Cosmin Marinescu a fost consilierul pe probleme de politici economice al ministrului liberal al Finantelor. A asistat la dezbaterile nu rareori aprinse de la varful ministerului, legate de masurile fiscale care urmau sa fie propuse sau care deja au fost legiferate. Era si normal sa fie aprinse, cata vreme Ministerul Finantelor avea doi sefi: un liberal la Finante si un socialist la Buget. Cum sa "acomodezi" doua sabii in aceesi teaca? In discutia de mai jos, Marinescu vorbeste despre ce au lasat in lucru liberalii din Finante la iesirea de la guvernare, despre ce s-a putut si ce nu s-a putut face, dar si despre "electorata" sau despre "nedumerirea" unor membri al delegatiei FMI in legatura cu insistenta cu care guvernul dorea cresterea salariului minim.

Cosmin MarinescuFoto: Hotnews
  • Romania se confrunta cu un paradox. Salariile sunt mici, in timp ce costurile cu forta de munca sunt mari

Rep: PNL a iesit de la guvernare. In ce stadiu au ramas masurile fiscale liberale cum ar fi reducerea CAS, neimpozitarea profitului reinvestit, despre care ati scris si le-ati sustinut in mai multe randuri?

Cosmin Marinescu: Intr-adevar, in etapa economica actuala, de consolidare post-criza, reducerea CAS pentru angajator si neimpozitarea profitului reinvestit, mai ales daca le privim cumulativ, sunt cele mai viabile masuri fiscale pentru sustinerea mediului de afaceri. Ele au constituit componenta esentiala, si liberala, a politicilor de stimulare a mediului de afaceri din programul USL, fiind asumate si in programul prezentat recent de noul guvern din jurul PSD. Asadar, inca exista premise ca aceste doua masuri sa devina realitate, mai ales ca pana de curand era avansat si un calendar, 1 iulie.

In opinia mea, pentru a da impulsul post-criza atat de necesar mediului de afaceri, aceste masuri ar fi trebuit introduse, macar etapizat, gradual, inca de la inceputul lui 2013, prin insasi constructia bugetului pentru 2013. Dincolo de cresterea economica neasteptata, de 3,5%, care se poate risipi insa la fel de usor precum a venit, in prezent problema tine de adoptarea si unor masuri semnificative de stimulare a economiei, prin relaxare fiscala. Altminteri, atractivitatea investitionala a Romaniei se va deteriora continuu.

Am aratat, in repetate randuri, ca Romania se confrunta cu un paradox. Salariile sunt mici, in timp ce costurile cu forta de munca sunt mari, de unde si apetenta anemica a intreprinzatorilor de a crea noi locuri de munca, de a angaja forta de munca "la vedere", fara a face apel la debuseul - uneori salvator - al muncii la negru.

Cu o povara fiscala asupra muncii de 45%, exprimata ca procent din costul total al fortei de munca, Romania este pe locul 7 in UE. Chiar si in tarile nordice - Danemarca, Suedia, recunoscute prin profilul redistributiv al "statului bunastarii", impozitarea muncii este mai prietenoasa. Cu atat mai mult in tarile Europei Centrale si de Est, aflate cu Romania pe aceeasi harta a concurentei fiscale. De aceea se impune scaderea CAS la angajator, pentru a stimula investitiile si crearea de noi locuri de munca, pentru a reface atractivitatea mediului de afaceri romanesc in calculele investitorilor straini.

Rep: Ati fost consilier al ministrului liberal al Finantelor pe probleme de politici economice. Cum s-au impacat in aceeasi teaca, a conducerii ministerului Finantelor, doua sabii aparent contrare: cea liberala si cea socialista?

Cosmin Marinescu: Daca ne-am raporta la deznodamant, la cel politic, se pare ca sabiile la care faceti referire nu s-au impacat, n-au incaput pana la urma in aceeasi teaca. Cu toate acestea, "sabiile" fusesera cumva slefuite, in cadrul programului de guvernare al USL, pentru a imbina componenta liberala cu cea social-democrata.

In paranteza fie spus, putem ramane la sintagma social-democratiei, caci, vorba aceea, cine mai e socialist in ziua de azi?! Sau, daca mai sunt unii socialisti adevarati, la noi sau in lume, in general, sunt convins ca beneficiaza din plin de confortul de bunastare adus tocmai de liberalismul economiei de piata, prin proprietate privata, antreprenoriat si concurenta deschisa.

