BNR a anuntat joi un nivel al rezerveilor valutare de 29,13 miliarde de euro. "La inceputul anului 1990, Romania nu inregistra datorii externe si dispunea de rezerve valutare de circa 1,5 miliarde dolari - rezerve oficiale de circa 1,2 miliarde dolari si disponibilitatile valutare ale Partidului Comunist si ale Securitatii de circa 0,3 miliarde dolari . In plus, consumarea rezervei valutare in prima jumatate a anului 1990 si dezechilibrul puternic al balantei de plati -importurile au crescut substantial, iar exporturile pur si simplu s-au prabusit- au aruncat Romania in pragul incetarii platilor externe si al haosului financiar", isi aminteste Guvernatorul BNR, Mugur Isarescu. Drumul de la miliardul de dolari din rezerva la cele 29 de miliarde a fost mai sofisticat decat poate parea.

Mugur Isarescu, Guvernatorul BNRFoto: Agerpres

"In vara anului 1990 ma aflam in Statele Unite. De cateva luni eram "proaspat" diplomat si lucram la Ambasada Romaniei de la Washington, angajat in principal pe refacerea legaturilor tarii noastre cu institutiile financiare internationale. De la Bucuresti, din partea noului Guvern - rezultat al alegerilor din mai 1990 - am primit oferta de a fi numit guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei. Am revenit in tara in toamna anului 1990. Intr-un moment greu pentru Romania, cand rezerva valutara a tarii ajunsese la fundul sacului, mi-am inceput mandatul", marturiseste Guvernatorul BNR.

In prezent, Rezervele internaţionale ale României (valute plus aur) la 30 septembrie 2015 au fost de 32,475 miliarde euro, faţă de 32,669 miliarde euro la 31 august 2015.

  • Rezerve aproape nule, credibilitate scazuta, deficite mari. Ce e de facut?

In anii `90 insa, perceptia era aceea ca BNR, in loc sa protejeze moneda nationala, este subjugata intereselor straine, depreciaza leul si creeaza inflatie. "Aceasta perceptie se regaseste in realitatea concreta din primavara anului 1991", adauga Isarescu. Aveam rezerve valutare aproape nule, credibilitate externa scazuta, importuri mari, exporturi mici si tendinta generalizata de a arunca vina in alte directii pentru situatia creata. "BNR a trebuit sa lupte impotriva intelegerii eronate pe care o parte a publicului o avea asupra actiunilor bancii centrale si asupra capacitatii acesteia de a asigura stabilitatea macroeconomica. In acest scop au fost elaborate mai multe lucrari pe care le-am prezentat atat in tara, cat si in strainatate la diverse intalniri, seminarii, conferinte de presa", rememoreaza seful Bancii Centrale.

La un moment dat s-a pus problema limitarii drastice a importurilor pana la nivelul capacitatii de export. "Aceasta ar fi condus insa la o prabusire rapida a productiei, inclusiv a celei destinate exportului, avand un cost social si economic nu numai insuportabil, dar si nejustificat. Solutia adoptata a fost aceea de finantare din resurse externe a dezechilibrelor preexistente, urmand ca acestea sa fie corectate intr-un proces mai indelungat, asigurandu-se concomitent limitarea efectelor sociale", spune Mugur Isarescu.

  • Criza din Rusia si vanzarea Romtelecom grecilor de la OTE

Dar, in 1998 a venit criza din Rusia. "Ne-a a afectat Romania din mai multe puncte de vedere. In termeni nominali, exporturile catre Rusia au scazut de la 53 milioane dolari in semestrul I 1998 la 21 milioane dolari in semestrul I 1999, in timp ce importurile s-au redus de la 491 milioane dolari la 246 milioane dolari. Mult mai rau decat efectul comercial a fost impactul financiar al crizei din Rusia. Astfel, in 1998, investitiile de portofoliu in Romania au scazut la suma modica de 130 milioane dolari (de la 883 milioane dolari in urma cu un an). Bursa de Valori Bucuresti a ajuns in pragul colapsului, reducandu- si activitatea la mai putin de jumatate din nivelul de dinainte de criza. De asemenea, alte investitii de capital (pe langa cele directe si de portofoliu) au scazut de la 557 milioane dolari in 1997 la -354 milioane dolari in 1998, demonstrand, de fapt, o scurgere de capital. Din fericire (si ca o ironie a situatiei), tocmai din cauza nivelului de subdezvoltare a pietei de capital romanesti a fost prevenita o si mai mare scurgere de capital", scrie Mugur Isarescu.

