Este surprinzator cata confuzie este la promotorii de mesaj economic: bancile (ca afacere) nu sunt tot una cu camatarii pe care ii protejeaza, scrie economistulLucian Isar pe blogul sau. Mai clar: Rolul institutiilor financiare bancare ca si al firmelor de asigurari ( vezi scandalul legat de RCA si de spaga pentru acoperirea unui control la Carpatica) este de a gestiona riscuri. Pentru acest motiv societatea le protejeaza si introduce bariere de intrare care sa le permita sa aiba o afacere profitabila, scrie Isar, care are o experienta de peste 15 ani in sistemul bancar privat.

Lucian IsarFoto: Hotnews

Mai multe despre rolul societal al sistemului financiar in ansamblu si in particular al celui bancar in cartea unui laureat recent al premiului Nobel pentru Economie Robert James “Bob” Shiller, ” Finance and the Good Society”.

Mai clar:

Rolul institutiilor financiare bancare ca si al firmelor de asigurari ( vezi scandalul legat de RCA si de spaga pentru acoperirea unui control la Carpatica) este de a gestiona riscuri.

Pentru acest motiv societatea le protejeaza si introduce bariere de intrare care sa le permita sa aiba o afacere profitabila.

In cazul asigurarilor gestiunea riscurilor de accident este usor de inteles: nu la toti cei 6 milioane de asigurati se materializeaza riscul asigurat in acelasi an; impreuna, asigurandu-se cele 6 milioane pot trece prin neplacerea materializarii riscului asigurat la un pret anual mult diminuat.

Bancile gestioneaza o serie de riscuri pentru societate in ansamblu. Mai multe despre gestionarea riscurilor de catre banci pot fi consultate in “Financial Risk Manager Handbook” de Philippe Jorion. Acesta reprezinta “manualul” pentru examenul de designare globala in managementu riscurilor financiare administrat de Global Association of Risk Professionals (GARP).

Unele din riscurile clasice in afacerea bancilor sunt cele cunoscute drept intermediere temporala: bancile atrag de la clienti depozite pe perioade scurte, uneori doar pentru o zi si plaseaza aceste lichiditati in credite pe termen lung, uneori chiar si 30 de ani. In acest proces bancile gestioneaza riscul de dobanda ( dobanzile la depozitele atrase pot sa se niste in sus or in jos, diferit de cele ale creditelor), riscul de lichiditate (deponentii pot sa se mute la alte banci si banca nu mai are cu ce sa finanteze creditul dat fara sa inlocuiasca sursele de finantare plecate), riscul de credit.

Bancile au ca si sens al afacerii gestiunea riscului de credit. Cei care iau credite pot sa nu le replateasca.

  • Asta este efectiv afacerea bancilor sa dea credite si sa gestioneze riscul de credit si pentru aceasta activitate societatea ii protejeaza prin BNR si nu numai, nu pentru a cumpara sedii si alte cele…!

Gestionarea riscului de credit se face la nivel individual in cazul expunerilor, creditelor de valoare mare: firme or credite de tipul celor acordate clientilor actuali ai DIICOT.

In cazul creditelor pentru persoane fizice cu sau fara garantie un apartament, abordarea de gestiune a riscului de credit are valente de portofoliu, numere mari ( vezi fraza referitoare la cei 6 milioane de asigurati).

  • In momentul in care acorda astfel de credite bancile nu au o abordare individuala (de aici importanta ca in contractele standard pe care le semneaza persoanele fizice sa nu existe clauze si practici abuzive) ci una de portofoliu. Bancile trebuie sa dea cat mai multe credite la persoane si cu situatii de bonitate, colateral cat mai diferite.

De la bun inceputul afacerii de creditare a persoanelor fizice bancile iau in calcul faptul ca un anumit numar din totalul clientilor nu va putea sa replateasca in totalitate creditul. Acest rezultat prognozat de default la nivelul intregului portofoliu influenteaza marja de credit pe care o percepe Banca de la toti clientii. Nu o intereseaza cine anume nu plateste si cand anume in viata creditului ci ce procent din total.

  • Managementul bancilor este platit atat de bine tocmai pentru a gestiona cat mai bine riscurile specifice afacerii de banca.

In plus fata de estimarea legata de probabilitatea ca o parte din clienti sa nu plateasca creditele cu sau fara colateral/ipoteca se realizeaza si o estimare privind valoarea pe care o ca putea realiza banca in cazul in care va fi nevoita sa vanda colateralul/garantia.

Acesta este motivul pentru care bancile nu finanteaza intreaga valoare estimata a casei. Tot din aceasta perspectiva nu exista nici o scuza pentru evaluarile defectuoase si uneori fraudulente efectuate de evaluatorii apartinand grupurilor bancare.

Probabilitatea de a nu replati creditul si pierderea estimata dupa valorificarea garantiei: casa, masina, tractor etc., la nivel de portofoliu si nu la nivelul fiecarei persoane fizice (mai putin speciala, in sensul in care nu intra in preocuparile DIICOT) sunt luate in calculul marjei de credit.

  • Meseria pentru care sunt platiti bancherii comerciali este sa gestioneze riscurile. Estimarea de pierdere pe portofoliu pentru care sunt remunerati toti clientii indiferent daca sunt sau nu delincventi trebuie sa se regaseasca si in rezultatele finale. Erorile de management si in unele cazuri infractiuni dovedita or inca nedovedite nu trebuie sa se descarce pe consumatorul de produse de creditare bancare.

Nu toate bancile comerciale din lume dau credite cu garantie case. Unele dau doar astfel de credite deoarece au ajuns la o specializare care sa le permita gestionarea acestor riscuri.

Prima Casa nu face decat sa spuna clar faptul ca si in Romania bancile ar trebui sa se ocupe de afacere asa cum se ocupa si in alte tari (vezi SUA) fara a incerca sa se inbogateasca fara justa cauza din clauze abuzive or intentia de a reinterpreta teoria si practica bancara internationala.

Nimeni nu si-a pus problema ca in Romania trebuie sa ajungi la ICCJ cu o problema de clauza abuziva intr-un contract standard de credit pentru persoane fizice pana cand nu a vazut ca autoritatile ce ar fi trebuit sa intervina se fac ca nu inteleg problema.

  • Nimeni nu si-ar fi pus problema unei clarificari de tipul unei legi de tip Dare in plata ( in 2013 chiar oficialii BNR pareau in declaratiile publice surprinsi cand auzeau cum anume procedeaza anumite banci doar in Romania) daca nu ar fi sesizat legiuitorul ca pierderile bancare rezultat al unui management neperformant se incearca a se acoperi din practici locale de indestulare peste nivelul statuat de practica industriei bancare in tarile cu traditie.

Bancile au o afacere sustinuta la nivel societal pentru ca ajuta la indeplinirea nazuintelor firmelor sau a persoanelor fizice prin gestionarea riscurilor.

  • ! Nu am auzit de o banca din Romania care sa dea inapoi prima de risk perceputa anual unui client cand a platit corect pana la acadenta un credit de 10,20, 25 ani astfel incat sa auzim argumente de simetrie in urmarirea in perpetuitate a unui client delincvent caruia initial I-a fost supraevaluata proprietatea iar ulterior I-a fost vanduta intr-o procedura accelerata, pentru a vorbi eufemistic !

In masura in care nu sunt capabile sa o faca societatea in ansamblu are numeroase instrumente de suplimentare a tipurilor de organizatii chemate sa gestioneze riscurile si sa patroneze industriile. Exemplele abunda.

Comenteaza pe blogul lui Lucian Isar.