"Membri ai Consiliului de administratie al Bancii Nationale a Romaniei prezenti la sedinta: Mugur Isarescu, presedinte al Consiliului de administratie si guvernator al Bancii Nationale a Romaniei; Florin Georgescu, vicepresedinte al Consiliului de administratie si prim-viceguvernator al Bancii Nationale a Romaniei; Liviu Voinea, membru al Consiliului de administratie si viceguvernator al Bancii Nationale a Romaniei; Marin Dinu, membru al Consiliului de administratie; Daniel Daianu, membru al Consiliului de administratie; Gheorghe Gherghina, membru al Consiliului de administratie; Agnes Nagy, membru al Consiliului de administratie; Virgiliu-Jorj Stoenescu, membru al Consiliului de administratie.
In cadrul sedintei, Consiliul de administratie a discutat si adoptat decizia de politica monetara, pe baza datelor si analizelor privind evolutiile macroeconomice, financiare si monetare curente si de perspectiva prezentate de directiile de specialitate si a altor informatii interne si externe disponibile.
Membrii Consiliului s-au referit, in interventiile lor, la caracteristicile recente ale inflatiei. S-a aratat ca rata anuala a inflatiei, care a crescut in august la -0,2%, a fost in linie cu previziunile BNR, dupa ce in luna precedenta scazuse la -0,78 la suta, de la -0,7%, in iunie. S-a mentionat ca nivelul sau continua sa fie afectat de efectele tranzitorii ale reducerii cotei standard a TVA de la 24 la 20 %, in absenta carora acesta ar fi crescut la 1,2%, de la 0,68% in iunie. Din perspectiva principalelor componente ale IPC, s-a remarcat ca ramanerea ratei anuale a inflatiei in teritoriul negativ s-a datorat in totalitate accentuarii scaderii in termeni anuali a preturilor administrate si ca in sens opus au actionat revenirea in teritoriul pozitiv a dinamicii anuale a componentei preturilor volatile si majorarea dinamicii anuale pozitive a pretului produselor din tutun, precum si a celei a inflatiei CORE2 ajustat.
Membrii Consiliului au observat ca aceasta din urma reflecta intr-o anumita masura relativa intensificare a presiunilor inflationiste ale cererii agregate in trimestrul II, in conditiile in care ea a receptat si influentele aprecierii usoare consemnate de moneda nationala in perioada recenta. S-a aratat, totodata, ca efecte dezinflationiste mai mari decat cele previzionate au decurs probabil, in mod direct/indirect, si din evolutia preturilor de consum si a preturilor de productie din zona euro/UE, din comportamentul preturilor internationale ale unor materii prime, precum si din embargoul impus de Rusia. S-a remarcat de catre unii membri ai Consiliului ca persistenta presiunilor dezinflationiste poate avea la origine si tendinte structurale in economia globala.
Discutand evolutia recenta a economiei, membrii Consiliului au evidentiat ritmul peste asteptari atins de cresterea economica in trimestrul II, de 6% in termeni anuali, ceea ce indica o crestere mai ampla a excedentului de cerere agregata, inclusiv in perspectiva apropiata. S-a subliniat, de asemenea, faptul ca determinantul major al accelerarii cresterii economice a continuat sa-l constituie cererea de consum, stimulata de majorarea veniturilor populatiei, de masurile fiscale implementate si de conditiile financiare favorabile. O evolutie pozitiva s-a considerat a fi cresterea aportului formarii brute de capital fix la dinamica PIB, indeosebi pe seama investitiilor din sectorul privat.
In cadrul dezbaterii s-a scos in evidenta faptul ca exportul net si-a sporit insa contributia negativa. Unii membri ai Consiliului si-au exprimat in acest context preocuparea pentru dinamica deficitului de cont curent, notand ca acesta a consemnat aproape o dublare in trimestrul II - desi ramane in perimetrul sustenabilitatii -, ca urmare a majorarii semnificative a soldului negativ al balantei bunurilor si al balantei veniturilor primare. Alti membri ai Consiliului au semnalat insa temperarea adancirii deficitului extern in iulie, inclusiv pe fondul cresterii intrarilor de fonduri europene, precum si evolutia incurajatoare a investitiilor straine directe.
S-a aratat ca, din perspectiva formarii PIB, sectorul serviciilor a continuat sa aduca principala contributie la dinamizarea activitatii economice.
