Economistii sefi ai primelor 3 banci comerciale, Horia Braun (BCR), Florian Libocor (BRD-GSG) si Andrei Radulescu (BT) au discutat luni dimineata, in cadrul unei mesei rotunde organizate de HotNews.ro si StartupCafe.ro, despre investitiile bancilor in economie romaneasca si starea actuala a economiei, precum si despre fluctuatiile care au tinut prima pagina in ultima perioada.

Horia Braun, Florian Libocor si Andrei RadulescuFoto: Hotnews
  • A. Radulescu: Daca statul nu investeste, atunci de ce sa isi asume sectorul privat riscuri?
  • F. Libocor: Banii se duc acolo unde exista certitudini, predictibilitate, stabilitate. Lipsa acestor caracteristici loveste in mai multe zone, cu precadere in investitii.
  • H. Braun: Speram la o dinamica pozitiva, insa trebuie sa puna umarulul statul, bancile, si managementul companiilor

Dan Popa: Cat de plauzibil este scenariul unei noi crize economice in Romania?

Andrei Radulescu: Daca privim spre trecut, spre ultimele trimestre, Romania a avut o crestere economica cu un nivel foarte ridicat. Practic am avut un nivel de accelerare, sustinut de mixul relaxat de politici economice, ce ne-a adus la nivelul de dinainte de criza. Procesul de accelerare a fost insotit de intensificarea deficitelor gemene, asa numitele dezechilibre: fie ca vorbim despre dezechilibrul intern, situatia finantelor publice, fie ca vorbim despre pozitia Romaniei in raport cu mediul extern, respectiv deficitul de cont curent. Urmarea acestor acumulari de dezechilibre si a tensiunilor din spatiul public, presiunea pe cursul de schimb s-a intensificat si ati vazut in ultima perioada - practic vorbim de un curs euro-leu la maxime istorice.

Una este trecutul, ceea ce s-a intamplat in ultimul trimestru, alta pozitie avem in ceea ce priveste viitorul, fie ca vorbim de termenul scurt fie de termenul mediu si lung. Ne asteptam la o decelerare a dinamicii economiei, dat fiind ca in ciclul economic postcriza pe de o parte am asistat la o accelerare economica in care am avut o divergenta intre accelerarea consumului si cvasi stagnarea investitiilor, iar pe de alta parte si in plan global se acumuleaza semnale de maturitate pentru ciclul economic postcriza.

Una este trecutul, intr-adevar datele indica ritmuri de crestere economica apropiate de cele consemnate in 2008; pe de alta parte perspectivele pe termen scurt si mediu sunt de decelerare.

Florian Libocor: Este plauzibil, noi discutam despre o recesiune in adevaratul sens al cuvantului, nu tehnica. O recesiune tehnica inseamna sa ai 2-3 semestre consecutive cu crestere negativa, sau contractia PIB-ului. Noi vorbim despre o reala posibilitate de contractie, intrarea in recesiune efectiv, de vreo 2 ani incoace - noi intre noi, in echipa de analiza. Avem cateva argumente, insa ceea ce a reiesit si a ramas pana acum ca fiind o realitate, din punct de vedere al perspectivelor, s-ar putea ca 2019 sa fie ultimul an de crestere econonomica, 2020 sa vina cu contractia si trebuie sa va mai spun ca discutand si cu alti colegi din sfera economica, am inteles ca as fi unul dintre optimisti. Este foarte posibil sa se intample mai repede.

Primul argument este tocmai aceasta crestere economica neasteptata, mai mare chiar decat cea din anul 2008, anul de gratie de dinaintea ultimei recesiuni.

Pe de alta parte, inca un argument, nu poti sa asumi ca vei creste constant. Este nesustenabil atata vreme cat tu ca stat de circa 10-12 ani reduci investitiile constant, mai mult sau mai putin. Nu poti sa pleci de la premisa ca poti sa dezvolti o economie vanzand pizza unul altuia. Consumul este o componenta insa mai avem si alte componente, spre exemplu, cea externa, care s-a miscat destul de bine la un moment dat, a fost pozitiva in 2015, ceea ce ar fi bine sa se repete. Cuvantul cheie este diversificarea: sa diversifici produsele, sa diversifici pietele, sa diversifici tot. Daca ramai pe un singur produs, pe o singura piata, sau, in fine, pe un singur produs principal si o singura piata principala, cum noi suntem acum in raport cu mediul extern - exportam in proportie de 70% spre piata europeana - riscurile sunt un pic mai mari decat in situatia in care ai avea mai multe piete pe care sa exporti, putand sa jonglezi cu acele piete in momentul in care una intra in contractie.