In acest sens, din punct de vedere conceptual, ideatic, daca ne permitem luxul de a parasi politica si politicile cotidiene pentru a cobora "la origini", sabiile liberala si social-democrata nu sunt contrare doar in aparenta. Pe fond, apele politicilor publice ar trebui sa se desparta in functie de un criteriu esential, si anume gradul de interventionism.

  • Trebuie sa recunoastem ca separarea institutionala a politicii bugetare de politica fiscala ridica, in sine, o serie de dificultati de coordonare

Pentru stanga economica, sectorul statal si cheltuielile publice sunt factorii dezvoltarii. Pentru dreapta economica, dezvoltarea vine, insa, de la mai multa piata, de la stimularea mediului de afaceri si a investitiilor private. In realitatea curenta a deciziilor guvernamentale, aceste granite sunt adesea neclare, uneori ignorate sau nesocotite, insa aceasta nu inseamna ca va fi la fel de bine, economic vorbind. Pana la urma, cu toata indulgenta pentru capcana gradualismului, dar chiar si asa, la acelasi stoc de politici economice, prioritatile si etapizarea acestora vor face categoric diferenta.

Ati facut insa apel la teaca neincapatoare de la conducerea Ministerului de Finante. Trebuie sa recunoastem ca separarea institutionala din cadrul ministerului, in speta separarea politicii bugetare de politica fiscala ridica, in sine, o serie de dificultati de coordonare. Politica bugetara si politica fiscala nu pot fi concepute separat una de cealalta, bazate pe viziuni economice diferite. Caz in care una va sfarsi prin subordonarea celeilalte, cu pretul faramitarii coerentei cadrului fiscal, in principal.

Rep: Recent, Guvernul si-a asumat raspunderea pe programul in baza caruia va guverna. Programul nu difera foarte mult de cel al USL. Ati participat la redactarea programului USL?

Cosmin Marinescu: Da, am participat la conceperea componentei economice a programului de guvernare al USL iar ulterior la integrarea intregului, pe domenii. Asta s-a intamplat inca de la infiintarea USL, ca urmare a unei invitatii pe care am primit-o din partea presedintelui Crin Antonescu.

S-a constituit un grup de lucru al celor doua partide, o formula restransa, de 4-5 persoane, cu scopul de a identifica, in primul rand, o serie de prioritati de politica economica menite sa sustina relansarea si consolidarea cresterii economice. Fireste, in aceasta ecuatie, a fundamentarii masurilor economice, au fost interpuse diverse propuneri, care au facut de altfel si obiect de negociere, functie de viziunea economica a celor doi mari actori politici ai USL.

Oricum, in legatura cu programul respectiv, mai important este daca si cum se va reflecta in realitatea economica. Sa fim onesti, niciun Guvern nu a dus lipsa de programe, de strategii. Adesea, practica - mai mult sau mai putin electorala- a fost cea care a ajuns sa le omoare.

  • Imi amintesc o discutie din cadrul unor negocieri mai vechi cu FMI si CE, cand unii reprezentanti ai delegatiei isi exprimau nedumerirea in legatura cu insistenta cu care guvernul doreste cresterea salariului minim

Rep: Exista politici si masuri in programul USL cu care nu ati fost de acord, in legatura cu care ati sustinut contrariul?

Cosmin Marinescu: Era oarecum previzibil inca din momentul in care am acceptat sa particip. De altfel, prin insasi natura lucrurilor, atunci cand trebuie imbinate viziuni economice diferite este de la sine inteles ca vor trebui acceptate si politici de alta inspiratie. Va pot oferi, totusi, unele exemple, mai ales cele asupra carora m-am pronuntat deja public, fara sa intram prea mult in acest subiect.

Unul dintre exemple este salariul minim, anume dinamica sa exceptionala, de crestere pana in prezent cu 50 lei la fiecare semestru, crestere care va trebui sa se accelereze si mai mult in 2015 si 2016, pentru a ajunge la sfarsitul ciclului electoral la nivelul asumat de 1.200 lei.

In opinia mea, cresterea salariului minim in acest ritm ar trebui tratata cu o anumita doza de circumspectie. De exemplu, imi amintesc o discutie din cadrul unor negocieri mai vechi cu FMI si CE, cand unii reprezentanti ai delegatiei isi exprimau nedumerirea in legatura cu insistenta cu care guvernul doreste cresterea salariului minim.