Membrii Consiliului au remarcat ca intensificarea activitatii economice a fost insotita de avansul alert al efectivului salariatilor din economie si de scaderea ratei somajului BIM pana la minimul perioadei postcriza, sugerand continuarea tensionarii conditiilor pe piata muncii. S-a observat ca ritmul anual de crestere a castigului salarial mediu net pe economie s-a accelerat in intervalul aprilie-iulie, exclusiv datorita cresterii dinamicii din sectorul privat; aceasta a depasit pragul de 10 la suta pentru prima data in perioada postcriza, evolutie atribuibila doar partial majorarii in luna mai a salariului minim brut pe economie. S-a subliniat faptul ca dinamica anuala a costurilor salariale unitare din industrie s-a mentinut pe ansamblul trimestrului II la nivelul ridicat atins in intervalul precedent. Unii membri ai Consiliului au remarcat insa si semnificativa ameliorare a productivitatii muncii in trimestrul II, de natura sa compenseze integral sporul de ritm al castigurilor salariale din industrie; in acelasi timp s-a exprimat opinia ca saltul consemnat in luna iulie de costurile salariale unitare reflecta, in buna masura, un efect de calendar, ceea ce ar implica o miscare corectiva pe parcursul trimestrului III.
In ceea ce priveste conditiile monetare reale, membrii Consiliului au apreciat ca acestea si-au pastrat caracterul stimulativ in trimestrul III, in conditiile in care atat ratele dobanzilor pietei monetare interbancare ￢ care se situeaza sub nivelurile consemnate in alte tari din regiune ￢, cat si cursul de schimb al leului au tins sa coboare si sa se mentina ulterior la valori usor inferioare celor din intervalul precedent; s-a concluzionat ca evolutiile au survenit pe fondul gestionarii adecvate a lichiditatii din sistemul bancar, precum si al ameliorarii sentimentului pietei financiare internationale, in principal ca urmare a semnalelor date si a deciziilor adoptate de principalele banci centrale ulterior votului pentru Brexit.
In acest context, membrii Consiliului au remarcat ca in primele luni ale trimestrului III creditul acordat sectorului privat a continuat sa creasca in termeni anuali reali, dar intr un ritm mai lent decat in intervalul anterior, evolutie determinata de operatiunile de curatare a bilanturilor bancilor comerciale prin externalizarea creditelor neperformante si de efectul statistic al cresterii ratei anuale a inflatiei. Toti membrii Consiliului au fost de acord ca impactul inaspririi in trimestrul II a standardelor de creditare pe segmentul creditelor pentru locuinte pare a fi deocamdata modest din perspectiva fluxului de credite noi, datele disponibile pana in prezent fiind insa insuficiente pentru o evaluare cuprinzatoare a acestuia.
Membrii Consiliului au evidentiat, de asemenea, persistenta decalajului dintre variatia pozitiva a componentei in lei si cea negativa a componentei in valuta, precum si cresterea la 55,9 la suta a ponderii in total a creditului in lei, in luna august, de natura sa certifice imbunatatirea transmisiei politicii monetare si sa contribuie la atenuarea riscurilor la adresa stabilitatii financiare si la cresterea robustetii economiei. In unanimitate s-a exprimat ideea ca aceasta tendinta este semnificativa pentru parcursul urmat de economia Romaniei spre intarirea capacitatii de rezilienta la socurile pietei financiare globale.
Membrii Consiliului au facut referiri si la procesul de monetizare a economiei. S-a constatat ca masa monetara a continuat sa creasca in ritmuri de doua cifre in primele luni din trimestrul III, sustinuta preponderent de componenta sa cea mai lichida ￢ masa monetara in sens restrans ￢, a carei evolutie s-a corelat cu dinamica activitatii economice si costul de oportunitate scazut al detinerii de active monetare cu grad mai ridicat de lichiditate.