Horia Braun: Daca domnul Libocor este optimist, inseamna ca eu sunt super optimist. Vad mai putin probabila venirea unei recesiuni efective pana in 2020. Romania e clar ca e din ce in ce mai bine integrata in economia europeana si globala. Nu cred ca vom asista la o recesiune in Romania in conditiile in care economia europeana o duce bine, iar economia europeana anul acesta a dus-o foarte bine, a avut un ritm de crestere peste asteptari, si probabil peste ritmul potential si perspectivele pentru 2018 sunt similare. In economia globala asistam la o revenire destul de bine sincronizata a aproape tuturor economiilor din lume, chiar si a acelor care au avut recesiune in perioada recenta.

Bineinteles ca exista riscuri, insa nu vad riscul unei recesiuni globale sau a unei recesiuni intr-o economie importanta din lume ca fiind foarte ridicat in urmatorii 2-3 ani.

In acest context, intr-adevar Romania acumuleaza niste dezechilibre, pe langa deficitele de care vorbeau colegii mei, avem si o revenire a inflatiei care ar trebui foarte atent monitorizata pentru ca exista riscul sa derapam si de pe traiectoria asta. Se pot acumula niste asteptari inflationiste care fac foarte greu sa revenim la niste cresteri reduse de pret.

Cu aceste dezechilibre economice, nu vom putea sustine o crestere economica de peste 4-5% pe termen mediu si lung. Insa daca e sa existe o corectie, nu cred ca va fi de genul recesiune - sigur o recesiune tehnica, de 1-2 trimestre este posibila. As vedea o aterizare mai lenta. Depinde mult de coordonatele politicii economice: politica monetara, politica fiscala. Mi-as dori sa trecem cu ambele politici intr-o zona anticiclica, sa nu mai punem benzina pe foc cand lucrurile merg bine, ca sa ne pregatim atunci cand avem niste socuri nefavorabile, sa putem sa ajutam economia sa isi revina, si pe plan monetar si pe plan fiscal.

F. Libocor: Voiam sa mai adaug un singur lucru, apropo de vulnerabilitati. Pana acum ne-am uitat doar la cifre, mai exact la rezultante ale unor cifre.

Mai avem o problema majora, piata fortei de munca. Este o problema care poate sa reprezinte un declic, pentru ca este extrem de dezechilibrata - exista judete in nordul Moldovei si in sudul tarii cu somaj de 10% si exista o zona de vest cu somaj negativ. Este un dezechilibru major - intre zero si 10 este mult. Pe de alta parte, plecarea fortei de munca din tara nu este un proces care sa se fi finalizat, dimpotriva, din cate am inteles, ceea ce nu e un lucru bun. A-i readuce pe cei care au plecat in tara este un lucru nobil, insa ramane la nivel de deziderat in conditiile actuale.

Investitiile in economie

D. Popa: Investitiile statului si ale sectorului privat in economie cum au evoluat? Ce proiecte mari de investitii finanteaza bancile in momentul de fata?

A. Radulescu: In ciclul economic postcriza, din nefericire, dinamica investiitilor pe plan intern a fost foarte lenta. Practic am avut cativa ani cu o crestere a investitiilor de peste 5%, anul trecut a fost o scadere a investitiilor, anul acesta probabil vom avea o cvasi stagnare a investitiilor productive, ceea ce reflecta o prudenta a companiilor. In ciclul precriza, vorbeam de planuri de investitii megalomane, toate companiile isi asumau riscuri si proiecte investitionale pe termen mediu si lung.

Sectorul corporate din Romania a invatat lectiile crizei si in acest moment se afla intr-o postura bilantiera foarte buna. Trebuie sa mentionam si faptul ca sectorul privat este foarte atent si la ceea ce face statul. Daca statul nu investeste, atunci de ce sa isi asume sectorul privat riscuri? Daca ne uitam pe dinamica investitiilor publice, o sa vedem ca in ultimii ani am avut o evolutie nefavorabila.

