Spre deosebire de legea darii in plata, act normativ asupra caruia dezbaterea publica a epuizat practic toate aspectele controversate ramanind in sarcina CCR sa puna punctul final, legea conversiei creditelor in franci elvetieni la curs istoric nu a avut parte de acelasi tratament. Dar cele doua legi impartasesc mai multe puncte comune, din care cel putin citeva sunt indiscutabile. Primul dintre ele este acela ca, prin adoptarea lor, legiuitorul aseaza imprumutatul in pozitia de forta si transfera integral riscul valutar celeilalte parti.

HotNews.roFoto: Hotnews

Ca si in cazul legii darii in plata, legea conversiei exclude acordul partilor. Aplicarea reglementarilor la contractele in curs de derulare dincolo de controversele privind neretroactivitatea legii civile ridica semne de intrebare asupra acoperirii pierderilor economice, aspect de asemenea comun celor doua legi si asupra caruia vom reveni.

Am mai spus-o si o repetam: bancile isi au propria vina si una deloc mica. Obsedate de profit, obisnuite cu bonusuri de performanta mari din vanzarea cat mai multor credite, bancile din piata romaneasca nu numai ca au profitat de asimetria informationala, dar au dat foarte multe imprumuturi riscante, cu garantii insuficiente si marje mari de castig. Numarul mare al creditelor neperformante desi in scadere accentuata, sta marturie.Iar cand a venit momentul negocierii a fost mai greu.Cu toate acestea, de la peste 100.000 de credite in chf s-a ajuns la circa 50.000 in prezent. Clauzele abuzive prezente in contracte si eliminate pe calea justitiei sunt un alt element ce a favorizat implementarea unei legislatii nefavorabile.

Atat legea darii-n plata, cat si cea a conversiei creditelor in franci elvetieni au avut o serie de factori declansatori, carora le-a pus capac decizia din ianuarie 2015 a Bancii Nationale a Elvetiei de a renunta la plafonul de curs si, pe cale de consecinta, aprecierea brusca a francului elvetian cu consecintele de rigoare asupra ratelor imprumutatilor in aceasta moneda. Socul initial puternic s-a micsorat semnificativ in timp, calculele arata ca pentru un credit standard in cazul Romaniei, imprumutatii in lei sau euro au platit mai mult decat cei in franci elvetieni, ceea ce bineinteles ce ridica semne de intrebare asupra "echitatii" legii ce urmeaza a fi adoptata saptamana ce vine. Dar sa lasam deocamdata de-o parte acest aspect.

Spre deosebire de alte state in care ponderea creditelor in franci elvetieni este foarte importanta, (state in care s-au cautat solutii pentru stingerea crizei generate de aprecierea monedei elvetiene precum Ungaria, polonia sau Croatia), in Romania statisticile arata ca sfarsitul lunii iulie 2016, numarul creditelor in cauza a scazut la doar 53.794, din care 12.510 credite ipotecare si 13.523 credite de consum garantate cu ipoteci, detinute de 51.334 debitori. Desigur ca dintre acestea doar o parte, si nu majoritara, inregistreaza intarzieri la plata, iar cele mai multe sunt credite de valoare foarte mare care exclud din start argumentul social, iar daca se are in vedere faptul ca sunt vizate toate creditele, nu doar cele pentru locuinta si inexistenta oricarui prag, lucrurile par a fi si mai clare din acest punct de vedere. De asemenea excluderea din ecuatie a unui prag de indatorare conduce spre aceeasi concluzie: legea nu vine sa rezolve o problema sociala.

Daca, asa cum am aratat mai sus, cele doua acte normative au acelasi factor final declansator, in Romania parcursul celor doua acte normative, de la initiere pana la adoptare a avut si acelasi tipic. Ambele legi au fost initiate in afara spatiului parlamentar de catre profesorul avocat Gheorghe Piperea care s-a implicat mai mult decat activ in promovarea acestora inclusiv prin infiintarea Asociatiei Parakletos in scopul sustinerii debitorilor. Simultan s-au format grupuri ale consumatorilor pe retelele sociale constituite din imprumutati in franci elvetieni, si nu numai, ce s-au dovedit extrem de active in sustinerea proiectelor de lege promovate de dl.avocat. Formele de presiune la care au fost supusi toti cei care s-au pronuntat in contradictoriu cu legile in cauza au acoperit toata paleta, amenintarile, injuriile sau hartuirea fiind instrumente la ordinea zilei. E si acesta un semn ca rabdarea debitorilor a ajuns la final.

