Ministerul Finantelor Publice a anuntat ca isi doreste reevaluarea calendarului de atingere a obiectivului bugetar pe termen mediu (celebrul MTO- vezi in finalul textului ce reprezinta). ''Romania trebuie sa investeasca in infrastructura si pentru acest obiectiv avem nevoie de spatiu fiscal. Investitiile in infrastructura de transport concomitent cu mentinerea unui obiectiv bugetar pe termen mediu ambitios, va face ca Romania sa poata atinge nivelul mediu european de km de autostrada raportata la suprafata in 50 de ani", spune ministrul Darius Valcov.

Daniel Daianu, Ionut Dumitru,Melania Hancila si Florin CituFoto: Hotnews

Mai pe scurt, Romania intentioneaza sa solicite Comisiei Europene permisiunea de a depasi tinta agreata de deficit, pentru a putea face investitii. Din pacate, in 2014 desi erau bani, investitiile au fost taiate in favoarea platilor reprezentand majorari salariale si arierate, asa incat e dificil de garantat ca daca se majoreaza tinta de deficit, investitiile vor spori semnificativ. Reamintim ca in iulie 2014 Traian Basescu l-a somat public pe Victor Ponta sa spuna daca Romania se va incadra in tintele MTO dupa reducerea CAS cu 5 pp (Vezi aici VIDEO cu celebrele imagini de la intalnirea Basescu - Ponta - Ioana Petrescu).

HotNews.ro a stat de vorba pe aceasta tema cu Daniel Daianu, Ionut Dumitru, Florin Citu si Melania Hancila.

Intrebarile pe care le-am adresat sunt:

1. Cum apreciati aceasta solicitare a d-lui ministru?

2. Care sunt riscurile pe le vedeti in cazul unui eventual accept al Comisie pe aceasta tema?

3. Care sunt -in opinia Dv- garantiile ca banii se vor duce intr-adevar in investitii si nu catre alte plati?

• Florin Citu: Guvernul poate sa reduca atat cheltuielile cu salariile cat si pe cele cu bunuri si servicii.

"Solicitatarea nu este o surpriza si se inscrie un logica unei guvernari de stanga, social(iste). Ar fi ciudat sa vedem un raspuns negativ din partea CE considerand facilitatile fiscale si monetare oferite altor tari din UE. Dar asta nu inseamna ca este o solutie optima pt Romania. Daca este nevoie de spatiu fiscal pt investitii guvernul are si varianta reducerii risipei la nivel de cheltuieli publice. Mai specific guvernul poate sa reduca atat cheltuielile cu salariile cat si pe cele cu bunuri si servicii. Daca le transfera spre investitii si are incredere ca acele investitii duc la crestere economica, atunci pentru societate este solutia optima", spune economistul Florin Citu, fost bancher central si economist sef al unei banci comerciale.

• Melania Hancila: Initiativa este binevenita daca intr-adevar spatiul fiscal obtinutar fi directionat intr-adevar catre investitii

Initiativa domnului ministrului de finante Valcov de a reevalua conditiile acordului cu Comisia Europeana referitoare la obiectivele bugetare ale Romaniei pe termen mediu este binevenita daca intr-adevar spatiul fiscal obtinut in urma renegocierii conditiilor MTO ar fi directionat intr-adevar catre investitiile in infrastructura. Totusi, aceste demersuri ar trebui insotite de un plan bugetar multianual prin care autoritatile sa se angajeze ferm asupra unor praguri maxime ca procent din PIB aferente principalelor tipuri de cheltuieli bugetare care sa favorizeze cheltuielile de capital. Astfel, ar fi oportun ca Romania sa-si asume in schimbul renegocierii nivelului deficitului bugetar, care insa nu trebuie sa depaseasca 3 % din PIB, un prag maxim al cheltuielilor curente care sa excluda cheltuielile cu proiectele cu finantare din fonduri externe nerambursabile si un prag minim al cheltuielilor de investitii, pentru ca acestea sa nu mai fie afectate de ciclurile electorale. De asemenea, cuantumul cheltuielilor de investitii ar trebui majorat progresiv de la un an la altul, pe masura ce se va imbunatati colectarea taxelor si impozitelor, pentru a face posibila recuperarea treptata a decalajele structurale fata de tarile din zona euro.