Ca sa fiu mai bine inteles, ar trebui sa adaug ca marea majoritate a manualelor de economie arata ca salariul minim genereaza somaj. Argumentul este ca, cel putin pentru unele posturi, salariul minim ajunge sa puna angajatorii sa plateasca mai mult decat productivitatea aferenta acestora. In acest caz, angajatori ar putea prefera fie sa sacrifice posturile si angajatii respectivi, fie sa se deplaseze catre "munca la negru". Importante sunt, deci, marimea si dinamica salariului minim, in corelatie cu dinamica productivitatii muncii.

Ilustrativ este, in acest sens, raportul in care se prezinta salariul minim fata de nivelul castigului salarial mediu pe economie. De exemplu, in 2012 acest raport a fost 33.9%. In 2014, salariul minim va fi 900 lei, dupa majorarea de la 1 iulie. Daca vor fi validate prognozele privind nivelul de 2.279 lei al castigului salarial mediu brut, atunci salariul minim va reprezenta aproape 40% din castigul salarial mediu brut. Peste doar doi ani, in 2016, la un salariu minim de 1.200 lei si in conditiile mentinerii prognozelor salariale, raportul respectiv va fi 50%, sau chiar peste, daca dinamica efectiva a castigului salarial va fi mai lenta decat cea prognozata.

Ca elemente de comparatie, raportul intre salariul minim si castigul salarial mediu brut este undeva la 30% in SUA, 35% in Spania, 40% in Polonia si Marea Britanie. In UE, de exemplu, sunt si tari in care raportul respectiv se situeaza peste 40%. Cu cat raportul va fi mai mare, cu atat piata muncii va resimti mai puternic tensiunile somajului.

La noi, problema tine de dinamica accelerata a cresterii salariului minim, ceea ce obliga mediul de afaceri la eforturi suplimentare si creste riscul de somaj in special pentru persoanele mai slab calificate. Adica tocmai persoanele pe care salariul minim cauta sa le protejeze. In acest sens, personal speram ca greseala cu privire la salariul minim de 1.100 lui din programul guvernului post-USL sa nu fie doar una de redactare, ci o recalibrare a argumentelor economice in favoarea si impotriva salariului minim.

Rep: Cum "cititi" actualul program al Guvernului USD-UDMR? Care sunt diferentele si ce pastreaza din componenta liberala a vechiului program economic al USL?

Cosmin Marinescu: Nu am identificat diferente majore, cel putin in privinta componentei economice. Majoritatea masurilor de stimulare a economiei, prin relaxare fiscala la nivelul CAS, TVA, neimpozitarea profitului reinvestit sunt, in continuare, in lista de politici economice. Totusi, am remarcat o anumita maniera de punere a problemei, care a ridicat deja o serie de comentarii.

Este vorba, in esenta, despre politicile de stimulare economica, cele care initial "costa" bugetul dar care, ulterior, cresc economia. In programul post-USL, toate aceste masuri sunt amendate, preventiv, cu laitmotivul "in masura in care cadrul fiscal-bugetar va permite". Nimic nu pare a fi asumat cu fermitate, nici in 2014, nici pana la finalul mandatului, caci politicile economice sunt lasate astfel la latitudinea cadrului fiscal-bugetar.

  • Guvernul nu trebuie sa faca doar ceea ce cadrul fiscal-bugetar ii permite, ci sa adapteze cadrul fiscal-bugetar, pentru a face ceea ce are nevoie economia

Trebuie sa recunoasc ca am fost surprins de o astfel de "centura de siguranta" generalizata. Mai ales ca, spre deosebire de programul USL, care a fost conturat in vara lui 2011, primavara lui 2014 venea cu o serie de certitudini, cum ar fi stabilitatea macroeconomica, consolidarea fiscala, cresterea spectaculoasa de 3,5% in 2013, o politica monetara favorabila etc. In acest context, si politica fiscala ar fi trebuit sa confere o anumita predictibilitate, ca prioritizare si asumare a masurilor de stimulare economica avute in vedere.

Oricum, ca principiu general, guvernul nu trebuie sa faca doar ceea ce cadrul fiscal-bugetar ii permite, ci sa adapteze cadrul fiscal-bugetar, pentru a face ceea ce are nevoie economia.

Altfel, nu ne ramane decat sa recurgem la un "gentleman agreement", daca poate fi imaginat asa ceva, in general, cu guvernul: reducem impozitele doar daca permite cadrul fiscal-bugetar insa, in aceeasi logica, atentie, crestem impozitele doar daca permite economia..

Rep: Noul ministru al Finantelor, domnisoara Ioana Petrescu a spus in cadrul audierilor din comisiile reunite ale Parlamentului ca a contribuit - desi era la Washington - la programul economic al Guvernului. Aveti idee care e partea la care a contribuit domnia sa?