Pe plan european tinta pentru investitii publice este 3% din PIB, noi in ultimiii ani am avut sub jumatate din acest nivel. 3% din PIB este o referinta pe plan european pe parcursul ultimilor 20-25 de ani. Sunt tari precum SUA in care ponderea investitiilor din PIB este mai ridicata, tari care au mult mai multa marja de manevra in ceea ce priveste politica fiscala, dar sunt si tari in spatiul european cu dinamica investitiilor raportate la PIB, cu procent al investitiilor publice in PIB de peste 3%.

Nu poti sa ai convergenta fara sa ai investitii. Multe tari, pentru a accelera procesul de convergenta economica reala, au plusat la investitii publice si mai putin pe partea de consum. Noi suntem in ultimii ani, chiar in acest an la minimum din ultimii 12 ani cu nivelul investitiilor publice, ceea ce reprezinta un semnal negativ pentru sectorul privat - nu-si asuma riscuri.

Este o problema pe plan global. Exista un exces de lichiditate si nu exista o incredere de a investi. Nimeni nu asuma riscuri pentru a-si conserva marjele si pentru a evita socuri similare celor din 2008-2009 la nivel de bilant.

F. Libocor: Ce proiecte finanteaza sistemul bancar, ce proiecte are in vedere statul sa deruleze, cine investeste si unde? Este o intrebare la care se poate raspunde foarte simplu. Banii se duc acolo unde exista certitudini, predictibilitate, stabilitate. Sunt 3 caracteristici ale unui mediu economic, care atunci cand nu exista lovesc in mai multe zone, cu precadere in investitii. Daca au ramas din nou transferurile muncitorilor romani care muncesc in alte economii principalul canal de investitii, trebuie sa ne punem un semn de intrebare.

Pe de alta parte, niciodata in mediul in care legislatia fiscala a fost atat de dinamica sau atat de vie, din punct de vedere al upgrade-urilor facute, niciodata nu a atras investitii, pentru ca un investitor nu va alege - mai ales un investitor serios, cu o suma mare - sa isi plaseze banii intr-o zona in care nu se stie daca va fi impozitul x sau y, nu se stie daca aceasta situatie e stabila pentru o luna, 6 luni, 12 luni sau 2 ani, nu se stie daca nu cumva vor exista schimbari fundamentale - vezi transferurile de CAS-uri etc. Toate acestea au un impact semnificativ asupra business-ului.

Apoi, exista o reticenta si o prudenta - cred eu, in exces -, ceea ce nu e rau, pornind de la lectiile invatate in trecut. Nu poti sa mai finantezi investitii doar de dragul de plasa banii undeva, pentru ca, sa revenim la sistemul bancar - banii pe care bancile ii plaseaza in economie nu sunt banii bancilor, sunt banii clientilor, sunt depozite atrase.

Va dau un exemplu, banca x, sa spunem, trebuie sa dea un randament satisfacator deponentilor, trebuie sa plaseze in mod eficient resursele, ca practic asta este esenta intermedierii financiare - nu este doar o alocare de resurse, trebuie sa plaseze eficient - si trebuie sa remunereze satisfacator actionarii, daca este listata la bursa.

Va rog sa imi spuneti, daca plasati 1000 lei intr-un depozit, luati un credit de 1000 de lei de la astfel de banca si cumparati actiuni de 1000 de lei de la o astfel de banca, unde v-ati astepta sa aveti cele mai bune rezultate? Ati dori sa aveti un randament foarte bun al depozitului. Ati dori sa aveti si un divident foarte bun. Si ati dori sa aveti si un credit foarte ieftin. Credeti ca este posibil? Este o intrebare retorica, evident.

Trebuie sa intelegem ca sistemul bancar a intervenit intr-o relatia producator - client in care isi asuma in locul producatorului riscul finantarii consumului de catre clientul x sau y produsului produs de catre producatorul de care vorbim. Altfel producatorul ar trebui sa dea fiecarui client masina sau casa si sa mearga pe incredere ca fiecare client care ii spune "Nu am toti banii, am doar o parte, restul ti-i dau in rate" - isi asuma risc pe fiecare. Nu vad cum poate creste o economie in felul acesta, aici intervine banca, care trebuie sa atraga resurse, sa plaseze eficient si isi asuma riscuri. Astea sunt cred caracteristicile principale ale ideii de intermediere financiara.