De asemenea, nu este suficienta majorarea ponderii cheltuielilor cu investitiile in bugetul general consolidat, ci este foarte importanta si eficientizarea cheltuirii banilor publici care ar trebui directionati catre investitii care au potentialul de a genera mai multa valoare adaugata in PIB pe termen lung si care ar antrena apoi investitii private semnificative. Cresterea eficacitatii investitiilor bugetare se poate obtine si prin transparentizarea acestora si ar fi utila publicarea trimestriala a unor rapoarte care sa contina informatii amanuntite despre cheltuielile de investitii, pentru a responsabiliza astfel autoritatile in procesul de alocare a banilor publici., a explicat pentru HotNews.ro Melania Hancila, analist economic si fist economist sef intr-o banca comerciala.

• Daniel Daianu: Discutia cu Comisia trebuie insotita de garantii de seriozitate in eforturile de combatere a fraudarii banului public

"In opinia mea, raspunsul la chestiunea ridicata de intrebarile Dvs, implica aspecte de rationalitate economica si de economie politica a procesului bugetar. Sa le iau pe rand.

1/ Rationalitate economica

Rationalitatea economica a chestiunii este de examinat, prin extrapolare, la nivelul Uniunii, prin prisma eforturilor de a evita stagnarea economica, un scenariu catatrofal. Am in vedere necesitatea de a sustine cererea agregata pentru a evita "debt-deflation", adica lipsa de crestere economica cumulata cu deflatie, ce este o combinatie fatala pentru cei care au de platiti datorii (firme, cetateni, tari).

Eu impartasesc punctul de vedere ca are sens sa se faca investitii publice in aceasta perioada, cand costul banului este foarte mic (ca finantare si refinantare); mai ales ca exista un deficit de invesitii publice in nu putine tari. Planul Juncker, ce mizeaza mult pe leverage (antrenarea investitiilor private), nu este indeajuns, iar operatiunile speciale ale BCE (QE) au limite in stimularea creditarii.

In miracolul economic al Germaniei de dupa al doilea razboi mondial un rol cheie a jucat o regula: sa se faca imprumuturi numai pentru investitii productive - asa numita "regula de aur". Mario Monti a remarcat ca aceasta regula ar merita sa fie aplicata la nivelul Uniunii pentru a flexibiliza Pactul Fiscal in mod inteligent. Este ceea ce sustin si experti ai FMI, economisti de vaza (Larry Summers, Guido Tabellini, Willem Buiter, etc). Este nevoie ca tarile sa isi respecte angajamentele, mai ales ca datoriile publice si cele private sunt mari. Dar aceasta stare de fapt nu trebuie sa ne orbeasca in a intelege care este cel mai mare pericol acum; un pericol ce are natura economica (debt deflation; stagnare seculara) si o dimensiune politica, prin accentuarea tensiunilor sociale care aduc partide extremiste la putere amenintand supravietuirea proiectului european. Austeritatea cu orice pret nu este dovada de inteligenta din punct de vedere al rationalitatii economice si politic vorbind, ne-a transmis profesorul Daianu.

In ce priveste Romania, merita sa avem in vedere aspecte precum:

- chestiunea bugetului public (incasari fiscale mici si ineficienta ridicata a cheltuirii banului public) trebuie sa impleteasca perspectiva pe termen imediat si mediu (posibile dezechilibre macroeconomice) cu cea pe termen lung (privind dezvoltarea economica);

- consolidarea fiscala/bugetara din ultimii 4-5 ani (deficit de sub 2% din PIB in 2014; deficit structural probabil de sub 1% din PIB tot anul trecut) , absolut necesara pentru a evita cresrea exploziva a datoriei publice si posibila criza de solventa, a taiat din cheltuieli, dintre care unele erau utile ca premiza pentru cresterea economica viitoare.

