"Nu sunt impotriva reducerii impozitelor, ci impotriva dimensiunii acestui pachet de reduceri fiscale. Este o relaxare tip soc, cu efecte profunde asupra economiei romanesti. Parlamentul trebuie informat complet si corect asupra acestor efecte. Relaxarea fiscala se judeca in functie de componentele ei, de faza ciclului economic cand este aplicata, de momentul in care este introdusa. Cum as putea sa fiu, in general, impotriva relaxarii fiscale, cand in 2000, ca premier, am inceput primul proces consistent de relaxare, reducand impozitul pe profit? Atunci insa era un moment potrivit, s-au facut calcule si evaluari laborioase de impact etc", spune guvernatorul Isarescu intr-un interviu acordat revistei 22.
"Daca tot am evocat anul 2000, s-a fundamentat tot atunci faptul ca nu orice reducere de impozite este fezabila si benefica, iar sustenabilitatea constructiei fiscal-bugetare are nevoie de reforme structurale adanci. Pe ce s-a bazat aceasta abordare valabila si in prezent? Pe doua constatari importante. Prima. Desi veniturile bugetare nu reusesc, prin toate masurile luate, sa creasca peste 32% din PIB, necesarul minim de cheltuiala publica depaseste 40% din PIB, daca iei in calcul toate solicitarile de cheltuieli publice la nivelul bugetului (considerand si preￂveￂderile legale - precum 6% la educatie, in curand 2% la aparare - cheltuielile de infrastructura etc.). Evident, exista o subfinantare cronica a mai multor sectoare publice, ca sanatatea si educatia, in timp ce, cu actualul pachet fiscal, veniturile risca sa scada si mai mult si sa accentueze subfinantarea! A doua constatare. Gradul redus de fiscalizare a unor sectoare ale economiei romanesti face ca povara fiscala sa fie mare pentru platitorii corecti de impozite. Antreprenorii platitori de taxe ajung sa contribuie la buget chiar cu 50￢60% din veniturile lor. E norￂmal ca ei sa-si doreasca o relaxare fiscala. Dar, pentru asta, nu e suficient sa avem doar reduceri de impozite, ci avem nevoie de reforme structurale, care sa duca la o distributie echilibrata a poverii fiscale. Solutia nu este, asadar, o reducere de impozite, in speranta ca, povara fiscala fiind mai mica, se va colecta mai mult, ci este necesara mai intai o colectare mai buna prin reforme structurale, probata in timp, si apoi o reducere fiscala, ca parte a unui proces gradual, permanent, in conformitate cu spatiul fiscal creat. Stiu ca asemenea reforme sunt complicate, incomode si au efect in timp, ca ele au creat o anumita oboseala, ca peste tot in Europa, insa doar ele pot aduce mai multi bani la buget. Aceasta cu atat mai mult, cu cat echilibrele noastre de acum se bazeaza pe mai putine cheltuieli de investitii. Acestea nu sunt economisiri, nu creeaza spatiu fiscal, sunt doar cheltuieli amanate pentru anul urmator. A nu termina un drum inseamna doar o cheltuiala amanata pentru anii urmatori, intrucat nu ramam cu drumul neterminat, nu-i asa?", mai spune Isarescu.
- Reprosul meu public s-a adresat economistilor, institutelor de cercetare economica, universitatilor de profil, pentru ca pur si simplu nu s-au pronuntat de-a lungul timpului in legatura cu modul in care functioneaza si este condusa economia de piata.
- Daca scoala economica din Romania ar fi clarificat fundamentele de functionare a economiei de piata, nu s-ar fi ajuns la situatia din preￂzent, cand dezbaterea publica considera o modificare a deficitului public de la 1% la 3% ca fiind neimportanta, cand de fapt este o schimbare majora si de durata de straￂtegie: se schimba pe termen mediu si lung directia de dezￂvoltare a Romaniei.
- Nu s-ar fi ajuns sa se sustina ca politica fiscala nu are de-a face cu politica bugetara si ca ambele pot fi contrabalansate prin masuri de politica monetara; adica "solutia" monetara la deficite publice mai mari ar fi ca BNR sa duca dobanzile in tavan. Si s-ar fi inteles ca o economie care deja creste spre limitele de potential nu mai trebuie stimulata excesiv pe latura consumului, prin masuri fiscale, ca stabilitatea macroeconomica nu este un concept gol, ci baza pe care se poate cladi o crestere economica sustenabila. Scoala economica din Romania trebuie sa contribuie la informarea corecta si completa a parlamentului.
- Economia românească a primit în ultimii doi ani o suită de stimuli – TVA a coborât întâi la pâine, apoi la toate alimentele, CAS a fost redus, dobânzile au coborât masiv, finanţarea a devenit mult mai ieftină şi fluentă. Toate aceste măsuri, făcute prin consultări pozitive, inclusiv cu partenerii noştri internaţionali, au efecte benefice. Mai este nevoie de stimulente suplimentare?
- Trebuie să ne gândim dacă în perioada următoare creșterea economică depinde doar de stimularea cererii, și nu de stimularea ofertei. PIB-ul potenţial al României, în jurul căruia se discută foarte mult, nu este, într-adevăr, o dimensiune ușor de evaluat, dar mai precis că majorarea lui depinde de crearea de locuri de muncă, de creșterea productivității, care la rândul lor depind de investiții de capital, inovație, spirit antreprenorial, calificarea forței de muncă etc. Acest lucru trebuie să fie foarte clar.
- Creșterea economică nu depinde decât în anumite situaţii de stimularea cererii prin majorarea deficitelor fiscale. În anumite faze ale ciclului economic, creșterea PIB se poate obține prin impulsuri fiscale care să stimuleze cererea, dar aceasta se întâmplă atunci când economia este în recesiune, nu atunci când crește la un nivel aproape de potențial. Acum probabil că ar trebui stimulaţi, cu măsură şi după analize atente de impact, factorii care duc la creşterea investiţiilor, la creşterea productivităţii, la crearea de locuri de muncă. Mai ales, nu trebuie să stimulăm consumul în proporții care periclitează toate echilibrele macroeconomice atât de greu obținute.
- În interpretarea noastră, la Banca Națională, creșterea economică de 4% este spre limita potențialului economic al momentului. A stimula doar pe latura consumului o economie aflată în creștere spre limita de potențial înseamnă a o dopa și asta nu o face să crească sănătos, puternic și durabil.
32
15
