Este aproape unanim acceptat faptul ca dezvoltarea economica a unei tari merge mana in mana cu dezvoltarea sistemului financiar. Un sistem financiar sanatos, care incurajeaza si intermediaza eficient economisirile publicului pentru a sprijini dezvoltarea investitiilor, este esential pentru o economie care isi propune o crestere economica rapida, scrie Bogdan Glavan pe blogul lui. Informatiile pe care ni le ofera Banca Mondiala in ultima editie a Global Financial Development Report arata insa ca Romania incheie plutonul tarilor fost-comuniste la capitolul dezvoltarii financiare.
Sa vedem cum ne pozitionam fata de vecinii nostri in functie de cativa indicatori: adancimea pietei financiare, stabilitatea pietei financiare, adancimea si eficienta sistemului bancar. Datele din raport se refera la perioada 2009-2011 insa, in general, ilustreaza un trend istoric.
(1) Romania are o piata financiara aflata in stadiu embrionar, la peste doua decenii de la inceputul reformelor capitaliste. Companiile noastre nu folosesc instrumentul emisiunii de actiuni/obligatiuni pentru a-si finanta investitiile. Practic cea mai transparenta si eficienta metoda de mobilizare a economiilor publicului este evitata. In cifre lucrurile stau in felul urmator: capitalizarea bursiera + datoriile obligatare reprezinta doar 16% din PIB, jumatate fata de nivelul inregistrat in Polonia. In acest timp China - o tara condusa de partidul comunist - are o piata de capital al carei volum reprezinta 96% din PIB.
(2) Romania are cea mai instabila bursa din tarile central si est-europene. Dintre tarile apropiate de noi, cu o performanta asemanatoare se poate lauda doar Grecia, care traverseaza de 5 ani o criza economica aproape inexistenta pe timp de pace.
(3) Sistemul bancar din Romania este cel mai putin adanc din Europa de Est (la concurenta cu cel din Albania), ponderea creditului intern in PIB ridicandu-se la 38,4%. Celelalte tari fost comuniste inregistreaza un nivel dublu al intermedierii financiare. Dar eu unul nu sunt un avocat neconditionat al acestei intermedieri. Ce mi se pare deosebit de important este urmatorul fapt: cu cel mai superficial sistem bancar din Europa de Est am reusit sa inregistram cel mai mare nivel al creditelor neperformante, mult peste statele vecine. Aceasta inseamna ca bancile au functionat ca un veritabil sistem de selectie adversa: dupa ce ca au relativ putini clienti, au avut grija sa lucreze cu precadere cu cei rau-platnici.
(4) Bancile din Romania lucreaza cu marje relativ ridicate, servicii bancare mai scumpe decat romanii avand doar bulgarii (din 2011 incoace situatia s-a schimbat, dar marja ramane ridicata). De ce este o diferenta atat de mare intre dobanda ceruta de banci debitorilor si dobanda platita deponentilor? Avansez aici doua motive: lipsa de concurenta in sectorul bancar si fragilitatea finantarii bancilor (preponderenta depozitelor pe termen scurt).
Inchei cu un comentariu mai general. Banca Mondiala spune ca Romania are unul din cele mai impovaratoare regimuri fiscale din lume. Tot Banca Mondiala arata ca avem institutii financiare de o calitate indoielnica. In acest context mira pe cineva ca din 1990 incoace am inregistrat o crestere economica anuala medie de 1%? Am impresia ca guvernele care se succeda la Bucuresti fie au o cu totul alta agenda decat bunastarea societatii, fie sunt complet impermeabile la cele mai elementare invataminte ale stiintei economic.
Citeste textul complet si comenteaza pe blogul lui Bogdan Glavan
