Cand 1 +1 refuza sa faca totusi 2. Un punct de vedere cu privire la preluarea de catre angajat a contributiilor sociale datorate de angajator

de Dan Dascalu     Partner, D&B David si Baias
Joi, 3 august 2017, 19:01 Economie | Finanţe & Bănci

Dan Dascalu
Foto: Hotnews
Se vorbeste din ce in ce mai mult in aceste zile fierbinti de vara despre ￯transferarea￯ in intregime a contributiilor sociale (CAS si CASS) in sarcina angajatului, prin ceea ce Ministerul Finantelor Publice a desemnat in comunicatul oficial din 27 iulie 2017 a fi "Preluarea de catre angajat a CAS si CASS datorate de angajator incepand cu data de 1 ianuarie 2018". Se arata printre altele ca "sumele reprezentand CAS si CASS, care in prezent sunt datorate de angajator in nume propriu vor fi preluate de catre angajat" , dar si ca "masurile nu vor implica cresterea cheltuielilor salariale pentru angajator".

Trecand peste chestiunile ce tin de strict de aspectele de ordin fiscal, logistic si social aferente acestei intentii de modificare legislativa, cu privire la care au curs deja "rauri de pixeli" in mass media scrisa si vorbita, urmate eventual de diferite reactii ale oficialilor nostri, o chestiune de ordin juridic merita totusi o atentie speciala, intrucat pare sa fi scapat atentiei, data fiind abordarea mai degraba pur economica a discutiei, fara a judeca insa lucrurile "la rece", prin luarea in considerare a menirii si semnificatiei contributiilor sociale, in cadrul raporturilor de munca dintre angajator si angajat.

Astfel, se poarta in continuare in spatiul public discutii intense cu privire la necesitatea unei majorari de catre angajator a salariului brut al angajatului, pentru a preveni afectarea salariului net al acestuia din urma, una dintre ideile vehiculate fiind si aceea a asigurarii unui asemenea efect pe cale legislativa,  prin obligarea angajatorului la majorarea salariului net al angajatilor, dat fiind ca din punctul sau de vedere economic, sarcina salariala ar ramane oricum constanta.

O asemenea posibilitate pare a fi inca una deschisa pentru promotorii actului normativ sau, cel putin, nu este total exclusa, fata de exprimarea mai degraba ambigua din comunicarea publica, chiar daca unele dubii au fost totusi timid exprimate in aceasta privinta. De altfel, aceasta nu este nici macar o idee noua, ea fiind exprimata pe aceleasi coordonate conceptuale si in trecut in cadrul unui proiect legislativ de modificare substantiala a mecanismului de functionare a sistemului de asigurari sociale, cand, "transpirand" in presa la un moment in care inca nu era finalizat si la un moment sensibil din punct de vedere politic, a fost abandonat fara alte dezbateri, concomitent cu demisiia celui care il sustinea.

In realitate, chiar daca pe hartie efectul economic pentru angajator ar fi intr-adevar acelasi, o asemenea abordare este practic imposibila, intrucat cei care exprima o asemenea idee confunda contributia de asigurari sociale (ca si creanta fiscala a statului impotriva angajatorului, potrivit legislatiei actuale) cu suma pe care angajatorul o plateste efectiv din propriile sale fonduri pentru acoperirea acestei obligatii fiscale. Astfel, Statul poate aduce atingere proprietatii private a angajatorului atunci cand percepe contributiile financiare ale acestuia de tipul contributiilor de asigurari sociale pe care acesta le datoreaza in nume propriu, pentru ca art. 56 din Constitutia Romaniei prevede obligatia fundamentala a cetatenilor de a achita asemenea contributii financiare, iar Conventia Europeana a Drepturilor Omului accepta ca fiind justificata o asemenea imixtiune (art.1 alin.3 al Protocolului aditional nr.1 la Conventie).