Un factor de echilibru a fost cresterea volumului investitiilor directe, de la 1,224 miliarde dolari in 1997 la 2 ,40 miliarde dolari in 1998, desi cea mai mare parte din aceasta provine dintr-o singura tranzactie: vanzarea a circa 30 la suta din actiunile Romtelecom operatorului grec OTE. Contul de capital a crescut de la 1,040 miliarde dolari in 1997 la 2,628 miliarde dolari in 1998, dar volumul acestuia a corespuns diminuarii rezervelor BNR, care au scazut cu circa 843 milioane dolari in 1998. Vanzarea unor resurse de o asemenea anvergura a avut un impact asupra deprecierii, care poate fi considerata corespunzatoare, dat fiind faptul ca nivelul cursului de schimb a fost supraevaluat si se impunea o sporire a competitivitatii exporturilor. Latura negativa a acestui proces este evidentiata de majorarea dramatica a dobanzilor care face foarte dificila atat creditarea economiei, cat si finantarea deficitului bugetar. Intr-adevar, dobanzile au explodat, atingand 20-30 la suta in termeni reali, un nivel cu siguranta de nesustinut nici chiar pe termen scurt. O alta problema importanta declansata de criza din Rusia a fost inchiderea, practic, a pietelor de capital internationale pentru unele tari ca Romania.

  • Incepand anul 1999 cu o rezerva valutara (excluzand aurul) de doar 1,662 miliarde dolari, aveam de ales intre a nu ne onora obligatiile externe sau de a ne epuiza rezervele valutare

In iulie 1998, inainte de izbucnirea crizei, Ministerul Finantelor a mandatat firma J.P. Morgan sa intermedieze o emisiune de eurobonduri. Cei 200-300 milioane dolari care ar fi putut finanta deficitul bugetar la o rata a dobanzii rezonabila nu au venit, acest fapt ducand la presiuni crescande asupra unei piete monetare interne restranse si la majorarea nivelului ratelor dobanzilor. Este important de retinut faptul ca raportul dintre banii pastrati in economie pe termen mediu si lung si PIB al Romaniei este unul dintre cele mai scazute din regiune (sau, cu alte cuvinte, viteza de circulatie a banilor este una dintre cele mai mari): M2 reprezinta mai putin de 20 la suta din PIB nominal si, prin urmare, chiar o crestere limitata a nevoilor Guvernului ar avea ca rezultat financiar evictiunea in masa a sectorului privat. Lucrurile s-au inrautatit si mai mult cand agentiile internationale de rating au retrogradat calificativele unor tari ca Romania, considerandu-le "mai putin sigure".

Conservatorismul investitorilor obisnuiti a avut ca rezultat o abordare dura din partea acestor agentii, determinand deteriorarea cu trei clase de risc, intr-un singur an, a calificativelor acordate, situatie cu atat mai dramatica pentru o tara care nu a intrat in incapacitate de plata in ultimii 15 ani. In aceste conditii, costul imprumutului extern ar fi fost extrem de mare.

  • BNR a obtinut 100 milioane dolari, ca imprumut privat prin intermediul Bancii Chinei

"Incepand anul 1999 cu o rezerva valutara (excluzand aurul) de doar 1,662 miliarde dolari, Romania avea de ales intre perspectiva de a nu-si onora obligatiile externe sau aceea de a-si epuiza rezervele valutare. Singura alternativa la aceste optiuni inacceptabile o reprezenta atragerea de credite externe. Initial, a fost planificat ca acordul stand-by cu FMI sa fie semnat la inceputul primaverii, iar prima transa sa fie eliberata in aprilie. Acest lucru ar fi permis Romaniei sa atraga cu succes fonduri de pe piata de capital privata. Din pacate, aceste intentii nu s-au materializat. FMI a stabilit trei actiuni prioritare drept conditii pentru semnarea acordului stand-by , printre care una legata de obligatia Romaniei de a atrage imprumuturi de 350 milioane dolari inainte de incheierea unui acord. Banca Nationala a Romaniei a reusit sa obtina 100 milioane dolari, ca imprumut privat prin intermediul Bancii Chinei, si alti 108 milioane dolari, prin intermediul unui Club Loan, de la banci care activeaza in Romania", mai spune Isarescu..

