In ultimele zile, in presa romaneasca au fost publicate informatii eronate, in legatura cu o recenta decizie a Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) legata de aplicarea "bail-in". Pentru a restabili adevarul privind decizia respectiva, voi incerca in randurile urmatoare sa decriptez intelesul acesteia, scrie consilierul BNR Cristian Bichi, pe blogul Bancii Centrale. Informatiile gresite difuzate intr-o serie de publicatii de presa autohtone isi au sorgintea, in mare masura, intr-o postare de pe o retea de socializare despre decizia mai sus amintita a CJUE.

Banca Nationala a RomanieiFoto: USER UPLOADED

Potrivit postarii, "Curtea de Justitie a Uniunii Europene a decis ca directiva privind salvarea de la faliment a bancilor prin confiscarea depozitelor clientilor este OK". Problema este ca decizia CJUE din 19 iulie 2016 nu priveste in niciun fel directiva UE privind redresarea si rezolutia institutiilor de credit din 2014, ce stabileste, printre altele, reguli privind implicarea in recapitalizarea interna ("bail in") a anumitor categorii de creditori ai bancilor, reguli ce au devenit aplicabile in statele membre de la 1 ianuarie 2016. Decizia CJUE se refera la validitatea si interpretarea anumitor articole din Comunicarea Comisiei Europene din 2013 privind aplicarea normelor privind ajutorul de stat in sectorul bancari).

Acest text legislativ prevede ca, in principiu, statele membre trebuie sa obtina aprobare de la Comisia Europeana (CE) inainte de a putea acorda bancilor ajutor de stat, sub diferite forme: recapitalizare publica, preluare de active deteriorate, ajutor de salvare sub forma de capital, garantii si asistenta nationala de lichiditate, ajutor de lichidare. Totodata, comunicarea introduce cerinte intarite privind impartirea costurilor de restructurare, inainte de a se putea recurge la ajutoare de stat. In principiu, ajutoarele de stat din partea statelor membre sub forma de capitalizare sau preluare de active deteriorate vor fi aprobate numai daca va exista o impartire adecvata a costurilor (¬burden sharing¬) intre actionari, detinatorii de capital hibrid si creditorii subordonati (in primele faze ale crizei financiare declansate in 2008 creditorii nu au avut obligatia de a contribui la salvarea institutiilor de credit, din ratiuni de stabilitate financiara).

Capitalul hibrid si datoria subordonata sunt reprezentate de instrumente financiare care au caracteristici ce tin, atat de produsele de tip datorie, cat si de titlurile de participare la capital. In caz de insolventa sau de lichidare a entitatii emitente, titularii acestor instrumente sunt platiti dupa titularii de obligatiuni obisnuite (clasice), insa inaintea actionarilor. In schimbul riscului financiar astfel asumat de titularii lor, aceste instrumente financiare, care reprezinta investitii si nu depozite, beneficiaza de un randament mai ridicat.

La punctul 45, Comunicarea CE permite si exceptii de la regulile de impartire a costurilor de restructurare, dar numai atunci cand exista un risc pentru stabilitatea financiara sau pentru a se preveni "rezultate disproportionate"ii).

Potrivit Comunicarii CE din 2013, contributiile de la titularii de creante cu rang prioritar (in special, depozite garantate, depozite negarantate, obligatiuni bancare obisnuite si alte creante cu rang prioritar) nu vor fi cerute pentru aprobarea ajutorului de stat.

De asemenea, in aplicarea Comunicarii CE, trebuie respectat principiul ca niciun creditor nu trebuie sa fie dezavantajat. Prin urmare, creditorii subordonati nu ar trebui sa primeasca din punct de vedere economic decat valoarea pe care ar fi avut-o instrumentele lor in cazul in care nu s-ar fi acordat niciun ajutor de stat.

De precizat ca regulile privind recapitalizarea interna (¬bail-in¬) din directiva europeana privind redresarea si rezolutia institutiilor de credit (directiva BRR), in vigoare din 1 ianuarie 2016, merg mult mai departe decat cerintele de ajutor de stat privind impartirea costurilor de restructurare. Aceste reguli, implica nu numai includerea in recapitalizarea interna a creantelor actionarilor si a datoriei subordonate (¬junior debt¬), ci si a unei parti din datoria cu rang prioritar (¬senior debt¬), pana la pragul de 8% din totalul datoriilor si capitalurilor proprii ale bancii, inainte ca sprijinul public sa poata fi posibil.