In schimb, nu trebuie uitat ca aceste dispozitii legale sunt si trebuie sa ramana unele cu caracter pur exceptional, intrucat proprietatea privata este garantata de Constitutia Romaniei (art.41) si Protocolul I la Conventia Europeana Drepturilor Omului (art.1 alin.1). In aceste conditii, este imposibil de imaginat cum anume ar putea Statul, fara sa incalce aceste reglementari fundamentale, sa emita o lege prin care ar transfera o parte din bunurile proprietate privata a angajatorului catre angajat (i.e. sumele necesare acestuia din urma ca sa-si achite contributiile sociale in cuantum marit de 35%, conform ideii discutate, in loc de 16,5%, cat este contribuatia sa individuala in prezent). Daca o asemenea posibilitate este permisa si justificata in mod exceptional atunci cand discutam despre reglementarea pe cale de lege  a unui salariu minim pe economie, menit a da expresie preocuparilor statului pentru valori fundamentale in cadrul societatii (precum, asigurarea unui minim nivel de trai, recunoscuta de art.47 din Constitutie), statul nu poate totusi interveni in economie pentru a da o lege care practic sa determine suportarea contributiilor fiscale personale ale unei persoane de catre o alta persoana.

Este deci total irelevanta observatia de ordin economic ca pozitia angajatorului nu ar fi cu nimic schimbata, intrucat urmare a unei asemenea initiative legislative, patrimoniului angajatorului nu i s-ar mai putea aduce in nici un fel atingere pentru a suporta asemenea sume; dimpotriva, pentru angajat, asemenea contributii, despre se vorbeste ca economic ar fi transferate in sarcina sa, nu ar fi nimic altceva decat o majorare a cotei sale de impozitare, urmand ca, in acord cu regulile constitutionale, sa suporte exclusiv din patrimoniul sau propriu asemenea sume. Faptul ca angajatorul ar urma sa retina la sursa asemenea sume si sa le transfere bugetului de stat nu are cum sa aduca in niciun fel atingere acestei concluzii.

De altfel, caracterul bizar al abordarii este cu atat mai evident cu privire la contractele de munca ce se vor incheia in viitor. Aceasta intrucat, desi in practica in mediul privat uneori se negociaza salariul net, aceasta se intampla in realitate doar pentru acei salariati care intr-adevar au o pozitie de negociere, prin raportare la diverse elemente in discutie (specializarea persoanei, caracterul limitat al fortei de munca pe un anumit segment etc.). Aceasta este mai degraba exceptia. Pentru restul salariatilor, cel mai probabil marea majoritate, este deci eronat calculul ca, plecand de la salariul net se vor aplica automat cotele majorate de contributii sociale, astfel incat salariul lor net sa nu fie afectat. Astfel, se vor negocia, in continuare, nivelurile salariilor brute, urmand ca anume angajatul, iar nu angajatorul, sa suporte in final aceasta majorare a cotei majorate de impozitare.  

Nu este, din pacate, singura data si ne este teama ca nici ultima, cand in istoria noastra recenta o masura legislativa menita sa aduca modificari de anvergura, care vizeaza insusi fundamentul sistemului fiscal si care are un impact semnificativ asupra contribuabililor din Romania, este lansata pe diferite canale de comunicare de catre diversii factori de decizie sau de influenta, intr-o versiune "embrionara" in care conceptele si formele sunt insuficient de bine articulate, daca nu chiar confuze si contradictorii. Se lanseaza astfel in spatiul public o idee vaga, care poate fi cel mult considerata o linie directoare a unei posibile viitoare reglementari, fara sa fie inca pregatite texte legislative care sa o detalieze sau macar schiteze la un nivel primar. Aceasta in conditiile in care de atatea ori in practica s-a dovedit ca si atunci cand au loc discutii aprofundate si serioase in procesul legislativ, tot pot sa apara suprize si dificultati, pentru ca vechea zicala ¬diavolul se ascunde in detalii¬ este pe deplin valabila in materie fiscala. Uneori, o asemenea masura este anuntata chiar intr-o maniera confuza si contradictorie de catre cei implicati, uneori aceeasi persoana sau institutie pe care o reprezinta comunicand lucruri diferite la cateva zile distanta. Se ajunge astfel ca cel care citeste una sau chiar mai multe surse de informatie, sa ramana cu o idee gresita despre ce se doreste a se realiza, iar cel care citeste apoi prea multe informatii, sa nu mai inteleaga chiar nimic.