H. Braun: La nivel de investitii, intr-adevar, daca ne uitam pe cifrele macro, formarea bruta de capital fix nu are o dinamiza prea imbucuratoare, desi trimestrul 2 arata o oarecare crestere. Ramane sa vedem trimestrul 3, dar banuiala mea este ca vom vedea o rata pozitiva de crestere si acolo. La nivel micro exista insa activitate de investitii.

Probabil sectorul de comert care a avut cresteri destul de sustinute - se intampla ceva acolo - si din impulsul dat sectorului comercial, se vad investitii si in sectorul industrial, si in zona de logistica, si in zona de productie de bunuri de folosinta indelungata s.a.m.d. De asemenea, exista sectoarele orientate catre export care sustin balanta de plati, cum sunt sectorul IT si comunicatii, sectorul transport etc.

Ceva activitate exista, si corelat cu ce se intampla la nivel global. Si la nivel global activitatea de investitii a inceput sa isi revina semnificativ in anul acesta.

In ce priveste finantarea acestor investitii, problema pe care o vedem poate la nivelul sectorului bancar, in care bancile isi doresc sa finanteze economia, si mai ales isi doresc sa finanteze investitii productive care au o perspectiva buna de randament. Totusi o mare parte din aceste investitii sunt finantate din fonduri proprii - sunt companii care sustin profituri si reinvestesc profiturile acestea pentru ca vad oportunitati de crestere in economie.

Ce am vazut anul acesta, cat de cat o crestere totusi a cererii la nivelul companiilor mari, corporatii in general, cele legate de finantare de investitii. Creditele pe termen lung incep sa arate o dinamica pozitiva. Vedem mai putin putem vorbi despre acest lucru in cazul IMM-urilor - situatia este mai delicata - probabil ca si experientele lor cu finantarea, cu creditele, cu riscurile din economie. Criza si-a lasat amprenta mai tare decat in zona corporatiilor.

Noi speram ca vom vedea o dinamica pozitiva si in acest domeniu, insa trebuie sa puna umarulul si statul, si bancile, si managementul companiilor in sine ca sa miste lucrurile inainte.

Partea de infrastructura, intr-adevar, la nivel de investitii publice, doar daca ne comparam cu tarile din Europa Centrala si de Est, in ultimii 10 ani avem un decalaj cumulat de peste 30 mld euro in investitii publice. Iar o mare parte din acei bani sunt investiti in infrastructura, proveniti de la UE, care sunt ”no brainer”, trebuie sa iei banii aceia.

Despre ROBOR

D. Popa: Ce este acela ROBOR, cum se formeaza, de ce a crescut consistent in ultima perioada si ce perspective aveti pana la finalul anului?

A. Radulescu: Din perspectiva fundamentala, ROBOR-ul reflecta asteptarile cu privire la dinamica ratei de dobanda de politica monetara, care depinde, la randul ei, de perspectivele privind dinamica preturilor de consum.

Am vazut in aceasta toamna o accelerare semnificativa a inflatiei. Este in convergenta cu scenariul nostru central - pentru ca noi pentru acest an ne asteptam la o rata medie anuala de inflatie de 1,1%, pe indice armonizat la preturile de consum, insa atentie ca acest indicator se poate usor tripla in 2018 - practic e posibil sa vorbim anul viitor despre o inflatie medie anuala de 3,1%. In acest context, in aceasta toamna am asistat la o reconfigurare, recalibrare, a asteptarilor privind politica monetara pe perioada urmatoare, pe termen scurt si mediu, pentru urmatoarele trimestre.

In scenariul central noi asteptam ca BNR - pentru a ancora asteptarile inflationiste si pentru a-si atinge obiectivul de mentinere a stabilitatii preturilor - sa majoreze rata de dobanda de politica monetara incepand cu ianuarie 2018 - din perspectiva fundamentala.

Din perspectiva conjuncturala, evident ca sunt si alte forte care au avut impact asupra ceea ce inseamna evolutia ratei de dobanda pe piata interbancara in aceasta toamna, inclusiv starea de echilibru a economiei.

