Una din cele mai interesante informatii pe care am vazut-o in ultimele zile vine de la Florin Citu si spune asa: desi PIB creste de 3 ani de zile si s-a apropiat de nivelul atins inaintea crizei, avem cu circa 400000 de locuri de munca mai putine. Cu alte cuvinte, PIB-ul a crescut, dar fara prea multe locuri de munca in plus, scrie Bogdan Glavan pe blogul lui.
Numarul locurilor de munca pierdute si nerecuperate inca este important: reprezinta 8% din intreaga piata a fortei de munca. Care sa fie explicatia? Sa functioneze economia Romaniei intr-un mod mai productiv decat o facea inainte de criza - adica sa produca aceeasi cantitate de bunuri si servicii dar cu mai putini lucratori? Sa fie din cauza ca evolutia PIB a fost determinata in mod decisiv de cresterea exporturilor (industria auto) si de conditiile meteo favorabile pentru agricultura - asadar de doar cateva sectoare care, evident, nu au putut genera locuri de munca? Sa fie din cauza extinderii economiei subterane, multe locuri de munca fiind create la negru si astfel necontabilizate de statisticieni?
Probabil toate variantele de raspuns sunt adevarate intr-o oarecare masura. Va propun sa ne uitam la graficul de mai jos, cara arata evolutia PIB si a somajului, asa cum este el masurat de ANOFM, respectiv INS (somajul corespunzator definitiei Biroului International al Muncii). Pentru o mai buna vizualizare am afisat datele privind somajul folosind o scara inversa. Dupa cum se vede, PIB este corelat cu rata somajului oferita de ANOFM, care raporteaza numarul somerilor inregistrati (si indemnizati corespunzator). Cresterea economica a captat aproape tot bazinul somerilor inregistrati din cauza crizei, mai putin vreo 20000 de persoane. In schimb, somajul calculat de INS dupa metodologia in vigoare la nivel international pare insensibil la cresterea economica. De la o medie de 5,8% in anul 2008 a tot crescut si se cifreaza la 7,43% (medie pe primele 10 luni).
De ce este somajul real mai mare decat somajul raportat de ANOFM? Din mai multe motive. Unii oameni lucreaza de fapt in economia subterana: oficial nu au loc de munca dar neoficial castiga bani. Altii au iesit din scriptele oficiale pentru ca nu au reusit sa se mai integreze pe piata muncii. Altii prefera sa stea si sa traiasca cu ce mai culeg din gradina cu zarzavat decat sa munceasca in schimbul unui salariu.
Important este altceva. O crestere economica de genul celei pe care o avem nu este suficienta pentru a genera cresterea ocuparii. Este o crestere economica fragila si in marja de eroare: ba din cauza ca am vandut mai multe Logan-uri, ba fiindca a plouat la timp pentru agricultura. Nu este o crestere economica incluziva. In plus, povara fiscala si constrangerile financiare (datoriile la banci) cu care opereaza multe firme fac nerentabila crearea de locuri de munca si inhiba extinderea activitatii economice. Eventualele castiguri de productivitate se obtin in principal prin economii de costuri, inclusiv cu forta de munca, nu prin dezvoltarea de noi procese de productie. Traim inca in epoca austeritatii, o austeritate care este pe de o parte necesara dupa excesele din timpul boom-ului dar pe de alta parte impusa inutil de stat, care isi externalizeaza ineficienta prin noi cresteri de impozite an de an.
Comenteaza pe blogul lui Bogdan Glavan.
0
4