Posibilul impact al unor asemenea propuneri de masuri anuntate de oficialii nostri starneste in mod firesc interesul opiniei publice, dar si al altor persoane implicate, cum ar fi politicieni, oameni de presa, personalitati din domeniul social, artistic si, nu in ultimul rand, al  specialistilor din domeniu, care sunt in mod logic chemati sa se pronunte asupra acestora, fiind cei mai in masura sa estimeze incotro s-ar putea duce lucrurile, astfel incat sa incerce sa contribuie prin opiniile pronuntate la evitarea, inca din fasa, acolo unde este cazul, a unui posibil viitor dezastru in sistemul nostru fiscal. Ideile exprimate in dezbaterea publica sunt apoi preluate si rostogolite sub diferite forme, fiecare dintre cei implicati, fie intrebati fiind, fie actionand din proprie initiativa, simtindu-se obligati sa le comenteze, iar de multe ori sa speculeze asupra unor simple intentii de proiecte legislative, care intr-o societate consolidata si bine asezata nu ar trebui sa se lanseze in aceasta forma si potrivit algoritmului descris mai sus.

Este cazul mai vechiului impozit pe gospodarie sau al mai recentei taxe de solidaritate, idei care au facut sa curga alte valuri de "pixeli" in mass-media scrisa sau vorbita, cu argumente dintre cele mai diverse (economice, legale, logistice etc.) pana cand au fost incluse, asa cum premierul spunea despre aceasta din urma la 25 iulie la cele "discutate si uitate", dar si al mai recentei propuneri ce face obiectul prezentei analize.

Poate ca ar fi mai bine ca inainte de lansarea in spatiul public a unor astfel de proiecte, sa existe consultari si ample dezbateri cu reprezentantii mediului de afaceri, ai sindicatelor, ai societatii civile, tocmai pentru a diminua riscul unor situatii neplacute in care se genereaza incertidudine la nivelul social si economic. Cel putin in viziunea noastra, aceasta ar fi calea normalitatii in procesul legislativ fiscal.


Citeste mai multe despre   












Intreb BT: Credite pentru IMM-uri, in 2018. Doi specialisti raspund intrebarilor cititorilor. Intalnirea online a inceput

Doi specialisti in credite pentru IMM de la Banca Transilvania raspund vineri, 15 decembrie 2017, de la ora 12.00 la intrebari puse de cititorii StartupCafe.ro si HotNews.ro, la o noua intalnire online "Intreb BT", pe tema creditelor pentru intreprinderi mici si mijlocii - IMM. Daniel Szekely si Marsela Petreus vor raspunde la intrebari pe teme precum planificarea creditarii, la inceputul unui nou an de business, tipuri de credite, in functie de nevoile afacerii, tipuri de garantii.
  • Pune intrebarile folosind formularul de comentarii de pe StartupCafe.ro

6550 vizualizari

  • +3 (5 voturi)    
    ceva tot trebuie facut (Joi, 3 august 2017, 19:24)

    pehash [utilizator]

    ideea in sine (lansata initial in guvernul Ciolos) este excelenta. lipsa de transparenta a sistemului de taxe individuale este daunatoare societatii. salariatul trebuie sa stie exact din celebrul "fluturas" de salariu cat din munca sa ajunge la bugetul statului. poate cu ocazia asta unii vor iesi mai des la vot.

    deci problema nu este ca se incearca o consolidare a taxelor pe munca, ci metodele. poate ca astfel de articole ar trebui sa vina si cu solutii, nu doar cu critici.
    • -2 (2 voturi)    
      fara suparare (Vineri, 4 august 2017, 12:43)

      Andrei3Bunescu [utilizator] i-a raspuns lui pehash

      explicatia cum ca se muta aceste taxe la angajat pentru ca acesta sa stie cat costa locul lui de munca e pt idioti.
      • +1 (1 vot)    
        fara suparare (Vineri, 4 august 2017, 13:36)

        pehash [utilizator] i-a raspuns lui Andrei3Bunescu

        1. de cati idioti e nevoie ca sa castige alegerile un partid condus de infractori, ca PSDul?..

        2. din toate persoanele pe care le cunosti tu, cati stiu exact cat cotizeaza lunar la buget?