Cand vorbim de economie, trebuie sa ne facem o paralela intre economie si organism, pentru ca in economie actioneaza oamenii, fie ca vorbim de populatie, fie ca vorbim de agenti economici. Am asistat la o deterioarea a echilibrului in perioada recenta. Daca privim economia ca pe un om, avem un echilibru intern care tine de situatia finantelor publice - starea noastra de bine din interior - si un echilibru exterior - starea noastra in raport cu exteriorul.

In aceasta toamna am asistat, cel putin pe companentele structurale ale deficitelor: deficit de finante publice, deficit de cont curent, la o intensificare care a condus la un risc mai ridicat, si daca facem o estimare a primei de risc - tot ceea ce inseamna risc investitional pe Romania, o sa observam ca, din nefericire, din aceasta primavara, in Romania aceasta perceptie de risc s-a intensificat si este in divergenta, cel putin, cu ceea ce se intampla in SUA, acolo unde se da ora exacta in tot ceea ce inseamna fluxuri investitionale in plan global, fie ca vorbim despre economia financiara, fie ca vorbim despre economia reala.

Au fost forte fundamentale dar si forte conjuncturale care au condus la aceasta presiune in ceea ce priveste ROBOR-ul, si iata ca acum vorbim de un ROBOR care se afla in zona maxima din anul 2014. In scenariul central noi ne asteptam la o continuarea a tendintei de crestere a costurilor de finantarea a economiei, prin prisma faptului ca inflatia a accelerat si va continua sa accelereze foarte probabil - inclusiv BNR se asteapta la o inflatie de peste 4% in debutul anului viitor.

Pe de alta parte avem aceasta acumulare de presiune in ceea ce priveste starea de bine a economiei. Daca ne uitam pe decalajul dintre investitii si economisire, o sa vedem ca in acest an ne indreptam spre cea mai dezechilibrata pozitie a economiei din 2011 - 2012 pana in prezent, ceea ce este un lucru negativ avand in vedere ca aceasta acumulare de dezechilibre a avut loc intr-un moment in care economia a evoluat intr-un ritm cu mult peste potential, cel putin in ultimele 3 trimestre.

F. Libocor:ROBOR-ul este o medie aritmetica a dobanzilor la care se imprumuta intre ele primncipalele 10 banci. La un moment dat, unele banci au exces de lichiditate, altele au nevoie. In masura in care cele 2 se intalnesc la un anumit nivel de pret, acela este nivelul de echilibru si se face o medie.

Ce mai afecteaza miscarea acestei dobanzi, ca si cauza nu neaparat directa, sunt situatii aditionale, cum ar fi cea in care, in fiecare luna, la final, se fac rezervele minime obligatorii. Atunci, din nou, exista banci care au suficient si banci care au mai putin. Acesta este ROBOR-ul.

D. Popa: As vrea sa demontam un mit. Am citit in presa despre scenariul in care bancile intentionat s-ar imprumuta ca sa mentina sus ROBOR-ul…

F. Libocor:Teoria conspiratiei nu este noua ca si modus operandi dar eu recomand sa o lasam putin deoparte. Haideti sa ne uitam la ceea ce se intampla in realitate.

Eu personal nu vad de ce o banca ar vrea intentionat sa se imprumute mai scump. Daca exista astfel de situatii, din punctul meu de vedere nu pot sa le comentez pentru ca sunt usor irationale. Nu cred ca exista astfel de situatii.

Cred insa ca in piata exista la un moment dat un deficit temporar de lichidate, iar asta regleaza pretul banului. Exact ca si in piata de mere, daca ai un singur comerciant, toti cumparatorii vor cumpara la un pret mai mare. Apar si alti comercianti, pretul scade. Este foarte simplu. Nu inteleg de ce este atata neintelegere in privinta acestei rate. Se poate verifica site-ul institutiilor oficiale, se poate face recurs la carti, se poate pastra memoria fresh pentru ca s-a discutata despre asta atat de des. Uneori se discuta mai des despre ROBOR decat despre conditiile meteo. De cate ori trebuie sa spunem lucrul acesta pentru ca in final sa inteleaga lumea.

