In 2013 a continuat procesul de ajustare a economiei mondiale in urma incidentei valurilor Marii Recesiuni (cea mai severa criza economico-financiara mondiala de la finele celui de-Al Doilea Razboi Mondial). Privind retrospectiv, s-ar putea spune ca anul care se incheie a fost unul al tranzitiei economiei mondiale catre un nou ciclu economic, se arata intr-o analiza a SSIF Broker, remisa marti HotNews.ro. (vezi atasament)

Din Raport:

  • In 2013 s-a consemnat o evolutie favorabila a climatului din pietele financiare internationale, indicele bursier MSCI World crescand cu aproximativ 20% (de la inceputul anului pana la jumatatea lunii decembrie), catre nivelul maxim de la finele anului 2007.
  • Indicii bursieri din Statele Unite si Germania s-au apreciat semnificativ in acest an, atingand maxime istorice. Spre exemplu, indicele american S&P 500 a crescut cu 25% de la inceputul anului pana in prezent. Ascensiunea pietelor de actiuni pe mapamond in acest an exprima premise mai bune pentru evolutia fluxurilor de capital in economia reala in trimestrele urmatoare.
  • Pe de alta parte, in sfera economiei reale punctul culminant al crizei pare sa fi fost depasit in 2013, in special de catre economiile dezvoltate, fapt confirmat de o serie de aspecte, enumerate in continuare, in ordinea importantei: inflexiunea Zonei Euro (in trimestrul II economia Uniunii Monetare Europene a iesit din recesiunea determinata de problema datoriilor suverane); dinamica unor ramuri ciclice ale economiei americane (piata imobiliara, industria auto); depasirea problemelor fiscal-bugetare cu care s-a confruntat prima economie a lumii; semnalele emise de Rezerva Federala Americana in directia apropierii de final a expansionismului monetar fara precedent; nivelul record al exporturilor, atat in Statele Unite, dar si in Zona Euro; stabilizarea ritmului de evolutie a economiei Chinei (dupa decelerarea din 2011 si 2012); implementarea unor masuri macroeconomice de relansare in Japonia (sub egida Abenomics) (atat de partea cererii agregate, dar si de partea ofertei agregate). Ca o confirmare a celor mentionate mai sus, se poate nota dinamica indicelui Baltic Dry (barometru al comertului international), in crestere cu 228% de la inceputul anului pana in prezent.

In SUA

Pentru economia americana 2013 a insemnat anul incertitudinilor determinate de mix-ul de politici economice, care au condus la majorarea costurilor de finantare si decelerarea economiei (de la 2,8% an/an in 2012 la 1,6% an/an in 2013). Spre exemplu, dobanda la titlurile de stat pe 10 ani a crescut, in medie, cu aproximativ 63% in perioada decembrie 2012 - noiembrie 2013, testand pragul de 3% - cel mai ridicat nivel din 2011.

Pe de o parte, mentionez aspectele fiscal-bugetare care au intervenit pe parcursul anului: fiscal cliff (in debutul anului); suspendarea serviciilor federale in prima jumatate a lunii octombrie pentru prima oara in ultimii 17 ani (government shutdown); amanarea deciziilor privind problema pragului datoriei publice pentru primele luni din 2014.

Pe de alta parte, Rezerva Federala a semnalat inca din prima parte a anului 2013 finalul expansionismului monetar fara precedent. Practic, FED pare pregatita sa inflexioneze politica monetara, proces care presupune doua etape: in prima faza, reducerea graduala a volumului de cumparari lunare de active (in prezent de 85 mld. dolari, atat titluri de stat, dar si active ipotecare); ulterior, majorarea graduala a dobanzii de referinta. Singura incertitudine in acest moment este determinata de momentul demararii acestui proces (in noiembrie actualul sef al FED, B. Bernanke, a semnalat faptul ca ar putea lasa aceasta decizie la latitudinea viitorului Presedinte al bancii centrale, d-na J. Yellen).

Rezistenta economiei americane in 2013 este sustinuta si de dinamica indicatorilor din piata fortei de munca. In 2013 economia a generat cele mai multe noi locuri de munca din 2005. La finalul lunii noiembrie economia americana mai avea de recuperat doar aproximativ 10% din locurile de munca pierdute in perioada Marii Recesiuni. Totodata, rata somajului s-a redus de la 7,8% la final de 2012 la 7% in noiembrie 2013 (nivelul minim din 2008).

In Europa

Traversand Atlanticul, se remarca inflexiunea economiei Zonei Euro la jumatatea anului 2013, evolutie la care au contribuit decisiv masurile de politica monetara (expansionism fara precedent) implementate de Banca Centrala Europeana. In trimestrul II PIB-ul regiunii a crescut cu 0,3% qoq, evolutie care semnaleaza initierea unui proces de relansare in urma valurilor crizei economico-financiare. Acest proces pare sa fie unul neuniform si divergent (in randul economiilor membre), fapt confirmat de evolutia indicatorilor macroeconomici (dinamica trimestriala a PIB-ului Zonei Euro a decelerat in trimestrul III, la 0,1%).

