In primul rand aceasta este opinia unui sceptic cand vine vorba despre orice masura luata de orice guvern. In aceste situatii prefer sa fiu placut surprins in viitor si sa nu am dreptate.

In al doilea rand o spune chiar mama si tatal interventionistilor cand vorbeste despre programe guvernamentale de ajutor pentru cei supraindatorati, FMI, scrie Florin Citu pe blogul lui.

“It is worth recognizing that any government intervention will introduce distortions and lead to some redistribution of resources within the economy and over time.”

In al treilea rand este o masura propusa de guvernul care ne- a adus clasicele: TVA la incasare care in realitate era la 90 de zile, taxa pe stalp, acciza pe carburanti, CFR marfa, Oltchim, etc.

Totusi aceste motive ar fi imediat catalogate ca neserioase de propagandistii care se dau drept „supehumans” si au 3 locuri de munca (fiecare membru din familie) si toate platite de stat.

Si intr-un fel ar avea dreptate. Nu este nici primul si nici ultimul guvern care propune o schema de ajutor pentru persoanele cu credite. Dar ca intodeauna detaliile sunt cele care fac diferenta.

Sa ne uitam la cateva scheme folosite in acest moment. Cea mai cunsocuta schema de ajutor pentru persoanele cu credite (dar si pentru companii si mai ales guverne) este legea falimentului personal. Cand guvernul Romaniei a fost impins de iresposabilitatea politicilor economice, fiscala si monetara, in bratele falimentului a apelat la FMI pentru FINANTARE. Cand primariile sau companiile din Romania au probleme cu lichiditatile si raman in urma cu plata datoriilor catre creditor au varianta de a intra in insolventa si de se restructura. Cetatenii Romaniei cu credite la banci sau alte institutii nu au acest drept. Ignorarea totala a acestei solutii de guvern imi ofera inca un motiv de scepticism in legatura cu „rata lui Ponta”.

O alta solutie foarte des folosita si documentata in detaliu de FMI, singura sursa credibila pentru institutiile din Romania, o reprezinta reducere temporara de taxe. Aceasta strategie se numeste stimul macroeconomic. Dar si aceasta solutie a fost ignorata de guvern , asadar mai adaugam un motiv de scepticism.

Ce vreau sa arat este ca interesul guvernelor pentru “ajutorul” celor cu datorii nu este nou. Scheme de ajutor au fost folosite de SUA in 1930 si in 2009, Islanda in 2008, 2011 si 2013, Ungaria in 1930, 2011 si 2013 etc. Asa cum si guvernele la randul lor au apelat la scheme de ajutor si bineinteles este foarte cunoscut cazul bancilor care in 2008 au folosit si ele aceasta optiune.

Dar daca aceste scheme nu sunt noi atunci care este efectul? Teoretic o restructurare sau iertare temporara a datoriei ar trebui sa imbunatateasca situatia financiara a celui care a ajuns intr-o situatie dificila din supraindatore. Dovezile empirice arata altceva. Atat guvernele cat si companiile sau persoanele fizice care au beneficiat de una din aceste scheme de ajutor se regasesc intr-o situatie similara dupa un timp. Prin situatie similara ma refer la surpaindatorare. Atfel devin din nou vulnerabili atunci cand ciclul economic inevitabil intra in panta de coborare.

Totusi solutia propusa pentru Romania este prezentata ca una „ideal” benefica pentru banci, debitori si stat. Imi permit respectuos sa nu cred ca asa ceva exista cand este vorba despre o masura luata de stat(chiar si deciziile luate de sectorul privat au costuri si beneficii). Si nu o spun numai eu, o spune FMI, protectorul interventionismului autohton, :” Government support for household debt restructuring programs involves clear winners and losers. The friction caused by such redistribution may be one reason such policies have rarely been used in the past, except when the magnitude of the problem was substantial and the ensuing social and political pressures considerable. “

Schema propusa de Guvern

Sa ne uitam putin la detalii. Statul propune un program de reducere temporara, doi ani, a ratei lunare pentru cei mai saraci dar si cei mai respnsabili dintre cetateni la jumatate sau maxim 500 RON. Nu se califica oricine pentru acest dar de la guvern. Doar cei care au ratele platite la zi sau o intarziere de maxim 90 de zile si castiga un salariu net egal cu salariul mediu net pe economie.