In cadrul discutiei privind evolutia viitoare a inflatiei, s-a observat ca actuala proiectie pe termen scurt reconfirma perspectiva mentinerii ratei anuale a inflatiei in teritoriul negativ pana in decembrie 2016, in conditiile continuarii manifestarii efectelor tranzitorii ale scaderii cotei standard a TVA. Acestea sunt reflectate mai pregnant de dinamicile anuale ale preturilor administrate si ale pretului combustibililor, anticipate a-si pastra in urmatoarele luni valoarea negativa; in schimb, inflatia CORE2 ajustat si preturile LFO sunt asteptate sa-si consolideze ritmurile anuale pozitive de crestere. Perspectiva imediata a inflatiei este compatibila cu cea mai recenta prognoza pe termen mediu a acesteia, care anticipeaza revenirea ratei anuale a inflatiei in teritoriul pozitiv si apoi in interiorul intervalului de variatie al tintei stationare pe parcursul anului 2017, urmata de pozitionarea ei la inceputul anului 2018 in jumatatea superioara a acestuia, pe fondul epuizarii efectelor reducerilor cotei standard a TVA si ale socurilor dezinflationiste globale, precum si al manifestarii presiunilor inflationiste ale cererii agregate si ale costurilor salariale unitare. S-a remarcat de catre unii membri ai Consiliului ca presiuni dezinflationiste semnificative in economia globala pot influenta dinamica efectiva a inflatiei.
Membrii Consiliului au apreciat ca incertitudinile si riscurile la adresa actualei perspective a inflatiei generate de factorii de natura ofertei raman semnificative, nefiind insa de natura a afecta durabil anticipatiile pe termen mediu. S-a considerat ca, pe termen scurt, o relevanta sporita o au incertitudinile ce marcheaza perspectiva pretului petrolului, dar mai ales pe cea a preturilor LFO, date fiind, pe de o parte, masurile adoptate la nivelul UE pentru limitarea efectelor embargoului impus de Rusia si tendinta ascendenta manifestata recent de preturile internationale ale materiilor prime agricole si, pe de alta parte, potentiala crestere peste asteptari a ofertei interne de asemenea produse. De asemenea, au fost reiterate incertitudinile asociate evolutiei viitoare a inflatiei ce decurg din riscurile in dublu sens la adresa cursului de schimb al leului, induse de mediul extern si de cel intern; acestea au ca surse deciziile de politica monetara ale bancilor centrale majore si ale celor din regiune, precum si evolutiile din economiile emergente, respectiv contextul intern si conduita politicii fiscale si de venituri. In acest context, o parte din membrii Consiliului au mentionat ca actualul coridor al ratelor dobanzilor la facilitatile permanente ale BNR este de natura sa ofere o mai mare flexibilitate politicii monetare.
In ceea ce priveste influenta factorilor fundamentali, membrii Consiliului au remarcat ajustarea ascendenta a ritmului cresterii economice anticipat pentru trimestrul III, pe fondul recentelor evoￂlutii economice si fiￂnanciare interne si externe, implicand pe termen scurt o amplificare peste asteptari a gap-ului pozitiv al PIB si a presiunilor sale inflationiste. Inclusiv din perspectiva comportamentului indicatorilor cu frecventa ridicata, este de asteptat ca principala contributie la cresterea economica sa continue sa fie adusa in trimestrul III de cererea de consum, secondata de un aport modest al investitiilor, in timp ce contributia exportului net se anticipeaza a ramane negativa. In analiza facuta, o mare parte a membrilor Consiliului a invocat nevoia urmaririi atente a evolutiilor cresterii economice din perspectiva potentialelor riscuri de supraincalzire a economiei, subliniindu-se totusi ca astfel de semne nu se vad deocamdata. In aceeasi ordine de idei, in dezbateri s-a scos in evidenta necesitatea unui mix echilibrat de politici macroeconomice in vederea consolidarii economiei romanesti.
Membrii Consiliului au remarcat prelungirea caracterului dual al principalelor incertitudini legate de evolutia factorilor fundamentali ai inflatiei. O relevanta aparte a fost atribuita efectelor nefavorabile pe care le-ar putea exercita asupra redresarii economice a zonei euro/UE rezultatul referendumului din Marea Britanie, evolutiile din sistemul bancar european si din economiile emergente majore, precum si tensiunile geopolitice. Totodata, s-a evidentiat persistenta incertitudinii privind magnitudinea efectelor decurgand din Legea privind darea in plata si din alte initiative legislative ce vizeaza sectorul bancar. In cadrul discutiilor, a fost reliefata o anticipata relaxare a politicii fiscale si a celei de venituri in perioada urmatoare, data fiind executia bugetara din primele opt luni ale anului. S-a remarcat si cresterea incertitudinii privind conduita pe orizontul de timp mai indepartat a acestor politici. In acest context, membrii Consiliului si-au reiterat preocuparea fata de ritmul inconstant de realizare a investitiilor publice si a reformelor structurale, de natura sa afecteze potentialul de crestere si competitivitatea economiei romanesti.