Stabilizarea macro-financiara a regiunii este confirmata de o serie de indicatori, printre care mentionez prima de risc suveran. Practic, in 2013 s-a pecetluit faptul ca Zona Euro nu se va dezintegra in urma incidentei crizei datoriilor suv erane, ci, dimpotriva se va consolida (va iesi mai puternica din criza). Acest aspect a fost determinat si de negocierile liderilor europeni in directia intensificarii procesului de integrare europeana, inclusiv deciziile privind realizarea Uniunii Bancare. In acest context, am asistat la scaderea primelor de risc suveran pentru tarile din regiune pe parcursul anului 2013, dupa cum se poate nota in graficul alaturat

Ajustarea economiei la undele Marii Recesiuni s-a realizat prin intermediul cererii externe (sustinuta de cresterea de competitivitate). La fel ca si in Statele Unite, exporturile au atins un nivel record in 2013.

Pe de alta parte, cel putin in perioada recenta, sunt semnale de stabilizare si de relansare graduala si la nivelul cererii interne. Ma refer aici, in principal, la componenta investitii (formarea bruta de capital fix in regiune se situeaza la nivelul minim din 1999 - anul lansarii Uniunii Monetare). De asemenea, sunt semnale clare din plan politic, de trecere graduala de la politici economice de austeritate la politici economice de expansiune (mentionez aici intentiile anuntate recent de Administratia de la Berlin, care se vor propaga la nivelul Zonei Euro).Atrag atentia cu privire la faptul ca, in ciuda semnalelor evidente de ameliorare a climatului macro-financiar din regiune, se mentin o serie de provocari structurale, care au impact pentru procesul de relansare a economiei Zonei Euro. Ma refer, in principal, la problema somajului. Desi sunt semnale de stabilizare la nivelul pietei fortei de munca, rata somajului se situeaza la un nivel record, de peste 12% in Zona Euro , cele mai afectate state fiind cele din flancul sudic al regiunii.

Totodata, subliniez problemele din sfera creditarii, a caror rezolvare este stringenta, data fiind dependenta economica a Europei de finantarea bancara.

In ASIA/PACIFIC

In Asia / Pacific 2013 s-a caracterizat prin regandirea politicilor economice, in directia reducerii dependentei de fluxurile economice derulate cu Statele Unite si Europa.

Pe de o parte, mentionez stabilizarea Chinei (a doua economie a lumii) dupa decelerarea consemnata in 2011 si 2012. De asemenea, Partidul Comunist a anuntat (in urma desfasurarii celui de-al 18-lea Congres) o serie de reforme in economie, menita sa contribuie la o mai buna alocare a resurselor si, implicit, stabilizarea si reaccelerarea potentialului economic.

Pe de alta parte, in Japonia au fost anuntate in prima parte a anului si au inceput sa fie implementate o serie de politici economice menite sa sustina relansarea sustenabila a economiei (sub egida Abenomics). Aceste masuri vizeaza atat politica monetara (cu obiectivul de a determina o convergenta a inflatiei catre un nivel de 2% an/an in urmatorii doi ani), dar si latura de politici structurale.

  • Scenarii pentru anul urmator.

La ora bilantului pentru 2013 se ridica intrebari si se creioneaza scenarii pentru anul urmator. Va fi 2014 anul investitiilor in economia mondiala? Care vor fi sectoarele economice

care pot impinge economia mondiala spre un nou ciclu economic? Cum vor raspunde decidentii de politica economica provocarilor post-criza cu care se confrunta statele lumii?

Dupa parerea mea, 2014 va fi un an mai bun pentru economia reala. In scenariul macroeconomic central economia americana va accelera anul viitor (ritm previzionat pentru PIB de 1,9% an/an).

Practic, in acest scenariu economia americana va reconfirma rezistenta la socuri (ma refer aici la faptul ca inflexiunea politicii monetare va demara, cel mai probabil, in prima jumatate a

anului viitor). Evolutia recenta a indicatorilor macroeconomici din Statele Unite exprima faptul ca prima economia a lumii va reaccelera incepand cu trimestrul II din 2014.

Insa, cel mai important impact pozitiv pentru economia mondiala in 2014 ar putea veni din Zona Euro: in scenariul central ma astept la o crestere a PIB-ului regiunii cu 0,6% an/an (dupa un declin previzionat la 0,5% an/an in 2013), evolutie determinata de componentele investitii (crestere previzionata la 1,5% an/an in 2014) si consum public (avans previzionat la 1% an/an).

In incheiere atrag atentia cu privire la fragilitatea climatului macro-financiar mondial post-Marea Recesiune. Practic, intensificarea si materializarea factorilor de risc ar putea determina deraierea economiei mondiale de la mersul spre un nou ciclu economic. Printre principalii factori de risc pentru evolutia economiei mondiale in trimestrele urmatoare mentionez: mix-ul de politici economice din Statele Unite (problema pragului datoriei publice va reveni in prim plan la inceputul anului, iar, foarte probabil, FED va demara inflexiunea politicii monetare in 2014); riscul deflatiei in Zona Euro; vulnerabilitatile din economiile emergente si in dezvoltare; posibilitatea deteriorarii climatului din pietele financiare (cu impact pentru climatul investitional in economia reala); riscurile geopolitice.