Randurile de mai jos constituie reflectii prilejuite de prelegerea "Stiinta, adevar, democratie. O alianta problematica?" sustinuta de dl. profesor universitar dr. Mircea Dumitru, rectorul Universitatii din Bucuresti. Una din temele fundamentale de dezbatere a constituit-o explicarea cauzelor pentru care parerea expertilor pare sa-si fi pierdut din credibilitate in lumea contemporana. Printre explicatii figureaza "suspectii obisnuiti", precum: democratizarea informatiei facuta posibila de tehnologia moderna; tendinta indivizilor de a relationa doar cu grupurile care le impartasesc opiniile, indiferent de adevarul continut de acestea; erorile de judecata (sau de cinste) ale expertilor in anumite episoade-cheie, care au dus la diminuarea credibilitatii acestora, scrie economistul sef al BNR, Valentin Lazea pe blogul Bancii Centrale.
La aceasta lista eu as vrea sa adaug o explicatie suplimentara. Astfel, trebuie sa tinem seama de faptul ca stiintele sociale, in general, nu constituie stiinte deterministe (in care cauzei x ii corespunde intotdeauna efectul y, date fiind conditiile initiale), ci sunt stiinte probabiliste (in care efectul y apare cu o anumita probabilitate p). Cu alte cuvinte, opinia expertului in stiinte sociale este a priori contestabila, deoarece nu exista nici o garantie ca in realitate evenimentul prezis de expert se va petrece cu necesitate. Mai mult decat atat, a priori oricine poate clama faptul ca are dreptate, atasand evenimentului respectiv orice probabilitate cuprinsa intre zero (eveniment imposibil) si unu (eveniment cert). Impresia creata este aceea ca, in stiintele sociale la fel ca si intr-o serie de stiinte naturale, precum climatologia, oricine poate avea dreptate (in functie de cum cad zarurile probabilistice) si ca nu ar mai fi nevoie de experti. Un episod care pare a confirma aceasta teorie este comportamentul economiei britanice dupa Brexit, cand caderea prezisa de experti nu s-a produs. Nimeni nu sta sa-si bata capul de ce respectiva contractie economica nu a avut loc; poate din cauza reinvigorarii economiei europene, principalul partener al Marii Britanii; poate din cauza faptului ca negocierile pentru Brexit inca nu au inceput; poate datorita performantei exceptionale a sportivilor britanici la Olimpiada de la Rio, sau din desconsiderarea altor factori (precum dosarul scotian sau cel nord-irlandez).
Intr-o lume in care indivizii sunt inclinati sa creada ceea ce le este favorabil si sa sconteze informatiile care le sunt defavorabile, este firesc ca retelele de socializare cele mai puternice sa se coalizeze in jurul prezervarii statu-quo-ului, adica sa ataseze probabilitati maxime versiunii celei mai favorabile a viitorului. Si atunci, ce nevoie mai e de experti?
Trei exemple, din trei domenii diferite, sunt aduse mai jos pentru a ilustra aceasta teza. In primul exemplu, din stiintele naturii, atasarea unei probabilitati mari frazei "schimbarile de clima sunt cauzate in mare masura de activitatea umana" presupune ca va fi necesar un efort colectiv de ajustare, prin reducerea cantitatii de energie si de combustibil folosit, prin reciclarea deseurilor, prin limitarea consumului etc. Toate acestea sunt neplacute si impopulare; de aceea este mult mai usor a atasa o probabilitate mica adevarului frazei de mai sus si de nega influenta omului asupra climei.
In al doilea exemplu, din economie, atasarea unei probabilitati inalte frazei "relaxarea fiscala va deteriora raportul dintre datoria publica si PIB, facand necesare masuri de corectie dureroase" este contestabila deoarece, la randul ei, presupune anumite sacrificii: o crestere mai lenta a salariilor personalului bugetar, o mentinere a nivelului impozitelor si taxelor etc. Oare nu este mai usor/mai convenabil a crede ca deteriorarea finantelor publice nu va avea loc, fie pentru ca cresterea economica va fi robusta la infinit, fie pentru ca dobanzile de platit la datoria publica nu vor mai creste, fie pentru ca guvernul va gasi solutii de a limita deficitul bugetar?
In al treilea exemplu, din religie, fraza "sufletul isi continua existenta dupa moarte" este inconfortabila pentru majoritatea oamenilor deoarece, daca ar fi adevarata, ar presupune o imbunatatire a moralitatii pe acest pamant, pentru a beneficia de o soarta mai buna in cealalta dimensiune. Nu este oare mai usor a nega supravietuirea sufletului dupa moarte, caz in care nu mai trebuie sa-ti faci griji in legatura cu moralitatea vietii pe care o duci?
Punctul comun al exemplelor de mai sus este acela ca se vor gasi intotdeauna majoritati care, in absenta unor dovezi certe, sa prefere varianta mai usoara, aceea care necesita minimum de schimbare sau de sacrificii. Astfel, democratia risca sa se transforme intr-o tiranie a majoritatii neinformate. Iar populismul reprezinta incununarea in sfera politicii a respectivei tiranii, adica triumful solutiilor facile in detrimentul solutiilor grele.
Insa o elita constienta nu tine seama doar de probabilitatile (fie ele si mici) pe care le atribuie evenimentelor viitoare. O elita constienta ia in calcul si marimea consecintelor pe care un eveniment de probabilitate mica le poate antrena. Cu alte cuvinte, daca admitem in primul exemplu de mai sus ca probabilitatea (p) influentarii climei de catre om este mica, dar consecintele (C) in cazul ca acest lucru ar fi adevarat sunt mari, atunci elita trebuie sa se raporteze la produsul p*C si sa ia toate masurile necesare ca si cand evenimentul in cauza este de asteptat.
De fapt, toata istoria ideilor, de la Arca lui Noe din Biblie si pana la lebedele negre ale lui Nassim Taleb arata acelasi lucru: societatile care se pregatesc din timp pentru evenimente improbabile, dar cu consecinte catastrofale, sunt cele care prospera. Societatile care nu se pregatesc sunt sortite pieirii.
"Hope for the best, expect the worst" este un vechi dicton britanic (caruia insusi britanicii par sa-i fi pierdut sensul). In Romania, unde dictonul pare a fi mai degraba "Hope for the best, expect the best", sau - in traducere libera - "las` ca merge si asa", viitorul nu suna deloc bine. Si aceasta deoarece intr-o epoca in care democratia se confrunta tot mai mult cu populismul, nu are cine sa mai explice poporului ca solutiile cele mai usoare nu sunt neaparat cele castigatoare.
0
3