In aprecierea membrilor Consiliului, contextul analizat justifica mentinerea conduitei actuale a politicii monetare, in vederea asigurarii stabilitatii preturilor pe termen mediu, intr-o maniera care sa contribuie la realizarea unei cresteri economice sustenabile. Astfel, Consiliul de administratie al BNR a decis in unanimitate mentinerea ratei dobanzii de politica monetara la nivelul de 1,75 la suta; totodata Consiliul de administratie a decis in unanimitate mentinerea la +/- 1,50 puncte procentuale a coridorului simetric format de ratele dobanzilor la facilitatile permanente in jurul ratei dobanzii de politica monetara, continuarea gestionarii adecvate a lichiditatii din sistemul bancar, precum si mentinerea nivelului actual al ratei rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor in lei ale institutiilor de credit.
In legatura cu nivelul ratei rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor in valuta ale institutiilor de credit, data fiind reducerea creditarii in valuta, consolidarea rezervelor valutare peste nivelul adecvat in perioada recenta si in perspectiva, precum si imbunatatirea structurii acestora, Consiliul de administratie al BNR a decis in unanimitate reducerea ratei rezervelor minime obligatorii aplicabile pasivelor in valuta ale institutiilor de credit la nivelul de 10 la suta de la 12 la suta incepand cu perioada de aplicare 24 octombrie-23 noiembrie 2016. Masura vizeaza continuarea armonizarii mecanismului rezervelor minime obligatorii cu standardele si practicile in materie ale Bancii Centrale Europene si ale principalelor banci centrale din statele membre ale Uniunii Europene"
Incepand cu sedinta din 30 deptembrie, BNR va publica sintezele minutelor sedintelor Consiliului de Administratie pe probleme de politica monetara, potrivit unui anunt facut de Dan Suciu, purtatorul de cuvant al Bancii Centrale. Nu toate bancile centrale publica minutele discutiilor, printre cele care aplica acest procedeu numarandu-se FED (sistemul bancilor centrale americane) sau Banca Angliei.
Minuta va conține scorul votului fără atribuirea nominală a acestuia", a precizat Suciu.
Potrivit acestuia, publicarea minutelor are ca scop informarea publicului cu privire la rațiunile și motivele pentru care se ia o decizie sau alta în Consiliul de Administrație cu privire la politica monetară. "Ne aliniem cumva cu această decizie la nivelul băncilor centrale europene care au această practică", a mai spus Suciu.
Context:
- Cum comunica alte banci centrale si care ar fi diferentele dintre acestea si Banca Nationala a Romaniei?
Potrivit unui studiu al BCE, comunicarile fiecarei banci central sunt evident, diferite. Au existat si gafe ale altor bancheri centrali, taxate imediat de pietele financiare. Printre cele mai celebre sunt cea facuta de fostul presedinte al Bancii Centrale Europene– Wim Duisenberg, care a avansat cateva certitudini legate de sprijinul acordat euro, incalcand legea numarul unu a bancilor centrale: “Nu-ti dezvalui niciodata intentiile, lasa-i pe ceilalti sa incerce sa le ghiceasca”. A gafat si Bernanke, dar sa revenim totusi la BNR.
Recomandari
Mai intai de a descrie ce si cum, o sa ne permitem sa facem cateva recomandari ca din partea cuiva care urmareste site-urile diferitelor banci central cu o oarecare frecventa. Cele mai bune practic recomanda ca discursurile Guvernatorului sa fie postate online in fisiere video pe site-ul BNR pentru a putea fi urmarite de oricine e interesat. Asa face FED si nu cred ca greseste prea mult. Fiecare cetatean poate vedea direct ce anume a spus Guvernatorul si in ce context, fara a fi banuit ulterior de “tradare”.