Coordonarea "operativa" acestor grupuri extrem de active de presiune pe retelele sociale s-a realizat de catre cateva persoane, dar pagina publica a dlui avocat abunda de postari care ii confera acestuia, fara doar si poate rolul de lider. In acelasi timp, oricine poate constata, daca acest fapt nu este deja notoriu, ca majoritatea celor activi in sustinerea legii sunt in acelasi timp si clienti ai dlui. avocat, in diverse procese colective impotriva bancilor, pe multiple spete, de la clauze abuzive la inghetarea cursului de schimb. Relevant din perspectiva adoptarii legii conversiei creditelor in franci elvetieni la curs istoric sau la oricare alt curs anterior este ca in cazul extrem de probabil al adoptarii ei, initiatorul are ocazia de a "monetiza" propriul succes legislativ.

In cazul proceselor colective pe conversia CHF, sub conditia inscrierii in proces a cel putin 1000 de clienti, dl avocat incasa garantat 750 de ron de persoana si inca 1000 onorariu de succes. Daca banca iti facea o oferta si acceptai sau daca paraseai procesul, plateai 1000 de lei. Asupra altor clauze constrangatoare pentru clienti nu insistam.

Cum insa dl.avocat nu are initiativa legislativa introducerea proiectelor de legi in Parlament a revenit dlui deputat PNL Daniel Zamfir, care recunoaste, dealtminteri public, ca paternitatea initiativei legii darii in plata nu i-a apartinut, asa cum nici cea a amendamentului la legea conversiei nu-i apartine (link interviu).

Un alt punct comun al celor doua acte normative, dincolo de originarea lor, este raportarea clasei politice la aceste legi. In ambele situatii, parcursul legislativ a beneficiat de conditii "favorabile" din pricina conjuncturii politice, a presiunii constante puse asupra alesilor prin metodele mai sus descrise si, mai ales, in contextul anului electoral. Fara a intra prea mult in amanunte, faptul ca la conducerea executiva s-a aflat si inca se afla un guvern tehnocrat a facut ca in pofida avertismentelor si a argumentelor de ordin juridic si economic, legea darii in plata sa treaca si a fost promulgata cu ignorarea motivarilor contrare venite nu doar de la institutiile locale (Min Justitiei, Ministerul Finantelor, Guvern, BNR, CSM) ci si de la cele europene: Comisia Europeana, Banca Centrala Europeana, Fomdul Monetar International sau Banca Mondiala. Determinant in acest parcurs l-a avut prezenta la dezbateri in comisii a reprezentantilor consumatorilor, in fapt aceleasi persoane coordonatoare ale grupurilor de presiune de pe retelele sociale mai sus amintite care au raspuns prompt si raspund apelului dlui.avocat.

Din ratiuni electorale sau de mentinere a capitalului de incredere atat Guvernul cat si Presedintia nu au contestat legea la CCR ceea ce ar fi permis judecarea cu celeritate a cauzei ( lasitatea tehnocratilor de cursa lunga). Tot din perspectiva politica am asistat atat in cazul legii darii in plata, cat si la actuala lege, la incercari de capitalizare din perspectiva alegerilor care urmeaza, din partea celor doua partide dominante, evident fara alt rezultat din acest punct de vedere decat cvasiunanimitatea cu care a trecut darea-n plata si probabil va trece legea conversiei.

Daca din punct de vedere electoral nu exista in cazul legilor in cauza invingatori sau invinsi, batalia dintre taberele politice pentru asumarea paternitatii, initiativei sau urmarilor in plan electoral ale legii a produs in schimb altceva¬O lege unicat pe plan mondial , cu foarte multe aspecte controversate, imprecisa si atacabila facil in instante interne si internationale, care nu a implementat nici Directiva Europeana invocata in expunerea de motive, mai mult decat atat a venit in contrasictoriu cu dispozitiile acesteia privind acordul partilor sau aplicarea neretroactiva. In pragul infringementului, Guvernul a adoptat de altfel recent un act normativ care este in conformitate cu reglementarea europeana si care intre altele reglementeaza si conversia creditelor in valuta, dar nu retroactiveaza in efectele ei. Numarul redus de beneficiari (in sensul notificarior) circa 4000 deci de 200 de ori mai putini decat cei 800.000 invocati public de initiatori, contestarile in instanta facute de banci dovedesc fragilitatea si lipsa de eficienta a legii in chiar ceea ce inseamna scopul ei declarat. In schimb, legea este generatoare de mii de procese si, in consecinta, de onorarii de reprezentare si de succes pentru avocati.La fel vor sta lucrurile si in cazul legii conversiei.

