"Orice am invatat, orice am practicat si aplicat in materie de rezolutie bancara, nu mai e valabil astazi. Cand discutam cu colegii despre viitorul Cod al Insolventei, despre capitolul falimentelor bancare, spuneam ca probabil acesta nu se va mai aplica. Eu personal, cel putin, nu simt ca o sa vedem falimente normale si legea normala nu se va aplica asupra falimentelor bancilor in viitor, pentru ca sistemul care prinde forma in urma crizei ne-a aratat ca externalitatile negative sunt atat de coplesitoare incat rezolutia bancara trebuie gestionata diferit", a declarat viceguvernatorul BNR Bogdan Olteanu la un seminar care se desfasoara la BNR pe parcursul intregii zile, la care participa reprezentanti a 7 banci centrale din Europa.
La nivel european, schema de rezolutie destinata bancilor cu probleme face parte din reforma mai larga a reglementarii bancare. Ideea Uniunii Bancare a aparut ca solutie pentru a sparge legatura dintre banci si statele suverane si a facilita transmisia monetara. E nevoie de un sistem comun de scheme de protectie a depozitelor. Acum doua zile s-a emis o reglemetare europeana in acest sens, a explicat si Alexandru Paunescu, seful Directiei Juridic din cadrul BNR.
Comisia Europeana a propus un mecanism unic de rezolutie pentru uniunea bancara. Acesta ar completa mecanismul unic de supraveghere care, odata ce va deveni operational, va permite Bancii Centrale Europene (BCE) sa supravegheze in mod direct bancile din zona euro si din alte state membre care decid sa adere la uniunea bancara.
Mecanismul unic de rezolutie ar garanta ca, in cazul in care, in pofida unei supravegheri mai stricte, o banca a carei activitate face obiectul mecanismului unic de supraveghere s-ar confrunta cu dificultati grave, rezolutia sa ar putea fi gestionata in mod eficient, reducând la minimum costurile suportate de contribuabili si de economia reala. Prevederile mai stricte aferente cadrului de supraveghere al mecanismului unic de supraveghere, precum si cerintele prudentiale consolidate vor imbunatati siguranta bancilor. Cu toate acestea, riscul ca o banca sa se confrunte cu o problema grava in ceea ce priveste lichiditatile sau solventa nu poate fi niciodata exclus in totalitate. Supravegherea si rezolutia bancara trebuie sa fie aliniate si realizate la acelasi nivel central pentru a reduce incertitudinea si a impiedica producerea fenomenului de panica bancara si aparitia efectului de contagiune a altor parti ale zonei euro.
Mecanismul unic de rezolutie propus ar aplica, in cadrul uniunii bancare, normele de fond in materie de redresare si rezolutie bancara care urmeaza sa fie adoptate in scurt timp. Consiliul ministrilor de finante din UE a ajuns la un acord privind o abordare generala referitoare la aceste norme noi, iar Comisia pentru afaceri economice si monetare a Parlamentului European a adoptat un raport pe aceasta tema. Negocierile intre Consiliu si Parlamentul European urmeaza sa inceapa in curând, iar in aceasta toamna ar trebui sa se ajunga la un acord final referitor la Directiva privind redresarea si rezolutia institutiilor bancare.
Mecanismul unic de rezolutie ar functiona dupa cum urmeaza:
- BCE, in calitate de organism de supraveghere, ar atrage atentia atunci când o banca din zona euro sau stabilita intr-un stat membru care participa la uniunea bancara s-ar confrunta cu dificultati financiare grave si ar trebui sa faca obiectul procedurii de rezolutie;
- un Comitet unic de rezolutie, format din reprezentanti ai BCE, ai Comisiei Europene si ai autoritatilor nationale competente (si anume, cele ale statelor in care se afla sediul central al bancii, precum si sucursale si/sau filiale ale acesteia), ar pregati rezolutia bancii. Acest comitet ar avea competente largi pentru a analiza si a defini modul de abordare a rezolutiei unei banci: ce instrumente trebuie utilizate si cum ar trebui sa se implice Fondul european de rezolutie. Autoritatile nationale de rezolutie ar fi implicate indeaproape in aceasta activitate;
- pe baza recomandarii Comitetului unic de rezolutie, sau din proprie initiativa, Comisia ar hotari daca si când sa aplice unei banci procedura de rezolutie si ar stabili un cadru privind utilizarea instrumentelor de rezolutie si a fondului. Din motive juridice, decizia finala nu ar putea sa apartina Comitetului;
- sub supravegherea Comitetului unic de rezolutie, autoritatile nationale de rezolutie ar fi responsabile de punerea in aplicare a planului de rezolutie;
- Comitetul unic de rezolutie ar supraveghea rezolutia. Acesta ar monitoriza punerea in aplicare la nivel national de catre autoritatile nationale de rezolutie si, in cazul in care o autoritate nationala de rezolutie nu se conformeaza deciziei sale, ar putea sa adreseze in mod direct ordine executive bancilor aflate in dificultate majora;
- un Fond unic de rezolutie bancara ar fi infiintat sub controlul Comitetului unic de rezolutie pentru a asigura ca, in timpul procesului de restructurare, banca beneficiaza de un sprijin financiar pe termen mediu. Fondul respectiv ar fi finantat prin contributii ale sectorului bancar, inlocuind fondurile nationale de rezolutie ale statelor membre care fac parte din zona euro si ale statelor membre care participa la uniunea bancara, astfel cum se prevede in proiectul de directiva privind redresarea si rezolutia institutiilor bancare.
Rolul Comisiei s-ar limita la decizia de a declansa procedura de rezolutie bancara si la decizia privind cadrul de reglementare, asigurându-se astfel coerenta cu piata unica si cu normele UE privind ajutoarele de stat si garantându-se independenta si responsabilitatea intregului mecanism.