- chiar daca bani publici sunt irositi masiv, diminarea investitiilor nu este de bun augur; este notoriu ca am avut formare bruta de capital in sectorul public de 4-5% din PIB anual in ultimul deceniu, dar care s-a concretizat ca si cum am fi cheltuit 2-3%. Restul, bani sifonati. Dar aceasta situatie nu este un argument pentru a persista in taiere drastica, mai ales ca nu avem garantia ca tot ce se taie este cheltuiala aiurea.

- banii europeni nu pot substitui in totalitate investitii din resurse proprii; insa banii europeni pot introduce rigoare in executia bugetara;

- presiunile pe bugetul public sunt mari daca avem in vedere nevoia de a moderniza capacitatea de aparare a tarii (avem razboi in Ucraina si alte riscuri geopolitice), de combatere a noilor riscuri, inclusiv terorism si atacuri cibernetice (Comisia a dovedit inflxibilitate surprinzatoare din acest punct de vedere); nu mai vorbesc de educatie, unde investitiile sunt jalnice cu procentul de cca 4% din PIB.

- activitatea economica tot mai slaba din zona euro este un factor ce indreptateste o sprijnire a investitiilor in economia autohtona;

- economia privata investeste putin, nu exista riscul unui efect de evictiune (crowding out) din partea investitiilor publice;

- are sens ca "regula de aur" evocata mai sus sa fie aplicata in Europa, acolo unde este nevoie, daca se respecta spiritul Pactului Fiscal (ceea ce nu exclude flexibilizarea sa in mod inteligent)

- este de reperat ca finantarea foarte ieftina ofera o oportunitata rara pentru efectuarea de investitii necesare la un cost mai mult decat rezonabil.

2. In ce priveste economia politica a procesului, pe plan international, este de mentionat printre altele:

- inlesniri acordate unor tari creeaza precedente, care pot incurca administrarea situatiei de ansamblu. De pilda, aici intalnim un motiv pentru care exista exista reticenta mare in Germania, Olanda, etc in privinta unei noi rastructurari a datoriei Greciei, desi este clar ca nivelul acesteia este inca coplesitor, ca nu este posibila onorarea obligatiilor in conditiile date ale Pactului Fiscal si ale situatiei sociale si politice interne -un surplus primar de 4-5% din PIB pentru un deceniu de acum inainte este un nonsens economic;

- este nevoie deci de reguli clare, precum "regula de aur" mentionata mai sus;

- si este nevoie de o combinatie de masuri la nivelul zonei euro, al Uniunii, care sa combine reforme structurale in diverse tari, cu stimularea cererii agregate prin investitii publice la nivelul UE (planul Juncker si nu numai) si la nivel national, cat si operatiuni ale BCE.

In ce priveste dimensiunea interna a procesului, aici problemele rezulta din executia bugetara, ineficienta cheltuielilor publice, incasari fiscale mici si presiuni politice de tot felul. Oricum, sunt de constatat cateva lectii ale executiei bugetare din 2014, care au relevanta pentru tema in discutie:

- pana in noiembrie, executia a fost cu excedent, fara a incetini mult ritmul asteptat al activitatii economice; inferenta ar fi ca se poate obtine acelasi randament cu resurse diminuate. Altfel spus, ca se poate investi banul public mai bine.

- constatarea de mai sus nu echivaleaza cu respingerea tezei ca Romania are nevoie de investitii mari, in infrastructura de baza. Pentru o perioada de timp, se poate obtine crestere economica pe baza de export net si cerere interna (uneori prevalent crestere de consum); pe termen lung insa, este nevoie de investitii mai mari, de infrastructura moderna si alte bunuri publice (educatie).

