Confuzia e maxima, iar intre initiatorii (si sustinatorii) legii darii in plata pe de-o parte si sistemul bancar (plus contestatorii aceluiasi proiect de lege), nu par sa mai existe punti de legatura. Fiecare parte organizeaza conferinte la care cealalta parte nu se prezinta, iar atunci cand sunt ambele parti pe teren, se lasa cu scantei sau cu interventia moderatorului care anunta ca timpul alocat dezbaterilor s-a incheiat. Luni, 14 martie, a fost randul bancherilor sa declare non-combat la o conferinta organizata la sediul Parlamentului. Nici macar unul din cei circa 15 bancheri invitati, in frunte cu Guvernatorul BNR, nu a participat. Refuzul la dialog a fost taxat atat de organizatori cat si de cei cativa clienti ai bancilor care se aflau in sala.

Bogdan Olteanu (BNR) si Daniel Zamfir (initiator)Foto: Hotnews

E drept, programul Guvernatorului este extrem de incarcat si poate ar fi trebuit stabilita intalnirea in functie de ziua in care acesta ar fi putut onora personal intalnirea. Pe de alta parte, chiar daca Isarescu nu avea cum sa participe, exista varianta delegarii unui reprezentant al Bancii Centrale, macar pentru a demonstra ca exista dorinta de dialog. Luni, aceasta vointa nu pare sa fi existat in agenda Bancii Centrale. La fel se pune problema si participarii reprezentantilor din partea bancilor comerciale. Chiar daca nu veneau executivii in persoana, puteau delega. Un adjunct, un sef de la Risc...

Un foarte scurt remember: Ideea legii a aparut anul trecut. Ea a fost votata in unanimitate in Parlament, apoi a fost trimisa spre promulgare. Surpriza, insa. Iohannis o re-trimite Parlamentului la finele lui decembrie 2015, cu cinci pagini de comentarii, mai multe pagini decat avea insasi legea. Vezi aici cererea lui Iohannis de re-examinare.

Parlamentul, intr-un circ maxim, arata un dezinteres la limita ridicolului si trece mai departe legea.

Ulterior, voturile se re-numara si apare surpriza.

Intre timp se organizeaza conferinte la sediul bancii centrale la care inititorii nu sunt invitati, in vreme ce alte asociatii organizeaza conferinte la care bancile nu participa.

Dialogul intre parti pare rupt. E si vina bancilor, repet asta. Citeste si "Cele 5 consecinte foarte previzibile ale darii in plata".

La dezbaterea organizata luni a fost prezent si un saniol care a vorbit despre cum arata legea locala a darii in plata. Javier Contreras Forns (Spania, reprezentantul unei Asociatii a consumatorilor de servicii financiare) a enumerat cateva dintre relele practici bancare:"Aveam formulte de calcul sofisticate si greu de inteles de catre consumatori. Mai aveam impunerea unor produse conexe care duceau la scumpirea creditului, sau chiar permiterea unui grad de indatorare de peste 100%.

In loc sa fie penalizate aceste practici, guvernele care au urmat au incercat sa salveze bancile.

In timp, au existat 8 modificari legislative dar care nu au rezolvat problema. Au mai fost propuse 15 propuneri specifice astfel incat legea sa ofere atributii mai largi judecatorilor in vederea re-esalonarii datoriilor. Printre masuri: anularea clauzei de scadenta anticipata, imposibilitatea de a duce la bun sfarsit o evacuare fara a i se pune la dipozitia debitorului o alta varianta unde sa poata locui si altele", a spus Javier.

Efectele negative ale legii, din punctul de vedere al Bancii Centrale, sunt:

  • Din punct de vedere economic

Pentru trecut, interventia retroactiva in contracte (de nepermis in niciun contract fara vointa partilor) nu tine cont de natura activitatii bancare. Bancile sunt intermediari financiari, de bani si nu de case (fie ele locuinte sau case de vacanta) si nici de terenuri! Ele au un rol fundamental in economie prin aceea ca sunt veriga de legatura dintre cei care economisesc si cei care au nevoie la un moment dat de capital. Deponentii pun la dispozitie banii care sunt imprumutati mai departe. Beneficiari ai acestui capital nu sunt doar imprumutatii cu ipoteca, ci si statul pentru finantarea cheltuielilor sale (plata salariilor, a pensiilor, finantarea ordinii publice, armatei , sanatatii chiar si a lefurilor parlamentarilor), companiile pentru cheltuieli curente si investitii, consumatorii pentru nevoi personale si asa mai departe.

