"Modificarile aduse articolului 165 din Codul de Procedura Fiscala vor pune contribuabilii in situatia de a nu mai putea obtine suspendarea actelor de impunere emise in urma unei inspectii fiscale, intrucat platile lor curente pe baza declaratiilor de impunere, efectuate inainte de implinirea termenului de plata al actului de impunere, vor stinge obligatiile fiscale din acesta si nu pe cele scadente, pe care contribuabilii urmaresc sa le stinga", se arata intr-un comunicat al Coalitiei pentru Dezvoltarea Romaniei, organizatie care reuneste

cei mai importanti investitori romani si straini din economie.

"Articolul 229 a fost, de asemenea, modificat astfel ca in cazul popririlor bancare din procedura de executare silita, contribuabilii nu vor mai fi instiintati despre cuantumul si natura debitului. Contribuabilii se vor putea apara cu dificultate datorita acestei lipse de transparenta pentru ca nu vor sti de la bun inceput suma care face obiectul popririi si nici motivul", se mai spune in comunicat.

CDR sustine lupta impotriva evaziunii fiscale, un mediu fiscal predictibil si o relatie echilibrata intre contribuabili si autoritati. In acest context, tinem sa precizam ca majoritatea modificarilor aduse recent Codului Fiscal si Codului de Procedura Fiscala sunt binevenite si au tinut cont de opiniile mediului de afaceri, insa acestea doua la care facem referire mai sus reprezinta un regres semnificativ fata de legislatia anterioara si nu sunt fundamentate pe argumente juridice solide sau convingatoare, care sa reliefeze necesitatea adoptarii lor.

Avem in vedere intai modificarea art. 165 din Codul de procedura fiscala, in urma carora vechimea obligatiilor fiscale impuse ca urmare a unei inspectii fiscale va fi efectuata in functie de data comunicarii deciziei de impunere, si nu de data implinirii termenului legal de plata a obligatiilor fiscale, cum era anterior modificarii. Aceasta schimbare va determina, insa, stingerea automata a respectivelor obligatii fiscale, chiar inaintea implinirii termenului lor de plata legal, cu platile efectuate de contribuabili cu buna-credinta pentru achitarea obligatiilor fiscale curente, care vor ramane astfel restante. Si mai grava este insa inlaturarea de facto a dreptului contribuabililor de a obtine suspendarea actului administrativ-fiscal de impunere, care devine, astfel, unul pur teoretic si iluzoriu, aceasta posibilitate fiind in continuare prevazuta de legislatia in vigoare, dar ramanand lipsita de orice utilitate practica.

Suspendarea executarii unui act de impunere este una dintre garantiile fundamentale ale contribuabililor acceptate traditional in materie administrativ-fiscala, care la niciun moment in istoria post-decembrista a dreptului fiscal nu a fost pusa in discutie sau contestata. Modificarea legislativa este cu atat mai surprinzatoare cu cat in cadrul fazei initiale a dezbaterii publice aferente regulilor de transparenta in procesul legislativ au fost acceptate argumentele ridicate de Coalitie impotriva acesteia. In mod inexplicabil, insa, mai ales fata de lipsa oricarei motivatii aduse in sprijinul masurii adoptate, inclusiv pe calea Notei de fundamentare a actului normativ, ea se regaseste totusi in varianta finala a acestuia.

Apoi, trebuie neaparat amintita modificarea art. 229 din Codul de procedura fiscala in sensul eliminarii cerintei ca actele de executare silita sa mai faca referire la cuantumul si natura debitului in cazul popririi bancare anihileza practic dreptul la aparare al debitorului, lipsindu-l pe acesta de un minim de informatii care sa permita controlul legalitatii executarii silite. Aceasta modificare legislativa este de natura sa anihileze progresele acumulate de procedura civila in derularea executarii silite in decursul ultimului secol, ale carei dispozitii au fost preluate in legea fiscala pentru ca erau expresia celor mai bune practici din acest domeniu. Este absolut necesar ca asemenea detalii sa fi mentionate in actele de executare silita, fata de necesitatea asigurarii transparentei si controlului unor asemenea masuri, prin raportare la consecintele deosebite de grave pe care ele le pot produce.