor emite şi decizia de impunere (T8), în baza căreia vi se stabileşte obligaţia legală de plată a obligaţiilor fiscale suplimentare. În mod normal aceste sume trebuie plătite indiferent dacă raportul de inspecţie fiscală va fi contestat sau în termenul prevăzut de lege. Mai exact spus, contestarea sumelor nu conduce automat la suspendarea obligaţiei de plată: inspectorii au dreptate până când autoritea de soluţionare a contestaţiei sau instanţa nu stabileşte contrariul.
Dacă plata nu este efectuată, organele fiscale pot începe procedura de executare silită a contribuabilului (T9). În acest caz, cu ajutorul unui consultant fiscal priceput şi a unui avocat bun puteţi iniţia rapid o acţiune în instanţă prin care să obţineţi suspendarea executării silite pentru o anumită perioadă. Neavând pregătire juridică nu vă pot da prea multe detalii despre această procedură, dar un element important este ca împreună cu consultantul fiscal să puteţi pregăti o argumentaţie solidă împotriva punctului de vedere al inspectorului, argumentaţie care să fie ulterior susţinută în instanţă de avocat şi care şă convingă judecătorul că executarea silită nu trebuie efectuată.
Contestaţia la raportul de inspecţie (T10) se depune la autorităţile fiscale în termen de 30 de zile lucrătoare de la data la care acesta v-a fost adus la cunoştinţă (data semnării sau data poştei, aşa cum am menţionat mai sus) şi vă recomand ca aceasta să fie redactată atât cu suportul consultantului fiscal cât şi a avocatului care vă ajută în acest demers. Aceasta întrucât este important ca, încă de la momentul contestării, să aducem toate argumentele şi informaţiile pe care le considerăm relevante pentru caz. Aceasta întrucât în situaţia (cea mai des întâlnită) în care răspunsul la contestaţie este negativ şi se decide atacarea acestuia la Curtea de Apel (T11), există riscul ca judecătorul să nu accepte în sprijinul contribuabilului invocarea de argumente care nu au fost incluse de la bun început în discuţie.
Revenind la contestaţie, din păcate legea este nedreaptă şi nu prevede un termen în care organele de soluţionare au obligaţia să vină cu un răspuns la cererea contribuabilului (deşi în cazul acestuia, nedepunerea în 30 de zile a contestaţiei îl face să decadă din drepturi). Am întâlnit situaţii în care răspunsul la contestaţie a întârziat mai aproape un an, caz în care împreună cu avocaţii am decis începerea unei acţiuni separate în instanţă, prin care am somat fiscul să ne răspundă. Deşi aceasta este o cale oarecum „lăturalnică” şi considerată inutilă de către unii avocaţi, pot să vă spun că în majoritatea cazurilor şi-a atins scopul, impulsionând autorităţile să procedeze la soluţionarea contestaţiei.