Poate un buletin informativ periodic nu ar fi o idee extrem de proasta
- Potentialele conflicte ale comunicarii bancilor centrale
În ultima vreme s-a produs o schimbare de paradigma în modul în care bancile centrale fac politica monetara. Exista un larg consens referitor la faptul ca transparenta poate contribui la cresterea eficientei politicii monetare. Totusi, banca centrala se confrunta cu un potential conflict, având în vedere ca un nivel minim de transparenta nu este în mod necesar unul optim în urmarirea obiectivelor prevazute în mandat. Un astfel de conflict se poate produce atunci când un plus de informatii nu ajuta la clarificarea situatiei pe piata, deoarece exista limite în ceea ce priveste cantitatea de informatii care poate fi prelucrata efectiv. În plus, prea multe informatii pot împiedica formarea de opinii individuale, care sunt o sursa de informatii de maxima importanta pentru o banca centrala si, în consecinta, pentru eficienta politicii monetare. Transparenta, ca atare, nu este un scop în sine, ci doar un mijloc care ajuta banca centrala sa-si atinga obiectivele prevazute prin mandat (Issing 1999, Mishkin 2004). Tendinta ca deciziile sa fie luate de catre comitete face sa devina tot mai relevanta comunicarea individuala cu membrii individuali ai comitetului.
Dupa cum sustine Bernanke, ar putea fi de dorit sa se comunice diversele puncte de vedere existente în cadrul comitetului, sau (conform lui Issing) s-ar pierde mult din claritate. În primul caz, este preferabila o abordare mai individualista a comunicarii, în timp ce în cel de-al doilea caz, banca centrala poate opta pentru o abordare colegiala. În plus, strategia de comunicare a bancii centrale nu este independenta de procesul de decizie a comitetului. Deciziile se pot lua într-un mod colegial, sau mai individualist, încurajând membrii comitetului sa voteze conform opiniei personale. La rândul ei, eficienta comunicarii si, prin urmare, alegerea strategiei de comunicare depind în cea mai mare masura de natura procesului decizional.
Accentul este pus pe doua probleme importante. Prima – daca si cum difera strategiile de comunicare privind viitoarele decizii de politica monetara si procesul de luare a deciziilor în cazul celor trei banci centrale analizate. A doua – evaluarea eficientei comunicarii în functie de posibilitatea oferita pietelor financiare de a anticipa deciziile de politica monetara si cea a bancii centrale de a influenta evolutia preturilor activelor în directia dorita.
Argumentul central este importanta de a se face distinctie între ceea ce spun, cum comunica aceasta membrii comitetului si actiunea lor efectiva (cum voteaza referitor la deciziile de politica monetara).
FED urmareste o strategie individualista de comunicare, tinând seama de diversitatea opiniilor membrilor Comitetului Federal de Politica Monetara (FOMC). În schimb, deciziile Comitetului se iau într-o maniera colegiala, care în general implica votul unanim.
Banca Angliei a adoptat o abordare diferita, urmând o strategie de comunicare colegiala, cu un nivel net superior de coerenta în declaratiile membrilor comitetului de politica monetara (CPM). Luarea deciziilor este însa în mare masura individualista, de vreme ce majoritatea deciziilor nu s-a luat cu unanimitate de voturi.
Abordarea Consiliului de administratie al BCE, atât în privinta comunicarii, cât si a luarii deciziilor, este una colegiala. Comunicarile din perioadele dintre sedintele consiliului au un grad înalt de coerenta cu viitoarele decizii de politica monetara în comparatie cu MPC si în special cu FOMC.
- BCE: O abordare “colegiala” a comunicarii
Abordarea colegiala a comunicarii si a luarii deciziilor, asa cum este practicata de catre BCE, va determina decizii de politica monetara cu un gard înalt de predictibilitate, iar pietele vor reactiona similar la declaratiile tuturor factorilor de decizie în domeniul politicii monetare. O abordare ca aceea adoptata de catre FED va face politica monetara a bancii centrale previzibila, daca pietele pot sa discearna care declaratii sa le urmareasca. Astfel, este de asteptat ca declaratiile unora dintre factorii de decizie sa aiba o influenta mai mare decât ale altora. Abordarea Bancii Angliei, cu o comunicare colegiala si un vot dispersat, prezinta riscul unui grad mai scazut de predictibilitate, implicând posibilitatea unor reactii mai slabe ale pietelor financiare decât în cazul altor banci centrale.