Toate celelalte incercari din partea Romaniei de a atrage fonduri de pe piata de capital internationala s-au lovit de rate ale dobanzilor deosebit de mari, de ordinul a 16-20 la suta pe an, in termeni nominali. Trebuie amintit ca aceasta schimbare de optica a FMI a contribuit la perceperea tarii noastre ca fiind intr-o situatie fara iesire. Gradul ridicat de incertitudine legata de acest eveniment a sporit si mai mult ezitarea creditorilor straini in privinta imprumuturilor, pe de o parte, si pe de alta parte, a dus la cresterea dobanzilor pe piata interna, care au exercitat o presiune mare asupra executiei bugetare. Aceasta situatie a condus, de asemenea, la o schimbare de atitudine a bancilor din Romania. Departe de a-si intensifica concurenta, acestea au recurs la cresterea ratei dobanzilor, solicitand dobanzi excesiv de mari la titlurile de stat.

  • Menținerea unei rezerve internaționale mari are costuri semnificative pentru BNR, însă "merită", pentru că avantajele se răsfrâng asupra economiei

Mai recent, Guvernatorul a explicat că menținerea unei rezerve internaționale mari are costuri semnificative pentru BNR, însă "merită", pentru că avantajele se răsfrâng asupra economiei, prin costurile reduse la împrumuturi.

"Știți că un nivel mare al rezervelor, chiar dacă nu este folosit, este un descurajant al atacurilor speculative, păstrează echilibrul pieței. Că se tot întreba lumea de ce a luat România 20 miliarde euro (de la FMI și CE — n.r.). Acum i-am dat aproape pe toți înapoi. Am fost unul dintre cei care am pledat pentru o sumă mai mică, acum îmi dau seama că aș fi greșit. Era nevoie, în condițiile acelea de incertitudine, de zvonistică la nivel internațional. Acum s-au schimbat condițiile, aversiunea la risc este mult mai mică", a mai spus Isărescu.

Șeful BNR a subliniat faptul că menținerea unui nivel ridicat al rezervelor costă, însă câștigul pentru economie este mai mare decât costul. De asemenea, el a menționat faptul că și Ministerul Finanțelor are rezervele sale, sub formă de buffere, fapt care se reflectă într-o datorie publică aparent ridicată. "Datoria publică netă, dacă s-ar scădea cele 6-7 miliarde de lei, cât sunt bufferele de la Finanțe — cam mari, dar nu ne băgăm peste dânșii, așa cum nici dânșii nu se bagă peste rezervele noastre — am vedea că datoria publică nu a crescut", a mai spus Isărescu.

În opinia sa, mediul financiar ar trebui să facă un efort de popularizare a indicatorilor pe bază netă, care ar duce la o mai bună înțelegere a situației și "ne-ar feri de anumite capcane".

  •     Cat aur detin tarile din jur?

In ce priveste rezervele de aur ale statelor din regiune, rezerva de aur a bancii centrale a Bulgariei este de 39,8 tone, a celei din Letonia - de 7,8 tone, din Lituania - de 5,9 tone, din Polonia - de 103 tone, iar a Slovaciei - de 31,7 tone, in conditiile in care rezerva de aur a Romaniei este de 103,7 tone.

Romania are chiar un nivel ridicat al rezervei de aur, cel putin prin comparatie cu tarile din regiune, mai ales ca Polonia are o populatie dubla fata de cea a Romaniei si o rezerva de aur aproape egala cu a noastra.

"Rezerva internationala a Romaniei nu trebuie sa creasca. Anumite fluctuatii in sus si in jos sunt absolut normale. Stabilizam rezerva in functie de foarte multi alti indicatori", spunea recent Isarescu. Guvernatorul a precizat legat de castigul din administrarea rezervelor internationale, ca " a scazut dramatic din 2008 in 2009 si in 2010 si mai mult".

"Dobanzile pe plan international au scazut foarte mult, am scazut si noi si aceasta se reflecta in rentabilitatea Bancii Nationale", a comentat Isarescu.

E dificil de spus care e optimul nivelului rezervelor valutare pe care o banca centrala le tine la ciorap. Daca sunt prea multi bani, lumea te intreaba de ce strangi atat de mult si daca nu ascunzi vreo vulnerabilitate majora in economie. Daca sunt prea putini, se cheama ca la o adica nu poti sa te imprumuti prea mult (nu oferi suficient colateral garantie) si in plus, risti un atac speculativ pe moneda care sa ti-o deprecieze si sa iti consume si rezerva valutara. Din datele BNR si INS, rezervele valutare acopera peste 6 luni de importuri, peste nivelul optim considerat pe plan international (4-5 luni de importuri)