Ma indoiesc ca, la nivelul anului 2017, nu se mai citeste in Romania, ma indoiesc de asta. Cred ca e o falsa problema problema ROBOR-ului si cred ca este o neintelegere indusa si alimentata, si nu neaparat una logica, este o neintelegere cu un pic de rea vointa. Se invarte atat de des subiectul acesta incat sincer nu mai stii ce sa mai crezi. Nu este nimic acolo, este vorba de piata.

H.Braun: Totusi o intrebare legitima mai este faptul ca pentru o mare parte din acest an, cel putin pana in septembrie, am avut un exces de lichiditate, care a pus presiune pe dobanzi in jos. Cum zicea si Florian, erau multe mere pe piata, si din cauza aceasta dobazile se plasau in jurul limitei minime pe care o da BNR prin asa-numita facilitate de depozit. Ganditi-va ca dobanzile erau undeva la 0,3-0,4 si dobanda de politica monetara a BNR-ului, dobanda directoare sau de referinta era la 1,75. Si asta era din cauza ca era exces de lichiditate. de prin septembrie, acest exces de lichiditate a disparut foarte repede si bineinteles intrebarea: Cum a disparut si unde a disparut? In continuarea exista pe piata o anumita tensiune legata de lichiditate, desi dobanzile s-au realiniat la nivelul dobanzii de politica monetara pentru ca BNR are instrumente ca sa ofere lichiditate bancilor care au nevoie, la dobanda de 1,75.

Exista, intr-adevar motive conjuncturale si fundamentale, dar la nivel concret, probabil ca sursa principala de absorbtie de disparitie a lichiditatii a fost ca au iesit bani din tara, probabil. Ca investitorii straini, prin diverse instrumente specifice au extras lichiditate din economie. Pe langa asta, am avut si dezechilibrele fiscal - extern, a aparut perspectiva ca si inflatia sa creasca ceva mai repede si pe plan extern iarasi s-a schimbat ceva, perceptia fata de economiile, asa numite emergente, a devenit mai proasta si asta s-a suprapus cumva cu intarirea dolarului.

In general, exista o corelatie de genul asta. Deci si pe plan extern s-a schimbat putin perceptia de risc cu privire la tot ce inseamna complexul asta - economii in curs de dezvoltare si pe plan intern existau motive fundamentale pentru genul asta de miscari de capital. Au fost apoi acesti factori conjuncturali legati de plati la buget, de rezerva minima obligatorie, s.a.m.d. Desi la partea asta de factori conjuncturali, lumea s-ar fi asteptat sa inceapa sa intre bani in piata pentru ca, atunci cand Ministerul de Finante face cheltuieli, el isi tine banii la BNR, iar in momentul in care face plati echivaleaza cu un fel de injectie de lichiditate si inca banii astia nu apar in piata.

Deficitul pe octombrie, din declaratiile oficialilor la Ministerul de Finante, inca a fost scazut, practic avem vreo 2% din PIB care va fi cheltuit candva in perioada asta si lumea se asteapta deja sa fie cheltuiti, dar nu apar in piata si nu se stie foarte clar cand se va intampla aceasta situatie. Totusi, probabil decembrie - ianuarie va fi o situatie putin mai relaxata cu privire la lichiditate, insa nu stim partea cealalta, de investitori straini, daca vor reusi sa schimbam perceptia asta negativa care pare sa se fi instalat in randul lor, mai ales ca am vazut estimari cu privire la dobanda de politica monetara destul de agresive. Eu nu cred intr-o crestere atat de agresiva, dar e totusi posibila. Probabil ca nu s-ar justifica cresteri de un punct procentual sau chiar doua puncte pana la finalul anului viitor, dar probabil ca niste miscari pe dobanda de politica monetara sunt justificate de perspectiva de inflatie si aici e si o problema de comunicare, pentru ca banca nationala e un comunicator in numele Romaniei, sa zicem, cu investitori externi si aici e un joc destul de fin pe care trebuie sa-l facem.

In ce stare se afla micile companii romanesti?

D. Popa: V-ati facut o imagine mai de ansamblu cu privire la cum le merge micilor companii din Romania, care sunt principalele lor vulnerabilitati si/sau puncte tari?

A. Radulescu: Provocarile cu care se confrunta mediul corporate prezent in Romania sunt mentionate si in rapoartele statistice pregatite de Comisia Europeana si de Eurostat.

