Toti angajatorii, aproape fara exceptie, spun ca in Romania e greu sa gaseasca oamenii de care au nevoie, ca e o criza perpetua de specialisti, de oameni calificati – si cand spun “calificati” ei se gandesc la un fel de summum, in care intra de toate, scrie George Butunoiu pe blogul lui. Sigur, nu m-a surprins prea tare, e in natura angajatorului sa fie tot timpul nemultumit, si cei din alte tari spun la fel, insa nu chiar atat de suparat ca aceia de aici. M-am mirat mai mult cand am vazut ca si in timpul crizei, cand gaseai (si gasesti) cu usurinta oameni buni, cu CV-uri foarte tari, discursul angajatorilor a ramas acelasi, nici cu un bemol atenuat.
Si abia de curand m-am lamurit de unde vine diferenta dintre ce te-ai astepta sa primesti de la proprietarul unui CV foarte solid si ceea ce face el in firma ta de angajator, in realitate. In Anglia, in Danemarca sau in America, noul angajat face ceea ce presupuneai, cand ai citit CV-ul, ca ar face daca l-ai angaja, cu precizie aproape subleriana. Si in Romania se poate intampla la fel, insa numai vand angajatul vrea sa faca asta. Or, marea problema este ca la noi multi angajati nu vor sa faca o astfel de “favoare” angajatorului, adica sa munceasca la intreaga lor capacitate si valoare, adica exact pe masura CV-ului. Si sa nu credeti ca e rea intentie pana la capat. Nu, pentru ca cei mai multi o fac subconstient, din reflex, fara sa-si dea seama.
Cand vine vorba despre cunostintele tehnice, in ale meseriei, in ale managementuli, cultura generala, inteligenta, romanii nu sunt cu nimic diferiti de altii. Totusi, rezultatele “celorlalti” sunt sistematic mai bune, angajatorii sunt mai multumiti de ei. Si asta fiindca relatiile sociale din Romania sunt diferite de cele din tarile “asezate”, cu care ne tot place sa ne comparam. Aici nimeni nu are incredere in nimeni, angajatorii sunt convinsi ca angajatii vor sa-i pacaleasca si sa-i fure, angajatii cred invariabil ca firma ii exploateaza, contribuabilul zice la fel despre stat, guvernul despre ei, si tot asa, de sus pana jos si de la un capat la celalalt al tarii. Daca ar sti cat de multi angajati ii detesta, sau chiar ii urasc, multi manageri ar ramane stupefiati, uluiti. Ei nu stiu asta, si nu cred daca le-o spune cineva. Insa eu stiu, pentru ca asta e meseria mea.
Or, ce faci cand cineva nu e cinstit cu tine, sau, mai ales, cand iti vrea raul? Te aperi si chiar te razbuni, cand se ingroasa gluma, il pedepsesti pe angajatorul perfid, cum ai putea sa-i faci un serviciu tocmai dusmanului? Sigur, invatatura, constiinta si religia spun ca nu e bine si nu e moral, si atunci intra subconstientul in actiune, ca sa te protejeze. Si te face el sa lucrezi mai putin si mai prost fara sa-ti dai seama si poti dormi, apoi, linistit…
Comenteaza pe blogul lui George Butunoiu.
1
15