Explicatiile pentru care mass-media cu rare exceptii (atacate virulent de aceeasi comentatori din grupurile de presiune coordonate de Asociatia Parakletos cu membru fondator Gheorghe Piperea) a fost mai degraba favorabila legii darii in plata si nu a achiesat la argumentele economice si juridice contrare nu trebuie cautate prea mult. In afara factorilor de ordin obiectiv (breasla jurnalistilor se numara printre cele mai lovite de efectele crizei economice declansate in 2009) multi ziaristi au contractat la randul lor credite in franci elvetieni sau au fost reprezentati in instanta de dl. Gheorghe Piperea.

Cine pierde din legea conversiei francilor elvetieni la curs istoric? Exista mai multe categorii de perdanti, unii direct, altii indirect de pe urma adoptarii acestei legi. Exista si aici puncte comune cu legea darii in plata. Sunt pierderi nemateriale pe termen scurt si lung, dar sunt si pierderi cat se poate de concrete si cuantificabile financiar. In primul rand, putem considera ca pierde notiunea de drept. Eu am un credit in euro si nu mi se pare corect ca Statul sa-i ajute doar pe cei imprumutati in CHF. E o discriminare, dincolo de intruziunea nepermisa si nefundamentata in legea partilor. Bancile vor avea si ele de pierdut, e cat se poate de clar. Imaginea Romaniei in ochii investitorilor straini are apoi de pierdut, deoarece acestia nu mai au garantia investitiei si-sau a recuperarii profitului din investitia realizata. In paranteza fie spus, anularea tratatelor bilaterale de protectie a investitiilor chiar daca aceasta vine in conformitate cu directivele UE , da foarte prost data fiind coincidenta deciziei cu notificarea statului roman in baza tratatului bilateral cu Austria de catre Raiffeissen Gruop din cauza pierderilor generate de legea darii in plata.

Pierderile materiale directe, ca si in cazul legii darii in plata, sunt legate de procesele care ar putea urma la instantele internationale, unde banii ceruti se vor regasi ulterior si negresit in costuri bugetare. Cu alte cuvinte pierd toti contribuabilii. Pierderile indirecte s-ar putea reflecta in deprecierea cel putin pe termen scurt a monedei nationale asa cum estimeaza Banca Nationala. In UNgaria si Polonia au existat asemenea deprecieri, dar de mica amplitudine. Oricat de mica ar putea fi depreciererea, ea se va manifesta si impotriva celor imprumutati in euro, mai numerosi decat cei in franci elvetieni, acestia din urma beneficiind nu doar de un curs superavantajos al conversiei dar si de anomalia unui imprumut in lei la dobanzi de franci elvetieni. Si imprumutatii in lei vor avea de suferit daca adoptarea legii va pune presiune pe dobanzile din piata monetara, de a caror evolutie sunt legate contractual dobanzile la imprumuturile in lei.

Cine castiga de pe urma legii? In primul rand castiga evident imprumutatii in franci elvetieni. Atentie, nu este vorba in acest caz numai de o reparatie pe plan national a deciziei Bancii Nationale a Elvetiei! Cursul nu se-ntoarce la nivelul din 15 ianuarie 2015, cand oricum imprumutatii in franci plateau mai putin decat toate celelalte categorii de creditati. El este fixat la momentul incheierii contractului , ceea ce inseamna nu doar o usurare a situatiei create de aprecierea francului din 2015 ci crearea unei categorii privilegiate de imprumutati, lasand la o parte cazurile sociale care chiar exista. Castiga enorm cei care au imprumutat sume mari de bani in scop speculativ imobiliar sau de alta natura daca este scos pragul de 250000 CHF, asa cum se anunta, si din randul carora sunt procentual cei mai multi restantieri. Si bineinteles, marcheaza onorariul de succes avocatii cu procese colective deja incepute pe inghetarea cursului, dintre care se situeaza, la loc de cinste initiatorul legii darii-n plata si amendatorul legii conversiei.

Cine plateste asadar oalele sparte? Puteti raspunde si Dvs.