BNR a publicat pe site un ordin de modificare a reglementarilor contabile care, in esenta, deschide bancilor posibilitatea de a inregistra in contabilitate valoarea de piata a creantelor- si nu valoarea nominala. Acest lucru este relevant mai cu seama in cazul imprumuturilor neperformante, a caror valoare reala reprezinta in Romania o treime din valoarea nominala (estimarea Bancii Mondiale e probabil exagerata), scroe Bogdan Glavan pe blogul lui.

Cum vad eu problema pe care BNR incearca sa o modereze si care este relevanta acestei modificari legislative?

In primul rand, avem de-a face cu o problema de contabilitate. Exista o asimetrie intre contabilitatea bancara si cea a unei firme obisnuite si, de asemenea, o diferenta intre legislatia contabila in general si corolariile contabile ale stiintei economice. Ca economist stiu ca orice bun economic are un pret, stabilit pe piata in functie de cerere si de oferta. Valoarea monetara reala a unui bun este imposibil de determinat altfel decat in conditii de manifestare deschisa, libera, a preferintelor publicului.

Un bun nu valoreaza de fapt atat cat spune legea Parlamentului, ci atat cat spune legea pietei. Suntem obisnuiti sa vedem absurdul care decurge din stabilirea arbitrara a valorilor mai ales cand vine vorba ca statul sa fixeze preturile diverselor marfuri - impunand preturi minime sau maxime - in urma carora apar consecinte neplacute: surplus sau penurie. Dar acelasi haos se intampla si cand legislatia contabila restrictioneaza ajustarea preturilor in evaluarea patrimoniului firmei.

Daca o firma cumpara un automobil, sa zicem, iar valoarea lui evolueaza pe piata, atunci reflectarea necorespunzatoare a acesteia in contabilitate ne ingreuneaza intelegerea situatiei financiare a firmei. Legislatia iti spune cum sa amortizezi un mijloc fix. Dar piata masinilor second-hand ne spune si mai bine care este valoarea autoturismului.

Totusi, firma are destula flexibilitate in actualizarea valorii activelor. Nu acelasi lucru se poate spune despre banci. Activele bancilor sunt creditele acordate clientelei. Si acestea au o valoare economica, diferita de valoarea contabila, bineinteles. Creditele sunt inregistrate la valoarea contabila, dar cui slujeste acest lucru daca valoarea economica a respectivului activ variaza si ajunge - asa cum este cazul - la un nivel mult mai mic decat cea nominala?! Societatii (economiei in ansamblu) in nici un caz.

Membrii societatii sunt astfel impiedicati sa actioneze pe baza ultimelor informatii, iar alocarea fluenta a resurselor in cadrul economiei este sabotata. Cu cat preturile activelor - inclusiv preturile activelor bancare - sunt mai bine racordate la piata, cu atat societatea are mai multe repere pentru a-si da seama ce investitii sunt profitabile si care este alocarea optima a resurselor.

Deci, ideal ar fi ca activele bancare sa fie ajustate in functie de piata (mark-to-market). Dar cum poate o banca sa faca acest lucru? In cazul in care valoarea economica a unui activ scade fata de momentul achizitiei lui, asa cum este cazul unui credit neperformant, banca poate decide sa il vanda. Adica sa il inlocuiasca in bilant cu valoarea lui de piata. In Romania bancile au vandut cele mai proaste credite neperformante catre firme specializate in valorificarea acestora la 1%-5% din valoarea lor pe hartie. Pe restul, adica majoritatea, le-au pastrat in portofoliu, fara intentia de a presa/lichida debitorii rau platnici.

Acest fapt a facut ca Romania sa aiba una din cele mai inalte rate a creditelor neperformante din lume: 21%. BCR, prima banca din sistem, are aproape 30% credite neperformante. Care este valoarea acestora? Nu stim. Reglementarile contabile le impiedica pe banci sa le actualizeze valoarea asa cum ar fi logic din punct de vedere economic. Nu e de mirare ca in aceste conditii bancile apar ca obtinand profit! In acelasi timp, reglementarile prudentiale le-au obligat pe banci sa provizioneze aceste active, astfel incat bancile au imobilizat sume enorme de bani. Sistemul este evident ineficient. Pe de o parte nu putem descoperi valoarea reala a unor active; pe de alta parte capitalul este blocat pentru acoperirea previzionata a pierderilor.

Ce zice BNR acum? Inventeaza un nou cont, extrabilantier, in grupa 99 "Alte conturi in afara bilantului", respectiv contul 9986 "Creante preluate prin cesiune", in care creantele cesionate sunt trecute la valoarea nominala. In bilant insa, creditele cesionate sunt inregistrate la valoarea de achizitie:

Creantele preluate prin cesiune se evidentiaza in conturi bilantiere la costul de achizitie, iar datoria fata de cedent se inregistreaza cu ajutorul contului 3566 "Alti creditori diversi". Valoarea nominala a creantelor astfel preluate se evidentiaza in afara bilantului (contul 9986 "Creante preluate prin cesiune")

Interesul bancilor este sa infiinteze institutii distincte "Special Purpose Vehicles (SPV)" carora sa le paseze activele neperformante la, sa zicem, un sfert din valoare si astfel sa isi elibereze bilantul de aceste putregaiuri. Pe masura ce fac aceste vanzari, provizioanele se elibereaza si astfel lichiditatea bancii se imbunatateste. Este important de inteles ca, pe ansamblu, situatia bancii (implicit profitabilitatea in sens economic) nu sufera vreo modificare. Bancile practic paseaza un putregai dintr-un buzunar in altul, mai bine zis dintr-un buzunar bilantier intr-unul extrabilantier. Dar aceasta vanzare le disponibilizeaza resurse pe termen scurt.

Dincolo de problema imbunatatirii contabilitatii, probabil BNR este manata de vesnica grija macroeconomica: relansarea creditarii. De aceea, cred ca una din urmarile posibile ale acestei modificari legislative, anume retragerea de catre bancile-mama a capitalului imobilizat in prezent in provizioane, nu se va intampla. Situatia convine tuturor partilor, deci probabil targul este deja facut: "Noi va relaxam legislatia, voi va pastrati expunerea pe Romania".

Comenteaza pe blogul profesorului Bogdan Glavan