Analiza empirica sprijina ipoteza ca FOMC si Consiliul Director al BCE au nivelul cel mai înalt de predictibilitate a deciziilor, cel al CPM fiind mai scazut. De asemenea, reactiile pietelor financiare la comunicare confirma ipotezele studiului de fata. Pietele din SUA reactioneaza mult
mai puternic la declaratii ale presedintelui Greenspan decât la comunicatele celorlalti membri ai FOMC, în timp ce pietele din zona euro raspund în aceeasi masura la comunicarile presedintelui BCE si la cele ale membrilor Consiliului. Concluzia studiului este ca abordarile privind
comunicarea adoptate de FED si BCE s-au soldat cu acelasi succes, în pofida strategiilor diferite pe care le-au urmat. Acest fapt demonstreaza ca este posibil sa nu existe o abordare unica, cea mai adecvata în stabilirea strategiei de comunicare si luarea deciziilor în cadrul unei banci
centrale.
- Ce spune teoria?
Literatura teoretica si de politica monetara subliniaza rolul esential al comunicarii pentru eficienta politicii monetare (Bernanke 2004, Blinder 1998, Issing 2005). Blinder si Bernanke insista asupra faptului ca multe tari dispun de un singur instrument direct de politica monetara, si anume rata dobânzii overnight, încât autoritatile monetare pot influenta doar indirect preturile activelor de mare importanta pentru economie (ratele dobânzii pe termen lung, preturile actiunilor si cursul de schimb). În aceasta situatie, comunicarea este un mijloc important de influentare a acestor preturi, însa necesita credibilitate si un istoric bun al autoritatilor monetare.
Mare parte din literatura teoretica se axeaza pe aspectele teoretice ale transparentei si comunicarii, bazându-se deseori pe lucrarea importanta a lui Cukierman si Meltzer (1986). Definitia transparentei nu este întotdeauna simpla. Cu toate ca în general este înteleasa ca lipsa a informatiilor asimetrice între piete si factorii de decizie în domeniul politicii monetare, exista si alte elemente legate de transparenta, cum ar fi claritatea, deschiderea, onestitatea (Winkler 2000). O problema-cheie a acestei literaturi este daca si în ce conditii transparenta îmbunatateste eficienta economica. LeRoy si Porter (1981) si Geraats (2002) arata ca în conditiile în care comunicarea nu este de calitate sau suficient de puternica încât sa sporeasca volatilitatea pietei, ea poate fi de nedorit.
- Comunicarea poate înlocui actiunea de politica monetara?
O a doua tendinta a acestei literaturi se ocupa de masura în care comunicarea poate înlocui actiunea de politica monetara. În principiu, o autoritate monetara suficient de credibila va avea capacitatea de a influenta preturile activelor prin comunicarea nivelului dorit si semnalarea
intentiei de face schimbari în politica monetara, daca preturile activelor se abat de la tinta stabilita. S-a nascut astfel o dezbatere cu privire la faptul ca autoritatile ar putea fi stimulate sa dea informatii incorecte pietelor, facând comunicarea eficienta numai daca este urmata de
actiuni de politica monetara. Mare parte din lucrarile în acest domeniu s-a ocupat preponderent de jocurile strategice de politica monetara, dezvoltând în special lucrarea lui Kydland si Prescott (1977).
De exemplu, Goodfriend (1986) si Stein (1989) sustin ca o solutie la acest compromis între mentinerea credibilitatii si aplicarea unei politici de comunicare eficiente o constituie furnizarea de anunturi imprecise, adica practicarea unei transparente incomplete. Mai recent, a aparut o a treia tendinta în cadrul literaturii în acest domeniu, care arata cum poate transparenta influenta în mod negativ echilibrul schimbului de informatii dintre autoritatea monetara si piete, prin inducerea unui comportament suboptim al pietelor financiare.
- Bancile Centrale si sectorul privat
Comunicarea bancilor centrale poate deveni prea dominanta prin impiedicarea formularii opiniilor independente de catre sectorul privat, opinii bazate pe informatii pe care are relativul avantaj de a le colecta, dupa cum afirma Morris si Shin (2002), Amato, Morris si Shin (2002) si
Padoa-Schioppa (2004). Astfel, transparenta si comunicarea pot deveni de nedorit, în masura în care elimina sau, cel putin, reduc o sursa de informatii importanta pentru banca centrala, si anume perspectiva pietei ca sursa de informatii distincta, importanta în stabilirea politicii
monetare. Studiile empirice referitoare la comunicarea la nivelul bancii centrale sunt înca putine, datorita dificultatii în evaluarea ei, precum si adoptarii recente a transparentei ca una din principalele caracteristici ale politicii monetare aplicate de catre banca centrala. Conform afirmatiilor lui Guthrie si Wright (2000), comunicarea a fost utilizata în mod sistematic si foarte eficient de catre FED si banca centrala a Noii Zeelande pentru controlul ratelor dobânzii pe termen scurt.