Cosmin Marinescu: Nu am cunostinta, pe dansa trebuie sa o intrebati, probabil a trimis unele idei, sugestii, echipei de specialisti din partea PSD.

Rep: O stiati pe dna ministru inainte de a deveni consilier al premierului?

Cosmin Marinescu: Nu, dar pot sa va spun ca in toata aceasta perioada am comunicat si colaborat, in special in legatura cu fundamentarea si impactul bugetar al masurilor de stimulare economica, reducerea CAS si neimpozitarea profitului reinvestit, despre care am scris si eu, a scris si dansa.

Rep: Care considerati ca este impactul asupra politicilor fiscale viitoare al iesirii de la guvernare a liberalilor si intrarea UDMR la putere?

Cosmin Marinescu: Nu putem estima daca va aparea o schimbare semnificativa de traiectorie in planul politicilor fiscale. Istoria recenta ne arata ca UDMR a guvernat si in regim de cota unica si in regim de impozitare progresiva, nu cred ca exista o optiune fundamentala in acest sens. Totusi, declaratiile Primului-ministru, ale noilor ministri, programul de masuri prezentat in Parlament nu indica deocamdata o schimbare de traiectorie fiscala.

  • Revenirea TVA la 19% va "costa" bugetul, pe termen scurt, circa 10 miliarde lei. Nu cred ca readucerea TVA la 19% se va putea face in cadrul aceluiasi an

Rep: Credeti ca masurile solicitate de mediul de business - reducerea CAS cu 5 p.p., revenirea la TVA de 19% s.a. vor putea fi luate din iulie, respectiv de la anul?

Cosmin Marinescu: E bine sa fim optimisti, sper ca macar unele sa fie adoptate in 2014 desi, mai in gluma, mai in serios, mai trebuie sa fie de acord si "cadrul fiscal-bugetar". Oricum, in aceeasi retorica, ma voi hazarda sa va spun ca, in mod cert, "cadrul fiscal-bugetar" din 2014 nu va permite luxul fiscal de a readuce TVA la 19%.

Potrivit unor calcule incipiente, impactul bugetar al fiecarui punct procentual de reducere a TVA este de circa 2 miliarde lei, ceea ce ar insemna ca revenirea TVA la 19% va "costa" bugetul, pe termen scurt, cu circa 10 miliarde lei. De altfel, nu cred ca readucerea TVA la 19%, pe cadrul fiscal-bugetar actual, se va putea face "dintr-o data", adica in cadrul aceluiasi an.

Tocmai de aceea spuneam despre necesitatea prioritizarii, sa se stie care va fi primul pas, al doilea etc., ceea ce ar furniza un plus de predictibilitate fiscala. Dintotdeauna intreprinzatori si mediul de afaceri, in general, reclama acest aspect.

Insa, reducerea CAS la angajator cu 5 puncte procentuale ar putea fi viabila. Pe de o parte, strict in privinta reducerii CAS si a neimpozitarii profitului reinvestit, de la nivelul guvernului a fost avansat, de mai multe ori, termenul de 1 iulie. Pe de alta parte, 2013 a insemnat o serie de masuri fiscale suplimentare, unele de largire a bazei de impozitare, altele de reasezare a poverii fiscale, ceea ce ar trebui sa creeze spatiu fiscal pentru reducerea unor impozite. Iar in ierarhia prioritatilor, reducerea impozitarii muncii ar trebui sa primeze.

De asemenea, in legatura cu neimpozitarea profitului reinvestit, de exemplu, impactul bugetar nu este unul semnificativ, care sa tulbure echilibrele bugetare. Potrivit calculelor preliminare, prin luarea in considerare a efectelor de antrenare si a revenirilor din TVA pentru achizitiile de echipamente, tehnologii, impactul bugetar ar fi sub 100 milioane lei. Deci, cel putin masura neimpozitarii profitului reinvestit ar putea fi adoptata fara probleme.

Rep: S-a tot vorbit despre impozitarea progresiva/regresiva, cu cote diferentiate. Exista scenariul de baza de 16%, 12% si 8% si mai exista cel cu cote de 20%, 16% si respectiv 12%. Care pare mai plauzibil a fi aplicat, dupa calculele Finantelor?

Cosmin Marinescu: Ambele scenarii inseamna impozitare progresiva, de vreme ce ratele de impozitare superioare sunt destinate unor niveluri superioare de venit.

Primul scenariu, de baza, cum ii spuneti dvs., era cuprins in programul USL si a ramas in lista de politici fiscale a guvernului actual. Avem de-a face, in esenta, cu reducerea poverii fiscale asupra salariilor mici si medii.