- rediscutarea MTO are sens daca se tine cont de constrangeri bugetare. De pilda, datoria publica a Romaniei se stabilizeaza acum, se pare, la in jur de 38-39% din PIB. La o crestere reala de, sa zicem 2,5-3% anual, un deficit bugetar public de 0,8- 1% din PIB ar permite mentinerea gradului de indatorare facand abstractie de influente monetare ( inflatie) si considerand bugetul public ca reprezentand aprox 1/3 din PIB. Un deficit de 3% din PIB ar mari in mod periculos datoria publica ca pondere in PIB. O inflatie peste cea asteptata (cu care s-a construit bugetul public), in mod sistematic, ar permite mentinerea ponderii datoriei publice ca pondere in PIB. Dar nu este cazul acum, cand inflatia scade peste tot in Europa.

- un deficit modificat in sus (nu vorbim insa de un plus, sa zicem, de 1% din PIB) cu respectarea "regulii de aur", poate fi analizat si discutat. Contraragument posibil al interlocutorilor ar fi ca Romania absoarbe inca putin din banii europeni si care nu ar avea rost sa mareasca deficitul. Problema insasi a co-finantarii este controversata fiindca in structura bugetului sunt operabile modificari ce pot elibera resurse pentru cofinantare

- executia bugetara din primele luni din 2015 poate veni cu date interesante/pozitive in privinta unor incasari de taxe si impozite (inclusiv TVA), ceea ce ar usura mult dialogul cu Comisia si ar relaxa presiunile pe buget.

Oricum, discutia cu Comisia trebuie insotita de garantii de seriozitate in eforturile de combatere a fraudarii banului public, a evaziunii", spune profesorul Daniel Daianu

• Ionut Dumitru: Dezavantajul noii reguli fiscale europene pentru Romania consta în faptul ca spatiul de manevra existent pentru a putea stimula economia în perioadele de declin economic va fi redus

"Obiectivul de deficit structural pe termen mediu la care Romania trebuie sa se alinieze conform statutului sau de tara membra a UE este determinat pornind de la nivelul deficitul care stabilizeaza ponderea în PIB a stocului de datorie publica la care se adauga o ajustare datorata încorpora rii unei portiuni din costurile pe termen lung ale îmbatranirii populatiei.

Acesta a fost reevaluat recent ascendent pentru Romania de catre Comisia Europeana la 1,25% din PIB (de la 0,7% din PIB anterior), in principal ca urmare a impactului favorabil al reformelor structurale implementate în domeniul pensiilor în ultimii ani. Cu toate acestea, avand în vedere faptul ca Tratatul privind Stabilitatea, Coordonarea si Guvernanta în cadrul Uniunii Economice si Monetare, ratificat de Romania, stabileste o limita maxima de 1% din PIB pentru deficitul structural pentru tarile cu un nivel redus al datoriei publice (semnificativ sub 60% din PIB), nivelul operational al obiectivului pe termen mediu pentru Romania este stabilit la acest din urma nivel. Ca urmare a semnarii de catre Romania a noului pact fiscal european, spatiul de manevra la nivelul politicii fiscal-bugetare va fi mult mai mic ca în trecut, deficitele bugetare maxime permise fiind mai mici.

Mai mult, eficienta redusa a stabilizatorilor automati reprezinta o constrangere suplimentara pentru Romania, iar în aceste condiþii, absorbtia fondurilor UE apare ca o solutie de stimulare a economiei. În plus, constrangerile bugetare impuse de compactul fiscal reclama o data în plus necesitatea îmbunatatirii eficientei cheltuielilor bugetare, în special cele legate de investitiile publice si achizitiile de bunuri si servicii. Respectarea pe termen lung a obiectivului pe termen mediu va impune un control foarte strict asupra finanþelor publice în Romania, acest lucru avand avantaje, dar si dezavantaje. Un avantaj important este reprezentat de imposibilitatea practicarii unor politici fiscale prociclice si de o disciplina fiscala pronunþata, în conditiile în care Romania are o experien þa istorica pre-criza negativa în acest domeniu.

