Intr-un articol anterior, scriam despre pensiile private si modul in care fiecare dintre noi trebuie sa se ingrijeasca de viitor, in contextul in care sistemul de pensii publice urmeaza mai devreme sau mai tarziu sa colapseze. Ultimele evolutii pe scena politica ne aduc in atentie un alt subiect fierbinte, respectiv reducerea contributiei la asigurarile sociale (pe scurt CAS) datorata de angajatori cu 5 puncte procentuale, scrie Gabriel Sincu pe blogul lui.

Gabriel Sincu, Executive Director- Tax Advisory Services, Ernst & Young SRLFoto: Arhiva personala

Discutiile sunt interesante, problema este intoarsa pe toate fetele si opiniile care mai de care mai interesante si rezultatul final este cu siguranta greu de anticipat.

Am participat zilele trecute la o intalnire cu reprezentanti ai patronatelor, ai sindicatelor si altor jucatori din economie pe tema proiectului de lege care ar urma sa introduca aceasta reducere, iar opiniile si sugestiile pe care le-am auzit au fost in cel mai pur stil caragialesc.

Spicuiesc din notitele luate pe furis:

  •  Sa se reduca CAS-ul cu 5% dar sa se majoreze cu 1% contributia pentru somaj, sunt prea putini bani disponibili acolo! (sau mai simplu spus: "Sa se revizuiasca primesc! Dar sa nu se schimbe nimica...");
  • Reducerea asta nu beneficiaza decat firmelor straine, firmele romanesti nu vor castiga mare lucru de pe urma ei! (traducere:  "Noi oricum platim salariile la negru sau la gri, -5% inmultit cu zero, egal tot zero);
  • Multinationalele vor face profituri pe care le vor transfera in strainatate! De ce Guvernul nu se gandeste sa faca altceva mai bun pentru economie? (mai exact spus "Noua ce ne iese la faza asta?");
  • De ce nu se imparte reducerea in mod egal intre angajat si angajator? (asta ar putea fi un punct valabil...).

La finele discutiei mi se confirmase (a cata oara?) de ce suntem pe ultimele locuri intr-o Uniune Europeana in care am fost acceptati mai mult ca urmare a unei conjuncturi favorabile: suntem calauziti de interese egoiste, meschine si nu putem niciodata sa luam ce e mai bun din viata.

Da, e adevarat ca aceasta reducere nu reprezinta mare lucru, nici macar pentru multinationalele cu pricina. La un salariu mediu de 2.298 lei brut, reducerea de 5% inseamna o economie de fix 114,9 lei pe luna. Este o suma care la construirea unui buget de venituri si cheltuieli se pierde la rotunjiri. Important este insa mesajul, anume ca autoritatile vor sa faca ceva pentru a reduce fiscalitatea muncii, una foarte ridicata, care acum incurajeaza trecerea catre semilegalitate sau ilegalitate. Daca programul va putea fi sustinut si continuat (desi privind cifrele la nivel macroeconomic, e greu de crezut) am putea intrevedea o raza de speranta.

Critici se pot aduce, bineinteles, iar solutii alternative exista cu siguranta (una dintre ele este detaliata de mine aici). Putem acuza autoritatile ca tolereaza de ani de zile sistemele de remunerare a muncii sub forma de PFA, microintreprinderi, contracte de drepturi de autor si altele asemenea, desi au la dispozitie legislatia care sa le permita sa stopeze aceste abuzuri. Sau ca lasa in continuare portite deschise pentru astfel de structuri aflate la limita legalitatii.

A fost o incercare de a porni o reforma in acest sens acum cativa ani, din pacate a murit (sau a fost omorata) inainte de a se naste.

De asemenea, Consiliul Fiscal trage an de an semnale de alarma cu privire la nivelul evaziunii fiscale, doar frauda de TVA fiind mai mare decat deficitul bugetului de stat. Toate guvernele isi propun sa rezolve problema dar esueaza lamentabil. Ne complacem in continuare in mediocritate si nimeni nu are curajul de a taia raul de la radacina (sau nu vrea sa o faca).

Pana una-alta fortati de promisiunile facute, politicienii vor forta adoptarea aceastei masuri. Nu e cea mai grozava, dar e un pas inainte. Niciodata o reducere de taxe nu trebuie contestata sau privita cu scepticism. Cota unica este cel mai bun exemplu.

Citeste si comenteaza pe blogul lui Gabriel Sincu.