  • Impozitarea progresiva: potrivit unor ipoteze de lucru reiesea un impact bugetar negativ de circa 4,1 miliarde lei

Al doilea scenariu nu este prevazut niciunde, eu nu am cunostinta despre asa ceva, chiar daca unele "guri rele" au tot prevestit intentia PSD de renuntare la cota unica prin ridicarea ratei marginale de impozitare a venitului catre 20%.

Spre binele economiei, sper ca niciunul din aceste scenarii sa nu devina realitate sau, cel putin, nu in perioada imediat urmatoare. Pentru acest an, imperative sunt masurile de stimulare a mediului de afaceri, iar scenariul de baza nu ar trebui sa fie, din acest punct de vedere, unul prioritar.

Este adevarat, au fost efectuate unele simulari, prospective, inca din 2012, pe trinomul 8-12-16. Potrivit unor ipoteze de lucru, initiale, in privinta pragurilor si transelor de venit, reiesea un impact bugetar negativ de circa 4,1 miliarde lei. Acesta este singurul calcul realizat in Ministerul de Finante de care am eu stiinta, cel putin pana acum doua saptamani.

Oricum, indiferent de amploarea impactului bugetar al reducerii impozitarii salariilor, consider ca prioritara trebuie sa ramana, indiscutabil, reducerea CAS. Nu vreau sa mai reiau, dar mai toate calculele si analizele arata ca Romania are o problema cu impozitarea excesiva a muncii, prin contributiile de asigurari sociale.

Rep: Au existat solicitari din partea partenerilor de guvernare pentru adoptarea unor masuri care nu faceau parte din agenda ministeriatului lui Chitoiu? Care anume?

Cosmin Marinescu: Trebuie sa recunoastem ca, cel putin in legatura cu unele masuri, viziunea politica este susceptibila sa fi predominat. Sa ne amintim, de exemplu, cazul binecunoscut, dezbatut public, al propunerii de introducere a unei "taxe de solidaritate", de 10% pentru toate veniturile salariale care depaseau un anumit prag, de 4.000 sau 4.500 lei. Imi amintesc ca in perioada respectiva au fost realizate o serie de calcule, schitate anumite ipoteze. Putem rememora impreuna cum in schema "solidaritatii" ar fi trebuit sa intre, initial, toti cei susceptibili ca au venituri "prea mari". Adica, atat cei din sectorul privat cat si din sectorul public. Ulterior, in declaratiile publice, "solidaritatea" era restransa la nivelul sectorului bugetar, care era aflat, la randul sau, in plin proces de reintregire a salariilor.

Fireste ca, din perspectiva liberalismului economic, este stranie preocuparea guvernului pentru a interveni, corectiv, asupra salariilor din sectorul privat, adica din economia de piata. Cu cat este mai multa piata la baza formarii salariilor, cu atat criteriile economice atarna mai greu. In definitiv, salariile din sectorul privat sunt singurele susceptibile de a fi corelate cu ancora productivitatii muncii.

  • De cate ori se discuta masuri de relaxare fiscala, prima problema care apare vizeaza impactul bugetar. Toti intreaba: bine-bine, dar cat va "pierde" statul. In realitate, ceea ce ce pierde statul, cistiga economia. Iar de regula, economia castiga mai mult decat pierde statul

Este bine ca s-a renuntat la aceasta initiativa, pe care de altfel ministrul finantelor nu a agreat-o, mai ales ca ea nu facuse obiectul niciunei discutii sau negocieri in cadrul programului de guvernare. Pe de alta parte, cel putin in formatul initial, ar fi adus atingere unei clase de mijloc si asa insuficienta, asaltata continuu de politici redistributive si fragilizata de criza economica.

Iar cazul companiilor de stat, cele vehiculate ca acorda salarii "nesimtite", este o problema aparte, care nu se rezolva prin taxe de solidaritate, ci printr-o noua politica salariala.

  • Politica bugetara este cea care a impus de fapt directia politicii fiscale

Rep: Spuneati intr-un interviu acordat anterior HotNews.ro ca "politicile fiscal-bugetare nu trebuie sa rezolve doar problemele bugetului - cantitative si adesea conjuncturale, asa cum s-a intamplat din pacate pana in prezent, ci sa rezolve mai degraba problemele structurale, profunde, ale economiei". Noul Program al Guvernului adreseaza aceste probleme?

