In contextul aprecierii francului elvetian, pentru a veni in intampinarea situatiei dificile cu care se confrunta unii dintre clientii lor, bancile au implementat masuri individuale si/sau la nivelul intregului portofoliu, intelegand ca orice masura administrativa, unitara, aplicabila tuturor clientilor, ar putea adduce atingere dispozitiilor art. 45 “Libertatea economica” si art. 135 “Economia” din Constitutia Romaniei, scrie seful executiv al Asociatiei Romane a Bancilor, Florin Danescu.
Astfel, prin exemplificarea uneia dintre masurile implementate de banci, in cazul cresterii cu 23% a nivelului ratei fata de decembrie 2014 (datorata aprecierii francului elvetian fata de moneda nationala de la 3.7 la 4.58), aplicarea anticipata a scaderii LIBOR cu 0.8 puncte procentuale, coroborata cu aprecierea monedei nationale fata de francul elvetian de la 4.58 la 4.15 la data de 5 februarie 2015, determina o absorbtie in proportie de 70% a cresterii ratei. Acest exemplu scoate in evidenta si un posibil character temporar al acestei situatii, care valideaza tipurile de masuri deja luate de banci.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind contestarea caracterului abuziv al clauzei de risc valutar si denominarea in moneda nationala a platilor cu consecinta inghetarii cursului de schimb CHF-RON la momentul semnarii conventiei, tribunalul il priveste ca nefondat pentru urmatoarele considerente. In speta suntem in situatia unui imprumut in franci elvetieni, imprumutatul primind o suma in aceasta valuta si fiind obligat sa o restituie in aceeasi valuta. Contractul de credit valutar contine asadar un element de risc valutar, insa aceasta nu il transforma automat intr-un contract abuziv. Dimpotriva, semnificativ este faptul ca atat Codul Civil din 1864 (art. 1578), cat si Codul Civil (art. 2164) consacra in material imprumutului principiul nominalismului, potrivit caruia imprumutatul trebuie sa inapoieze suma nominal primita, oricare ar fi variatia acesteia.
0
1