Revenind la decizia CJUE ce face obiectul prezentei analize, trebuie sa aratam ca ea are legatura cu o solicitare a Curtii Constitutionale din Slovenia, de a se pronunta asupra validitatii si interpretarii anumitor articole din Comunicarea Comisiei Europene din 2013. Instanta slovena a fost sesizata, la randul ei, de investitori privati care sustin ca au fost obligati sa participe la rezolvarea crizei bancare din Slovenia in anul 2013. Acestia contesta dreptul CE de a cere ca injectia de fonduri publice sa fie conditionata de preluarea de pierderi de catre detinatorii de datorie subordonata. Decizia CJUE din 19 iulie 2016 arata ca aceasta Comunicare a Comisiei privind ajutoarele de stat pentru sectorul bancar este valida si ca "in particular impartirea costurilor de catre actionarii si creditorii subordonati ca o cerinta pentru autorizarea de catre Comisie a ajutoarelor de stat pentru o banca cu un deficit de capital nu este contrara legislatiei UE".

Fata de cele de mai sus, afirmatiile ca CJUE a decis ca bancile pot fi salvate de la faliment prin CONFISCAREA depozitelor clientilor sunt complet nefondate si sunt de natura de a induce confuzie intr-un domeniu deosebit de sensibil pentru publicul larg.

Este incorecta si echivalarea recapitalizarii interne cu confiscarea depozitelor populatiei (in acest context, se fac referiri la ¬banutii¬ pensionarilor, despre care se sustine ca ar fi in pericol). O astfel de abordare este gresita, intrucat depozitelor acoperite (cele in suma de pana la 100.000 de euro - pe deponent si pe banca - protejate de Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare), indiferent ca sunt ale persoanelor fizice sau ale firmelor, nu li se intampla nimic. Aceste depozite sunt excluse prin efectul legii de la recapitalizarea interna. Mai mult, recapitalizarea interna utilizeaza ¬principiul cascadei¬, ce implica participarea la absorbtia pierderilor bancii mai intai a categoriilor de creditori care au investit in instrumente mai riscante (si cu randament mai mare). Deponentii persoane fizice cu depozite peste pragul de 100.000 de euro beneficiaza de o protectie suplimentara, intrucat vor fi implicati in recapitalizarea interna numai daca contributia altor creditori nu a fost indestulatoare pentru rezolvarea situatiei bancii. Sa mai subliniem ca alternativa la rezolutia bancara este falimentul. In acest context, potrivit masurii de siguranta inscrise in Legea nr. 312/2015, cunoscuta sub denumirea de ¬niciun creditor mai defavorizat¬ (engl. no creditor worse-off ¬ NCWO), in cazul in care se aplica recapitalizarea interna, autoritatea de rezolutie va avea in vedere ca actionarii si creditorii implicati in aceasta (deci si deponentii) sa nu suporte pierderi mai mari decat cele pe care le-ar fi inregistrat daca institutia ar fi fost lichidata prin procedura de insolventa. Daca apar totusi astfel de pierderi, actionarii si creditorii au dreptul la compensatia corespunzatoare din partea Fondului de Rezolutie, administrat de Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, in baza unei evaluari facute de un evaluator independent.

S-a mai vehiculat ideea ca decizia CJUE privind solicitarea investitorilor privati din Slovenia va afecta modul de rezolvare a problemelor bancare din Italia, primul ministru Renzi urmand a fi obligat sa ia banii deponentilor ca sa salveze bancile. Sunt de acord ca decizia CJUE complica negocierile in curs dintre guvernul italian si CE referitoare la posibile ajutoare de stat pentru sectorul bancar italian, dar nu cred ca banii deponentilor vor fi afectati. Directiva BRR permite flexibilitate in anumite conditii, astfel incat statul italian poate recurge la un alt instrument prevazut de aceasta, intitulat "recapitalizare preventiva"), fara a mai declansa procedura de rezolutie si cerinta asociata de recapitalizare interna a datoriilor in valoare de 8% din totalul datoriilor si capitalurilor proprii ale bancii in cauza. In acest fel, banii deponentilor vor ramane neatinsi.

Citeste continuarea pe blogul BNR.