In prima sedinta din acest an, CA al BNR este posibil sa aprobe noi masuri de sporire a masei monetare, precum reducerea ratei rezervelor minime obligatorii. Aceasta ar elibera o parte din banii pe care bancile ii primesc de la deponenti si sunt obligate sa-i puna deoparte pentru a acoperi eventualele retrageri. Care este motivul invocat de sustinatorii relaxarii monetare? Stimularea bancilor de a reduce dobanzile si, in consecinta, de a creste volumul creditului, scrie Bogdan Glavan pe blogul lui.

In ultima perioada creditarea a batut pasul pe loc, ba chiar a scazut pe parcursul anului 2013, deoarece atat bancherii cat si mediul de afaceri s-au ferit de noi imprumuturi, preferand sa economiseasca pentru a putea sa acopere creditele neperformante/pierderile generate de investitiile gresite realizate in anii de boom economic. Acest comportament este considerat ineficient iar autoritatile fac eforturi pentru schimbarea lui, relansarea creditarii si a investitiilor si, implicit, cresterea productiei.

In opinia mea politica de relaxare monetara nu se justifica si are consecinte adverse.

Dar sa incepem cu inceputul. Argumentul celor care doresc ieftinirea creditului este acela ca fara credit nu se pot face investitii, iar fara investitii cresterea economica este intarziata. Intr-adevar, daca ne uitam la rata investitiilor si la rata cresterii creditului vedem ca ele merg oarecum in tandem, ceea ce pare sa sugereze ca scaderea ritmului de creditare din ultimii ani a avut o oarecare influenta asupra capacitatii firmelor de a investi.

Dar stati o clipa. Investitiile nu sunt bune in sine, investitiile trebuie sa aiba rationalitate economica. Nu putem spune ca daca stimulam investitiile fara discriminare face un bine economiei, Romania are nevoie de investitii eficiente. In urma cu putin timp am aratat ca Romania este o tara care investeste relativ mult, de exemplu daca ne comparam cu Polonia - campioana cresterii economice dintre tarile fost-comuniste. Polonia are o rata a formarii capitalului considerabil mai mica decat Romania. In anul de varf al boom-ului economic Polonia inregistra o rata a formarii capitalului fix de 22% din PIB, adica cu 10 puncte procentuale mai putin decat Romania. Si in prezent, cu toata "austeritatea", tara noastra continua sa acumuleze capital intr-un ritm cu 7 p.p. mai ridicat decat cel al Poloniei. Si atunci, intrebarea este cata nevoie avem de fapt de cresterea investitiilor. Romania a investit mult si prost, din acest motiv am ajuns in criza si din acest motiv ritmul cresterii economice de dupa 1990 a fost anemic.

Hai sa ne uitam la productia industriala si la productivitatea muncii in industrie. Vedem ca acesti doi indicatori sunt relativ indiferenti la nivelul creditarii. Productia industriala se afla pe un trend usor ascendent din 2010 incoace, productivitatea muncii creste in fiecare an. Scopul unei economii este sa foloseasca resursele cat mai eficient cu putinta. Desigur, faptul ca avem inca 400000 de slujbe pierdute si nerecuperate fata de anul 2008 este ingrijorator, insa scaderea somajului cu orice pret ar fi un lucru cel putin la fel de rau. Cert este ca scaderea economica s-a oprit iar acum mergem (cu pasi marunti) in sus, atat in ceea ce priveste productia de ansamblu cat si eficienta utilizarii fortei de munca.

Ideea de fond este urmatoarea. Cresterea economica se exprima statistic prin cresterea PIB. Dar PIB reflecta volumul productiei. PIB a acrescut si in timpul guvernului Vacaroiu si in timpul guvernului Tariceanu, si stim cu totii ce s-a intamplat pe urma. De aceea este important sa nu trecem cu vederea calitatea PIB, sau compozitia lui. Este important ca economia sa produca bunuri si servicii cu adevarat cerute de consumatori si sa utilizeze factorii de productie intr-o maniera eficienta. Relaxarea politicii monetare nu are cum sa duca la imbunatatirea PIB din acest punct de vedere ￢ sper ca suntem cu totii de acord. Acest lucru s-ar intampla poate doar daca masa monetara suplimentara ar fi directionata strict catre cei mai eficienti antreprenori, catre cei mai performanti investitori, catre cei mai priceputi manageri, astfel incat deciziile de alocare ale acestora sa cantareasca mai mult in functionarea economiei. Dar asa ceva este imposibil, nici un economist nu a pretins vreodata ca statul poate realiza acest obiectiv. In realitate, daca ne uitam cu atentie vedem ca banii se duc tocmai in mainile celor nepriceputi.

(...)

In opinia mea, situatia se prezinta dupa cum urmeaza. Romania nu are prea multe oportunitati de investitii profitabile dar o lipsa de resurse financiare. Este exact invers, economia are destule resurse financiare, insa nu stie ce sa faca cu ele. Si ghiciti ce, exact asa stau lucrurile si in tarile dezvoltate, aceasta este problema generala cu care se confrunta investitorii astazi. Mugur Isarescu insusi spunea ca:

"Pe piata monetara din Romania, Banca Nationala face ce nu face de regula o banca centrala: lansam lichiditate in piata. Media de lichiditate este de doua miliarde de euro, exces de lichiditate, dar toata economia este un covor peste care a fost o seceta, s-a facut o pojghita, sta lichiditatea deasupra, dar nu vrea sa intre in economie"

Nu il aprob des pe guvernator, dar de data aceasta are dreptate cuvant cu cuvant. Cata vreme banii au curs valuri-valuri si puteai sa iei credite pe banda rulanta, toata lumea se pricepea la afaceri; cu totii eram mari intreprinzatori; toata lumea privea cu optimism catre viitorul luminos. Dar vai, cand robinetul cu bani s-a inchis, am descoperit ca ne-a pierit brusc si calitatile de manageri sau de investitori. Sa fim seriosi, afacerile nu sunt pentru oricine. Sa servesti nevoile consumatorilor ￢ esenta capitalismului ￢ este un lucru destul de dificil, care necesita talent antreprenorial autentic. Cu un credit artificial de ieftin nu ajungi antreprenor, tot asa cum cu diplomele devalorizate din sistemul de invatamant nu ajungi automat economist. Nicaieri in lume nu este usor sa faci afaceri, insa in Romania este foarte greu. Romania este un teritoriu extrem de neprielnic pentru afaceri, aproape impermeabil, cum zice guvernatorul. Cine este de vina pentru greutatea cu care se pot face afaceri, pentru lipsa oportunitatilor? Guvernul. Incepand cu politica fiscala si continuand cu alte masuri. Traim intr-o economie in care munca este aspru pedepsita, in care profitul si investitia chibzuita sunt descurajate. Daca vrem sa schimbam ceva in economie, ar trebui sa privim catre guvern.

Nu vreau sa inchei acest material fara a aminti pericolele care decurg din expansiunea monetara. Rata dobanzii la depozite se afla deja in teritoriu negativ. Economisirea este pedepsita si se incurajeaza irational consumul. Cresterea cantitatii de bani din economie produce cresterea nivelului preturilor (fata de nivelul la care s-ar fi situat in absenta expansiunii monetare) si astfel un proces de redistributie a avutiei, de la creditori (deponenti) catre debitori. Marea masa a publicului are de suferit pentru ca investitiile lipsite de viabilitate si orgoliile unor politicieni si corporatisti de frunte sa fie satisfacute.

Citeste textul integral si comenteaza pe blogul lui Bogdan Glavan.