Dezavantajul noii reguli fiscale europene pentru Romania consta în faptul ca spatiul de manevra existent pentru a putea stimula economia în perioadele de declin economic va fi redus. În Romania, limita de deficit structural de 1% din PIB va fi cel mai probabil atinsa înainte ca deficitul public efectiv sa ajunga la 3% din PIB, fiind astfel semnificativ mai constrangator decat aplicarea criteriului de la Maastricht. Investitiile publice au fost in ultimii 10-15 ani foarte mari in Romania (atat ca procent din PIB cat si ca procent din total resurse bugetare), cele mai mari din Uniunea Europeana. Deci nu putem argumenta ca nu am avut spatiu fiscal pentru investitii publice, ba dimpotriva. Problema la nivelul investitiilor publice in Romania nu este nici pe departe dimensiunea scazuta a acestora, ci mai degraba calitatea si eficienta lor. O prioritizare reala a acestora si utilizarea fondurilor UE trebuie sa reprezinte mai mult decat simple deziderate.

De asemenea, ajustarea bugetara din ultimii 2 ani s-a produs in special prin reducerea investitiilor publice, mai ales in 2014, cand reducerea semnificativa a acestora (la minimul ultimilor 7 ani ca procent din PIB) s-a produs in mod nedezirabil, in conditiile in care spatiul fiscal avut la dispozitie era suficient de confortabil. Atrag atentia ca suntem obisnuiti sa discutam doar despre „deficit” bugetar. Trebuie sa constietizam ca la un moment dat (nu foarte indepartat conform prognozelor macroeconomice) noile reguli fiscale europene ne vor obliga sa avem „surplus” bugetar atunci cand deficitul de cerere (output gap negativ) se va transforma in exces de cerere (output gap pozitiv – PIB efectiv peste nivelul sau potential). Acel moment va reprezenta un test foarte puternic pentru decidentii de politici economice. Nu stiu care va fi raspunsul Comisiei Europene la solicitarea Romaniei pentru o derogare de la obiectivul pe termen mediu, insa probabil ca sansele de aprobare sunt relativ mici. Pentru a putea fi convingatori trebuie sa avem un plan credibil care sa justifice o astfel de solicitare, dar, din pacate, experienta istorica nu ne prea ajuta. Trebuie remarcat insa faptul ca la anumite momente Comisia Europeana a manifestat o oarecare flexibilitate fata de Romania (de exemplu, deviatia temporara de la traiectoria de ajustare in cadrul bugetului pentru 2014 prin apelul la clauza de investitii, sau introducerea unui ajustor de 0.25% din PIB pe deficit pentru cofinantari de fonduri europene in cazul bugetului pentru 2015)", ne-a transmis Ionut Dumitru, presedintele Consiliului Fiscal

Nota redactiei:

MTO - medium term objective sau obiectiv bugetar pe termen mediu - este specific fiecarui stat membru al Uniunii Europene, poate fi revizut la fiecare 3 ani, este cu atat mai exigent cu cat nivelul datoriei si costul estimat al imbatranirii populatiei sunt mai ridicate si ofera o marja de siguranta cu privire la rata de 3% a deficitului public in PIB (produsul intern brut), prevazuta cu partenerii europeni.

Romania, alaturi de alte 24 de state europene, a semnat in 2012 un Tratat ce prevedea impartirea controlului national asupra bugetului si asupra fiscalitatii cu reprezentantii Comisiei Europene. Aceasta idee a aparut in contextul in care o serie de tari s-au dovenit a fi nepregatite la momentul crizei economice. Pentru a evita pe viitor astfel de situatii, s-a stabilit o limita de 0,5% din PIB a deficitului bugetar structural si un nivel al datoriei publice de sub 60%. Deficitul bugetar ciclic, inclusiv cel structural, trebuie sa se incadreze, totodata, in limita maxima de 3% din PIB. Pentru a atinge obiectivele de mai sus, fiecare stat si-a stabilit un MTO.