Pana sa mergem mai departe sa ne uitam ce inseamna asta pentru o banca. O banca trebuie sa fie de acord ca sa nu mai primeasca astazi 500 de lei pe luna (garantati pentru ca erau clientii fara probleme) si sa astepte 2 ani pana sa primeasca acesti bani. Cum bancile sunt in afaceri pentru profit este normal sa ceara o dobanda pentru aceasta amanare pt ca actionarii acestor banci nu mai primesc profitul pe care il primeau timp de 2 ani. Astfel, in doi ani de zile un client care isi platea rata la banca, chiar si cu o intarziere de 90 de zile, va trebui sa plateasca o rata mai mare pentru FAVOAREA de a fi consumat mai mult 2 ani de zile. Desi pare irational sunt sigur ca o sa fie clienti pentru ca masura se adreseaza unei categorii sociale fara educatie economica. Eu sper ca bancile sa fie foarte transparente si sa le explice acestor oameni ca in viitor ii asteapta o rata mai mare pentru ca au consumat acum. (exista sansa ca guvernul sa le ceara bancilor sa nu creasca dobanda, atunci trebuie sa vedem ce ofera guvernul la schimb si asta inseamna ca vorbim de un cost pentru societate mai mare decat cei 200 de ron pe luna).

Vorbind despre aceasta situatie guvernatorul BNR, institutie care sustine schema de ajutor, spunea ca este posibil ca cei care o sa beneficieze de aceasta facilitate sa fie clienti care „gafaie” atunci cand vine vorba de plata ratilor la banca. Tot ce este posibil. Dar solutia atunci este ca guvernul sa–i impinga catre consum si rate mai mari in viitor? Nu exista nicio garantie ca unii dintre cei care ar opta pentru aceasta schema nu-si vor pierde locul de munca si atunci acei oameni o sa fie intr-o situatie mult mai dificila.

Pentru a indulci pastila guvernul ofera un credit fiscal de 200 de lei pentru plata ratei la banca dupa perioada de 2 ani in care rata a fost redusa. Sunt sigur ca o sa existe conditii de calificare si care o sa implice plata la zi a impozitelor si plata la zi a ratelor la banca.

In esenta statul le cere bancilor sa accepte un cash flow mai mic astazi de la cei mai buni dar si cei mai saraci clienti in speranta ca acestia vor consuma. Guvernul vrea ca cei care isi platesc ratele la banca sa nu o mai faca 2 ani de zile si sa consume. Nu toti, doar cei mai saraci dar si cei mai responabili. Iar acest consum sa fie sustinut de actionarii bancilor si de restul societatii.

Da, schema gandita de echipa noastra este diferita. In celelalte cazuri tinta sunt clientii care sunt aprope de faliment, sunt dati afara din case pentru ca nu-si platesc ratele la timp, sunt cei supraindatorati. Schema autohtona alege sa-i „ajute” pe cei mai buni clienti si nu spune nimic despre procentul pe care il reprezinta rata la banca in veniturile acestora. Ultimul motiv de scepticism vine de aici: cinismul acestui guvern. In loc sa-i ajute pe cei mai saraci sa le creasca veniturile permanent prin reducerea permanenta de taxe (CAS, TVA, impozit pe venit) sau sa-i protejeze prin legea falimentului personal acest guvern vrea sa-i indatoreze intr-o economie care este inca in criza si unde probabilitatea de a pierde locul de munca este inca mare.

Citeste si comenteaza pe blogul lui Florin Citu