        3. similar, din cunoscutii tai care au ghinionul sa fie salariati cu acte in regula, cati negociaza cheltuiala totala salariala si cati brutul sau netul?

        4. explicatia era valida cand Gabriel Biris a propus aceasta varianta. nu stiu ce motivatie au acum, dar efectul ramane.
  • +3 (7 voturi)    
    bullshit (Joi, 3 august 2017, 21:26)

    Nevermind [utilizator]

    "Dacă o asemenea posibilitate este permisă şi justificată în mod excepţional atunci când discutăm despre reglementarea pe cale de lege a unui salariu minim pe economie, menit a da expresie preocupărilor statului pentru valori fundamentale în cadrul societăţii (precum, asigurarea unui minim nivel de trai, recunoscută de art.47 din Constituţie), statul nu poate totuşi interveni în economie pentru a da o lege care practic să determine suportarea contribuţiilor fiscale personale ale unei persoane de către o altă persoană."

    Ti-ai raspuns singur. Fix exceptional si acum, fix pentru asigurarea unui nivel de trai bla bla. Si, sa lasam vrajeala, ca si majorarea salariului minim prin lege tot o interventie fortata in economie este, soldata exact cu suportarea unor costuri pentru cineva de catre altcineva. Cand se marea prin lege contributia Y a angajatorului cu X pp, cum era? Mda... vai vai vai... hai sa dam cu banul cand este exceptie si cand nu, desi e pe cvasi-aceeasi speta, nu? Dulce ipocrizie...

    Masura este ok si necesara, mai ales ca oricum nu stiu proletarii guralivi cat costa de fapt locul lor de munca. In afara de asta, cas-ul mutat la ei este ceva pozitiv pentru contributivitate pensie. Un alt castig este ca o sa-i doara inima pe degraba injuratorii de patroni hapsani, cand o sa vada diferenta intre brutul (costul) REAL si acelasi net. Numeste-o educatie.

    Cand a propus Biris chestia asta, au sarit pesedistii de cur in sus. Acum o propun pesedistii si sar ceilalti. Sunteti patetici, ambele tabere, in a nega minima logica economica si un pas catre normalitate, doar pentru ca-l propune x sau y.
  • +3 (5 voturi)    
    imixtiunea socialului in exhaustiv (Joi, 3 august 2017, 23:25)

    ernst [utilizator]

    al dracului de greu e sa citesti, dupa ce ai scris, ce ai scris. nu zic ca ar ajuta la ceva....

    in definitiv, si oamenii astia de la finante care ne mananca zilele, si tovarasii lor din mediul deosebit de privat si concurential sunt plamaditi din aceeasi alma mater super performanta...
  • -3 (3 voturi)    
    am un salr net de 1600 ron (Vineri, 4 august 2017, 8:38)

    pb80tm [utilizator]

    la asta eu platesc la stat vreo 648 patronul plateste inca vreo 2768 cheltuieli salariale. deci eu iau in mana 1602 si statul ia in mana dupa mine 3416 lei. la o suma bruta de 5018 eu iau 31,9% si statul ia 68.1% asta din munca mea. asta e realitatea care a reusit de 30 de ani sa ne-o implementeze statul postcomunist. in mod fals populatia este aburita cu chetuielile patronului cu salariul. pe el nu al intereseaza asta. pe el al intereseaza profitul. alea le scade din productia mea. in alte tari impozitul maxim este 30% din brut. si tot esti mai bine ca aici. e o falsa senzatie ca patronul plateste din profit aceste cheltuieli. de aia te forjeaza multinationale la munca. draga votantule de psd de aia esti sarac pt ca statul postcomunist, pdsrist, uslist si psdist iti fura de 30 de ani 68,1 % din bani. de aia nu esti tu productiv in ro si brusc esti productiv la sters la kr babe in italia. de acolo provin pensiile babane ale bugetarilor. pt ca in decembrie ai avut ocazia sa votezi altceva decat hotii astia da tie ti-a placut a3. acum taci si plateste. ca social democratie nu o sa vezi de la alesii tai.


Abonare la comentarii cu RSS



ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Sâmbătă