Haldane si Read (2000) ofera argumente legate de scaderea efectului deciziilor de politica monetara asupra ratelor dobânzii în Marea Britanie, ceea ce ar putea sugera ca asimetriile informatiilor privind economia s-au redus.
Mai exista unele studii empirice care analizeaza rolul comunicarii la nivelul bancii centrale în contexte diferite. Jansen si de Haan (2005) analizeaza pentru BCE, iar Fratzscher (2004) pentru autoritatile monetare din G3 influenta comunicarii asupra cursurilor de schimb. Primii constata un anumit efect asupra volatilitatii euro, iar cel din urma ofera date care sustin eficienta în cazul tuturor bancilor centrale din G3 în schimbarea nivelului si a volatilitatii în directia dorita.
O alta parte a literaturii empirice de specialitate analizeaza predictibilitatea deciziilor de politica monetara (Artus si Wyplosz 2002, Kuttner 2001,Ehrmann si Fratzscher 2003, 2004). Literatura de specialitate privind rolul si structura comitetului de politica monetara si factorii
institutionali care determina procesul de luare a deciziilor este destul de limitata. Exista unconsens larg cu privire la faptul ca delegarea luarii deciziei de politica monetara catre un comitet independent duce la o politica monetara superioara, din mai multe motive posibile: capacitatea
de a pune de acord opiniile unor persoane diferite, capacitatea membrilor comitetului de a învata unii de la altii, sau flexibilitatea reactiei comitetului la socuri de amplitudine diferita. Este o parte a literaturii de specialitate aflata înca la început
- Sa se publice sau nu modul in care se voteaza in sedintele de CA?
O tema de dezbatere o constituie problema dezvaluirii modului cum au votat membrii comitetului. În cazul BCE, Cukierman (2001) vede pericolul ca publicarea voturilor sa determine discutii inutile în massmedia nationala asupra votului guvernatorilor bancilor centrale din perspespectiva nationala.
Pentru evaluarea comunicarii au fost utilizate toate declaratiile individuale ale membrilor comitetului în perioadele dintre sedintele acestuia. Sunt cuprinse declaratiile celor 19 membri ai FOMC, inclusiv ale celor 7 guvernatori care fac parte din Consiliul Guvernatorilor si ale celor
12 presedinti ai FED regionale. Studiul nu face distinctie între membri cu drept de vot si cei fara drept de vot, deoarece toti cei 19 membri participa la sedintele FOMC. În cazul CPM sunt inclusi în analiza guvernatorul, cei 4 membri din cadrul bancii si cei 4 membri externi desemnati de catre ministrul de finante al Marii Britanii. În analiza Consiliului Director al BCE sunt inclusi cei 6 membri ai Consiliului Executiv, printre care presedintele si cei 12 guvernatori ai bancilor centrale nationale care fac parte din Eurosistem.
- FED ofera un rezumat al deciziilor în timp ce Banca Angliei ofera doar uneori explicatii suplimentare
Un element în plus din strategia de comunicare îl constituie declaratiile comitetelor luate ca întreg, în special declaratiile publicate în zilele de sedinta. Toate cele 3 banci centrale evaluate dau comunicatele de presa imediat dupa luarea deciziilor. Comunicatele de presa sunt însa foarte
diferite. FED ofera un rezumat al deciziilor luate si o evaluare a riscurilor si incertitudinilor pentru viitorul previzibil, în timp ce Banca Angliei ofera doar uneori explicatii suplimentare cu privire la deciziile luate. Nici una dintre aceste doua banci centrale nu tine o conferinta de presa
în ziua sedintei, ci furnizeaza ulterior informatii suplimentare prin publicarea de minute. BCE însa da un comunicat de presa si tine si o conferinta de presa lunar, dupa prima sedinta a Consiliului.
1
1
