Cresterile salariale din anul trecut si masurile de relaxare fiscala au dus intr-adevar la cresteri ale consumului, confirmate dealtfel si de datele Statisticii si ale Bancii Nationale. Concomitent, si importurile au crescut si nu putine au fost situatiile in care oficialitatile au pus cresterea importurilor pe seama cresterii consumului privat, in ideea ca oferta interna insuficienta este completata de importuri. Numai ca cifrele (sursa lor e Eurostat) arata ca in ultimii 3 ani ponderea bunurilor de consum in importurile totale a ramas relativ constanta, miscandu-se in intervalul 11-12%.
Mai jos avem datele trimestriale ale PIB langa cele privind consumul final si cel privat. Consumul final include, pe langa componenta privata si consumul public. Consumul privat reprezinta cheltuielile pe care le fac oamenii in economie: de la bunuri durabile la bunuri perisabile sau servicii. Consumul public e dat de suma banilor cheltuiti de institutiile statului pentru bunuri si servicii. In termeni nominali, datele arata ca mai jos:
Sa ne uitam acum putin la ponderea consumului privat in PIB. Trendul e unul descrescator, dar asta poate fi inselator, intrucat in termeni nominali, ambii termeni sunt intr-o evolutie pozitiva. Difera doar viteza de crestere.
Si acum sa trecem la importuri. Mai jos aveti structura trimestriala a importurilor, pe importuri de bunuri de capital si bunuri de consum.
Iar mai jos, graficul de care va vorbeam mai la inceputul acestui articol. Ponderea importurilor de bunuri destinate consumului in total consum final.
Pe scurt, avem doar 12% din consum final intern acoperit din importuri de bunuri de consum. Cu alte cuvinte, dintr-un deficit de 10 miliarde de euro in 2016, doar un miliard ar fi generat de bunurile de consum.