Cosmin Marinescu: Intr-adevar, insa nu ma refeream neaparat la constructiile bugetare din era USL, ci la paradigma fiscal-bugetara din intreaga perioada de tranzitie, de mai mai mult de doua decenii. Fireste ca exercitiul bugetar incorporeaza, prin insasi natura sa, o componenta contabila, insa de cele mai multe ori aceasta ajunge sa prevaleze si chiar sa anuleze prioritatile reale de politica economica, in ipoteza ca acestea sunt formulate si aduse pe masa decizionala cu buna credinta.

Probabil ati observat si dvs. ca, aproape de fiecare data cand se discuta anumite masuri de relaxare fiscala, prima problema care apare, in mod recurent, vizeaza impactul bugetar. Toata lumea intreaba: bine-bine, dar care va fi "golul" de la buget, cat va "pierde" statul. In realitate, ceea ce ce pierde statul, cistiga economia. Iar de regula, economia castiga mai mult decat pierde statul.

Exista un soi de obsesie bugetara de vreme ce problemele bugetului se rezolva pornind de la nevoi si scotocind dupa resurse. Cam in termenii faimosului dicton socialist: tuturor - dupa nevoi, de la fiecare - dupa posibilitati. Iar daca posibilitatile unora sunt mai mari decat ale altora, merita sa recurgem, nu-i asa, la impozitare progresiva. Alteori, nici nu mai conteaza cum, numai sa se stranga banii. Ceea ce inseamna ca politica bugetara este cea care a impus de fapt directia politicii fiscale.

Problema fundamentala este ca, in toata aceasta perioada de tranzitie si mai apoi de economie de piata, atata cat este ea, niciun guvern nu a purces la constructie bugetara abia dupa ce a raspuns la o intrebare esentiala: ce trebuie sa sustina si sa finanteze statul in economia de piata? Cu alte cuvinte, ce sistem de educatie, de sanatate, de pensii, cata birocratie administrativa etc etc.

Altfel, ma tem ca va trece multa vreme in care vom consemna aceleasi probleme: ca aparatul bugetar e supradimensionat pentru structura economica si sociala a Romaniei, ca dupa o viata de munca pensiile sunt batjocoritoare, ca sanatatea si educatia sunt subfinantate, ca sectorul companiilor de stat este decapitalizat si capusat de "baietii destepti" de diferite grade, ca in Romania kilometrul de autostrada e mai scump decat in Alpi, etc.

De exemplu, despre pensii, in paranteza fie spus, am observat ca pe agenda guvernului post-USL a fost pastrata ideea conturilor individuale de acumulare, ca solutie durabila la sistemul actual de tip pay-as-you-go. Merita retinut ca aceasta directie de reforma, anume renuntarea la principiul solidaritatii inter-generationale, a intrat pe agenda politica nu cu multi ani in urma. De altfel, impreuna cu colegii mei din cadrul Centrului pentru Economie si Libertate am scris consecvent despre acest subiect.

  • In cazul electoratei, majoritatile ar fi primit credit fiscal, iar minoritatile care compun clasa de mijloc, adica cei cu venituri mai mari, ar fi primit taxe de solidaritate. Ceea ce, daca imi permiteti, transpira un oarece iz electoral...

Tot in spiritul intrebarii, de exemplu, este in competenta politicilor fiscal-bugetare sa rezolve nu doar problema deficitului bugetului de stat, dar si deficitele quasi-fiscale si arieratele acumulate in sectorul companiilor de stat, precum si disciplina financiara a administratiei publice locale, prin reguli clare si constrangeri bugetare tari. S-au facut deja unii pasi in aceasta privinta, mai ales ca Acordul cu FMI, UE si Banca Mondiala inseamna si monitorizarea permanenta a evolutiilor si progreselor in aceasta materie.

Rep: Una dintre masurile oarecum controversate luate in timpul Guvernului USL este "rata lui Ponta" sau "electorata". Pare ca nimeni nu si-o asuma. Se arata catre BNR, dar BNR spune ca a oferit numai consultanta. Calculele Bancii Centrale mai indica faptul ca debitorii vor plati de fapt mai mult ca urmare a aplicarii acestei scheme fiscale. De unde a venit ideea si cat din aceasta masura are caracter electoral? Dvs. o sustineti?

Cosmin Marinescu: In primul rand, masura respectiva nu a fost inca adoptata. Nu a fost publicat vreun act normativ cu privire la masura de reesalonare a ratelor bancare, adica "electorata", cum a ramas ea botezata in dezbaterea publica.