Pentru cei care nu inteleg (din cauza confuziei intre credit si garantie) cat de nenatural este ca bancile sa primeasca in loc de bani bunuri, sa-i intrebam cum s-ar simti daca la bancomat li s-ar elibera clante sau tarana in loc de bani. Pentru ca asta face, in principiu, legea ne trimite la troc si in evul mediu.

Pentru viitor, afectarea canalului creditarii descris mai sus, asa cum au avertizat expertii Comisiei Europene si nu numai ei, prin legea darii in plata, reprezinta un risc economic major. Acest risc consta in aceea ca sistemului bancar i se afecteaza functia mai sus descrisa, iar raspunsul inevitabil este cel putin pentru o perioada de timp incetinirea sau chiar blocarea finantarii activitatii economice in anumite sectoare. De departe cel mai negativ afectat de aceasta, va fi sectorul constructiilor si a celor conexe lui, dar aici trebuie sa vorbim de afectarea de ansamblu a cresterii economice, incetinite de afectarea dinamicii consumului si investitiilor. Refuzul inexplicabil de a excepta de la lege Programul Prima Casa este relevant pentru a intelege cum se reflecta negativ legea asupra economiei.

  • Din punct de vedere bugetar

Avem de-a face cu o combinatie de-a dreptul toxica intre efectele pentru trecut si cele viitoare ale legii darii-n plata in forma actuala. Este lesne de inteles ca o incetinire a activitatii economice cel putin din motivele mai sus aratate conduce la incasari ale veniturilor bugetare mai reduse. Domeniul bancar, cel vizat de lege va aduce evident mai putine incasari pentru bugetul statului, cel al constructiilor de asemenea. Blocarea tranzactiilor pe piata imobiliara cu taxele neincasate aferente acestei activitati probabil ca se manifesta deja. Negarea garantiei statului ca efect implicit al neexceptarii programului Prima Casa va avea consecinte, speram nepremeditate de catre sustinatorilor legii, asupra finantarii deficitului bugetar si a stocului de datorie publica.

Retrogradarea Romaniei de catre agentiile de rating cu efecte imediate in finantarea fluenta si stergerea cu buretele a castigului obtinut cu eforturi imense din partea intregii societati se pot intampla peste noapte. Intr-un asemenea scenariu, atat relaxarea bugetara cat si recentele majorari salariale vor deveni, daca se poate spune asa, si mai nesustenabile decat in prezent. Si, pentru ca asa se intampla cu cercurile vicioase, mult mai multi romani imprumutati vor avea greutati la la plata ratelor!

  • Din punct de vedere juridic

Fara a avea expertiza in domeniul juridic ceva imi spune ca membrii CSM sunt mai destepti decat domnii initiatori ai legii si inclin sa le dau dreptate primilor din acest motiv subiectiv. Pe de alta parte, mai cred ca, din imprudenta, asa cum a atentionat fara sa fie bagat in seama sau auzit din cauza vociferarilor dl secretar de stat Enache Jiru de la Ministerul Finantelor, Romania risca sa fie o victima facila de la prima infatisare in instantele internationale, intr-un proces intentat de grupurile bancare internationale impotriva statului roman. Despre consecintele financiare ale acestui scenariu am avertizat pe larg.

Pata pe reputatia externa a Romaniei in urma unei asemenea sentinte, generata de o lege tampa, imi pare inca si mai dureroasa. Nu in ultimul rand, nu stiu de ce am senzatia, urmarind sustinerile dlui deputatului Zamfir, ca se incearca buzunarirea populatiei dupa tactica hotilor profesionisti de pe RATB, adica prin distragerea atentiei, iuteala de mana si nebagare de seama!

  • Din punct de vedere social

Incapatanarea, destul de suspecta as zice eu, a initiatorilor legii in a respinge virulent toate argumentele prezentate mai sus, care, cu mici exceptii, vin totusi de la o pleiada de institutii interne si internationale economice, financiare, politice si juridice, poate afecta chiar pe cei care au nevoie ca de aer de legea darii in plata. Pentru ca asa cum este acum, legea pare a fi neconstitutionala. Si, ca atare inaplicabila nici celor cu credite pana la 720.000 de euro, nici celor cu imprumuturi pana la 150.000 de euro. Iar acesta este un risc pe care sunt convins ca si initiatorii legii il inteleg. Sa speram ca-l vor intelege si parlamentarii, ca sa castige voturi si nu sa le piarda..

  • Concluzie simpla:

Bancile isi joaca extrem de prost cartea. Mai mult, credibilitatea institutiei centrale de emisiune pare sa fie pusa in joc. Asa cum e ea acum, legea e una dperversa, cu efecte de rang doi dificil de estimat.

Dar in universurile paralele foarte putini tin cont unii de ce spun altii in timpul unui an. . Mai ales daca e electoral...