Pe piata valutara internationala 2014 a fost anul dolarului, moneda SUA consemnand aprecieri generalizate, atat in raport cu monedele tarilor dezvoltate, dar si fata de monedele statelor emergente si in dezvoltare. De la inceputul anului dolarul s-a apreciat cu 11% fata de EUR (catre maximul din vara anului 2012), cu peste 12% raportat la yen si cu 13% comparativ cu real-ul brazilian. Totodata, dolarul SUA a crescut cu peste 8% fata de monedele din Elvetia, Australia, Canada, se arata intr-un raport al Bancii Transilvania, semnat de economistul sef al acestei institutii, Andrei Radulescu.

■ Consideram ca aceste evolutii au fost determinate, in principal, de dinamica divergenta a indicatorilor macroeconomici (Statele Unite vs. Zona Euro, China, Japonia), cu implicatii pentru pozitia si perspectivele politicii monetare din principalele blocuri economice ale lumii. De asemenea, dinamica cotatiilor internationale la titei (si alte bunuri) si riscurile geo-politice au influentat evolutia cursului mediu al dolarului american in 2014.

■ Pe de o parte, se noteaza dinamica pozitiva a indicatorilor macroeconomici din Statele Unite, care confirma faptul ca prima economie a lumii se afla in plin ciclu economic. In perioada ianuarie – septembrie PIB-ul american a crescut cu 2.3% an/an, evolutie sustinuta de dinamica investitiilor productive (+5.8% an/an). Evolutia investitiilor productive s-a reflectat pozitiv la nivelul pietei fortei de munca (rata somajului a scazut spre nivelul minim din 2008), ceea ce a sustinut cresterea consumului privat cu 2.3% an/an. Totodata, evolutia recenta a indicatorilor macroeconomici exprima premise de accelerare pe termen scurt: in decembrie increderea consumatorilor a atins maximul de la inceputul lui 2007, iar in noiembrie rata de utilizare a capacitatii instalate in industrie a depasit pragul de 80%.

■ Pe de alta parte, Zona Euro s-a confruntat in 2014 cu cvasistagnare economica si riscul incidentei deflatiei, in contextul continuarii procesului de dezintermediere bancara cu impact nefavorabil pentru relansarea investitiilor productive (in dinamica trimestriala acestea au scazut in T2-T3).

■ In acest context, am asistat la divergenta deciziilor si semnalelor privind politica monetara din principalele blocuri economice ale lumii. Pe de o parte, in SUA FED a incheiat al treilea program neconventional de relaxare monetara si a semnalat faptul ca ar putea demara procesul de normalizare a ratei de dobanda de referinta in prima jumatate a anului 2015.

■ In Zona Euro BCE a redus dobanda la 0.05% (minim istoric) si a adoptat noi masuri de relaxare monetara pentru a evita instaurarea deflatiei, iar bancile centrale din China si Japonia au adoptat recent masuri de relaxare, pentru a contracara procesele de decelerare, respectiv recesiune. Nu in ultimul rand, in Elvetia banca centrala a decis astazi sa reduca rata de dobanda la facilitatea depozite (la -0.25%), o noua etapa a crizei valutare.

■ Previziunile macroeconomice pe termen mediu emise de FED la ultima sedinta din 2014 (decembrie) exprima probabilitatea ridicata ca banca centrala sa majoreze rata de dobanda de referinta pana la 4.5% la jumatatea anului 2017 (daca aplicam Regula lui Taylor), conditionat de neintensificarea riscurilor privind stabilitatea macro-financiara.

■ Pe de alta parte, declinul recent al cotatiilor la titei ar putea readuce Zona Euro in deflatie inca din decembrie. Astfel, ne asteptam la noi masuri monetare de relaxare in 2015, semnalate de altfel recent de BCE.

■ Totodata, evolutiile macro-financiare globale recente exprima probabilitatea ridicata a implementariilor unor noi masuri monetare de relaxare in China si Japonia pe termen scurt.

■ Concluzionand, perspectivele divergente privind politica monetara din principalele blocuri economice ale lumii, pe termen scurt, ar putea determina continuarea tendintei de apreciere a dolarului american, cu impact pentru directia fluxurilor internationale de capital. Altfel spus, este probabil ca razboiul valutar sa se intensifice in trimestrele urmatoare (cum s-a intamplat constant din 2011 incoace, aspect vizibil in al doilea grafic). Conditionat de adresarea problemelor economice structurale din Zona Euro, China si Japonia punctul culminant al acestei crize valutare ar putea fi atins in 2015.