In al doilea rand, de asumat, daca va fi, cand va fi, electorata nu va putea fi asumata decat de catre guvern, fiind vorba esentialmente de o masura de politica fiscala, prin care debitorii - peste 900 de mii de romani, ar urma sa beneficieze de un credit fiscal, vreme de doi ani. Cel putin, asa a fost ea anuntata, la sfarsitul misiunii FMI din ianuarie-februarie.

Este insa surprinzator faptul ca o masura care a starnit un atat de mare interes, despre care s-a spus ca ar usura plata creditelor pentru atat de multi romani, am observat ca nici macar nu apare in planul de masuri prezentat de guvernul actual.

In ceea ce ma priveste, nu am avut date certe despre aceasta initiativa pana la momentul la care ea a fost prezentata public. Asa cum a declarat si Guvernatorul Mugur Isarescu, este de notorietate ca initiativa a apartinut ministrului Voinea. Insa asa cum spuneti, de la inceput au aparut o serie de controverse, iar faptul ca masura nu apare in programul actual al guvernului arata ca lucrurile inca nu sunt clare, asa cum pareau la momentul prezentarii, ca poate exista inca anumite aspecte de clarificat din punct de vedere metodologic, al fundamentarii.

In opinia mea, dincolo de aspectele tehnice, raman in discutie cateva elemente de principiu. Si putem face chiar abstractie de opiniile recente din partea BNR, potrivit carora electorata nu ar proba avantaje pentru debitori.

Cred ca in primul si cel mai important rand, masura tradeaza un evident caracter discriminator. Caci de creditul fiscal, care ar fi injumatatit ratele bancare, ar fi beneficiat doar cei cu venituri salariale sub 1600 lei, adica doar cei sub salariul mediu net. De ce nu si cei cu venituri peste medie, care au luat credite pentru achizitia unui apartament, a unei case?! Fireste, sunt mai multi cei care au venituri sub salariul mediu, de unde si suspiciunea ca masura ar fi avut caracter electoral. Altfel spus, majoritatile ar fi primit credit fiscal, iar minoritatile care compun clasa de mijloc, adica cei cu venituri mai mari, ar fi primit taxe de solidaritate. Ceea ce, daca imi permiteti, transpira un oarece iz electoral...

  • Reducerea CAS la angajator de la 1 iulie inseamna doar 5 luni de calcul al impactului bugetar, adica undeva in jurul a 1,5 - 1,6 miliarde lei

Oricum, masura a avut ca motivatie stimularea consumului, pe de o parte, si atenuarea problemei creditelor neperformante, pe de alta parte. Ambele pot suscita controverse. Chiar daca exista recunoasterea unor performante anemice in evolutia consumului, este posibil ca stimularea productiei si a investitiilor sa se dovedeasca mai avantajoasa, pentru mediul de afaceri, decat stimularea consumului. O alta discutie apare apoi in legatura cu utilizarea bugetului statului pentru rezolvarea unor probleme ale bancilor. Si deja se intra intr-un cadru de dezbatere mult mai cuprinzator...

Rep: Consiliul fiscal recomanda reducerea treptata a CAS cu cate 1 pp/an. De ce nu se poate face?

Cosmin Marinescu: De la bun inceput, este de felicitat maniera profesionista prin care Consiliul Fiscal cauta sa filtreze politicile fiscal-bugetare ale guvernului. Sunt perfect de acord cu necesitatea de a expune proiectii pe termen lung, de a genera predictibilitate in sfera mediului de afaceri.

Apoi, identific doua mari probleme, oarecum distincte, in pozitia Consiliului Fiscal. Pe de o parte, este vorba de putinta de a exploata un spatiu fiscal suficient pentru a obtine o reducere cat mai consistenta a CAS pentru angajator. Pe de alta parte, este avansata teza gradualismului, ca factor de consecventa si de predictibilitate.

In legatura cu prima problema, trebuie vazut ce calcule de impact bugetar au fost luate in considerare, caci in dezbaterea initiala asupra reducerii CAS s-au vehiculat mai multe cifre. Nu sunt convins ca bugetul nu poate "suporta" cele 5 puncte procentuale de CAS in minus, odata ce sunt intrunite cateva conditii cumulative: imbunatatirea colectarii, reevaluarea pozitiva a impactului impozitarii constructiilor speciale, precum si corectii semnificative in anumite zone care se dovedesc bugetate excedentar. Sa nu uitam, totusi, ca reducerea CAS la angajator de la 1 iulie inseamna doar 5 luni de calcul al impactului bugetar, adica undeva in jurul a 1,5 - 1,6 miliarde lei.

