"Manole". "Sursa Manole". Sub acest nume de cod s-a ascuns, inainte de 1989, actualul guvernator al Bancii Nationale a Romaniei. Se afla in evidentele UM 0195, adica sub controlul Contraspionajului Extern din Centrala de Informatii Externe, scrie Romania Libera in editia sa de marti. Investigatia celor de la Romania Libera, intinsa pe 3 pagini, este insotita de facsimile si documente din care rezulta ca ofiterii UM 0195, Contraspionajul Centralei de Informatii Externe, il dirijau pe "Manole" sa spioneze diplomati americani sau britanici, banuiti a fi genti acoperiti.

Prima pagina a RL de martiFoto: Hotnews

Dat fiind CV-ul Guvernatorului (iesiri repetate peste granita inainte de Revolutie, detasarea pe un post in capitala SUA), existau suspiciuni legate de posibile legaturi ale lui Isarescu cu diversele Servicii, fara ca acestea sa fi fost pana acum demonstrate in vreun fel.

Foarte multi dintre cei care au ajuns in functii publice dupa 1990 au avut un trecut marcat de relatiile cu Serviciile. Unii (cum a fost cazul lui Daniel Daianu, actual membru in Consiliul de Administratie al BNR) au recunoscut aceste legaturi, in vreme ce altii au cautat sa le tina cat mai departe de ochii publicului.

Isarescu a lucrat inainte de 1989 in cadrul Institutului de Economie Mondiala, infiintat in 1969.

Oficialii Bancii Nationale au transmis ziarului un raspuns, mai exact un fragment din interviul acordat de Mugur Isarescu ziarului Jurnalul National: "Activitatea mea de dinainte de '89 este arhicunoscuta. Am lucrat timp de 17 ani intr-un singur loc, la Institutul de Economie Mondiala. (...) Institutul avea intr-adevar o pozitie speciala in epoca. De exemplu, avea acces direct la fluxul Reuters, pentru a accesa preturi, evolutii de cursuri valutare, stiri din economia mondiala etc. Analizele cercetatorilor pe baza acestor date ajungeau pe canale specializate la institutiile abilitate, la Ministerul Comertului, la Guvern, inclusiv pe masa lui Ceausescu. Avand in vedere importanta si destinatia acestora, era precizat cu initiale numele tuturor celor care participau la redactarea materialelor, de la analist la dactilografa. Din acest motiv, probabil, au aparut, si continua sa prezinte interes si astazi, intrebarile legate de activitatea IEM. (...)

Cand am devenit prim-ministru, am cerut explicit sa se analizeze activitatea institutului. Concluzia acelei analize a fost una clara: ca nu e vorba de asa ceva! Este adevarat ca statutul neconventional al IEM impunea salariatilor o anumita rigoare. Cu atat mai mult, cu cat am avut multe intalniri in acea perioada cu cercetatori, cu jurnalisti straini, cu diplomati, si am plecat de mai multe ori in strainatate. Desigur, cu acceptul, asa cum era atunci, al institutiilor statului. Si cu referinte pe care angajatii le scriau intre ei ca garantii reciproce. Colectivul nostru era foarte unit in jurul personalitatii academicianului Costin Murgescu. Orice eventuala alta asa-zisa referinta nu poate fi decat un prefabricat, asa cum au fost multe pe aceasta tema din 1989 incoace. In 27 de ani, tot ce se facea acolo a fost verificat si rasverificat. Asa ca eventualele insinuari, care pot aparea, nu pot fi decat noi episoade din lunga lista de stradanii de a fi acuzat cu orice pret de catre aceeasi oameni care si-au facut un subiect cotidian din persoana mea".