In legatura cu a doua problema, a gradualismului si a predictibilitatii, au fost anumite discutii in acest sens. Sa ne amintim ca, in toamna lui 2013, ministrul Chitoiu a avansat initial reducerea CAS cu 3 puncte procentuale. Ulterior, in cadrul discutiilor cu FMI, a reiesit scenariul unei "reduceri semnificative", insa din a doua jumatate a anului 2014.

In opinia mea, reducerea CAS cu 1 pp anual nu ofera acea "gura de oxigen" de care mediul de afaceri are nevoie, in special in aceasta etapa post-criza. Pentru ca intreprinzatorii sa "simta" si pentru ca efectele asteptate sa apara intocmai, relaxarea fiscala trebuie sa fie mai consistenta, ca sa ofere un soc pozitiv pentru capitalizarea pe termen scurt a mediului de afaceri.

Cred insa ca aceasta abordare a gradualismului este mult mai adecvata in privinta reducerii TVA, care din 2015 ar trebui sa intre pe un trend descrescator cu 1-2 puncte procentuale anual.

Dupa parerea mea, este mai important, in perioada post-criza, sa oferi stimulente investitionale, pentru clasa antreprenoriala autohtona, si mai ales pentru investitorii straini, care sa revigoreze investitiile in cadrul mediului de afaceri si crearea de locuri de munca.

Rep: in cele din urma, vreau sa va intreb, regretati in vreun fel - ca tehnocrat - participarea la actul de guvernare? Asteptarile cu care ati pornit la drum s-au confirmat sau mai degraba s-au infirmat?

Cosmin Marinescu: Ati putea fi surprins, insa unele asteptari, mai degraba anticipari, s-au confirmat. Si anume faptul ca teoria economica, stiinta economica, se reflecta limitat in calculele de politica economica. Aceasta n-ar trebui sa intrige neaparat, dat fiind contextul democratiei politice in care se regleaza, sau deregleaza, treburile "cetatii".

Ma folosesc de prilej pentru a face, de exemplu, si o destainuire, profesionala si personala, deopotriva. M-au intrebat, candva, unii prieteni si colegi, ce cauti tu acolo, in leaganul interventionismului guvernamental? Ca tu esti economist liberal, ai scris despre capitalism, despre ordinea proprietatii private, despre imposibilitatea calculului economic in socialism, despre virtutile libertatii economice si impotriva interventionismului guvernamental etc.

Cum as putea raspunde? Ca poate tocmai de aceea... Fireste, ca economist liberal, am scris critic despre interventia statului in economie, si nu putin sau doar contextual, ci ca fenomen de fond care submineaza libertatea economica si bazele prosperitatii.

Astfel, poate tocmai de aceea, numai implicarea in sfera politicilor economice poate fi cheia pentru schimbarea de viziune economica. De exemplu, sunt convins ca, astazi, Romania ar fi aratat cu adevarat altfel daca inca din anii `90 manetele politicii economice erau axate consistent pe principii liberale, asa cum au fost in Polonia, Cehia... si ar fi putut sa fie si la noi. In opinia mea, pentru a valorifica pe deplin potentialul economic al Romaniei, pietele si principiile economice trebuie puse la treaba si mai mult, si cu credinta ca emanatia prosperitatii se gaseste totusi "la firul ierbii".

Nu ascund ca mi-ar fi placut ca unele masuri de stimulare a economiei, cele despre care am scris si pe care le-am sustinut, sa fi devenit realitate in perioada scurta in care am fost consilier al ministrului finantelor. Nu neaparat ca satisfactie personala, ci ca indiciu ca se poate, caci sunt convins ca se poate.

In ultima instanta, liberalismul economic se face nu doar prin actiune literara, ci si prin punerea logicii economice in ecuatia deciziei politice, si fara ca aceasta sa insemne neaparat sau explicit actiune politica... Insa, in ecuatia cu pricina, conteaza cat este politica economica si cat este politica despre economie, si uneori pe spinarea economiei.

N.red.: Marinescu, 37 de ani, este conferentiar universitar doctor la Facultatea de Economie din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucuresti. Este autor si coautor a mai multe carti (cum ar fi Institutii si prosperitate. De la etica la eficienta, Libertate economica si proprietate), articole si studii stiintifice, fiind distins cu premii pentru activitatea publicistica. A participat, ca director de proiect si cercetator, la diverse granturi de cercetare stiintifica. Este fondatorul cursului de Economie Institutionala din cadrul ASE Bucuresti si coordonator al Centrului pentru Econo mie si Libertate - ECOL.