Chiar au studii anuale cu privire la tesutul antreprenorial, despre provocarile cu care se confrunta companiile si daca ne uitam strict pe Romania o sa observam ca in primul rand problema e din partea fortei de munca, unde pe de o parte sunt semnale de maturitate, pe de alta parte exista perceptia ca nu mai avem pe cine sa angajam, iar dupa parerera mea este un pic falsa aceasta perceptie si foarte probabil, mai ales in perioada digitalizarii, in momentul in care se va schimba si mai puternic perceptia de risc, automat o parte din grasimea acumulata de companii in ultimele luni sau trimeste va fi gradual eliminata la momentul incidentei urmatoarei ajustari la finalul ciclului economic.

O alta provocare, paradoxal pe langa problema fortei de munca, consta in capacitatea de a penetra noi piete si asta este o problema structurala a Romaniei, pentru ca din pacate putem sa numaram pe degetele de la o mana companiile care s-au extins si-au dus business-ul inafara granitelor tarii si au si reusit. Inafara de cateva firme din IT, nu prea sunt.

Problema cu finantarea si cu costul finantarii, paradoxal nu se numara printre cele mai importante provocari cu care se confrunta companiile, asta si pentru ca daca ne uitam si la dinamica costului real de finantare si la faptul ca in acest moment, in sectorul bancar exista un exces de echitate, daca facem diferenta intre depozitele neguvernamentale si credite neguvernamentale, o sa observam aproximativ 50 de miliarde de lei la sfarsitul lunii septembrie. Deci exista dorinta de a finanta si din partea sectorului bancar care are un rol foarte important in ceea ce priveste finantarea economiei.

Insa, mai degraba la nivel microeconomic, problemele sunt de natura structurala, cum sa intram pe noi piete, cum sa rezolvam problemele de pe piata fortei de munca si aceste incertitudini care sunt determinate de distorsiuni asociate miscarilor frecvente in ceea ce priveste deciziile de politica fiscal-bugetara si de politica de venituri.

F. Libocor: Piata fortei de munca este o provocare. Finantarea business-ului este o alta provocare si stabilitatea fiscala este o alta provocare. Spre exemplu, cresterea salariului minim a lovit anumite industrii destul de puternic. As putea sa spun a lovit cam pe toata lumea, nimeni nu neaga nevoia de a creste acest salariu minim, nevoia de a creste beneficiile sau nevoia de consum, dar eu am sa ma repet: "Haideti sa o facem gradual", pentru ca e mai sanatos, abordarile heirupiste nu ajuta.

Imaginati-va ca trebuie sa urcati pe munte si aveti un rucsac cu cele necesare si aveti un ritm, intr-o ora sunteti sus, sa zicem si vine cineva si va pune un sac in spate, puteti sa alergati pana in varful muntelui, puteti sa pastrati ritmul sa ajungeti la timp acolo? Nu, n-o sa puteti, va garantez. Pe cand daca incet - incet, pe masura ce consumi din ruccsac, mai pui cate un fruct pe care il gasesti pe drum, greutatea ramane constanta sau creste gradual, ajungi. Haide sa nu punem o povara inutila pe oameni si povara inutila este exact ceea ce se numeste acum "stabilitate si predictabilitate".

Miscarile codului fiscal au generat presiuni pentru foarte multa lume, pentru ca asa cum a fost modificat codul fiscal de nenumarate ori pana acum prin OUG, in doi ani, peste 10-15 modificari. Tot la fel, in mediul de afaceri, ca e vorba despre celulele de baza gen IMM-ui sau despre colosi - multinationale, mediul de afaceri nu poate sa porneasca de la premiza ca o astfel de modificare nu ar putea sa apara chiar in luna ianuarie, februarie. Haideti sa spunem la modul cel mai sincer: Aveti vreo certitudine cum ca in 2018 nu ar putea sa fie schimbat sistemul de taxare? Ca eu n-am. Aveti vreo certitudine ca 10% va ramane cota unica pentru toate veniturile? Nu putem sa avem. Avem vreo certitudine ca de la 1 ianuarie 2019, TVA-ul va scadea la 18 sau va creste la 20? Eu nu am.

Cand nu exista certitudini in piata, exista temere si atunci esti foarte precaut. In ultimele saptamani de cand se discuta de modificarile astea, toata lumea intreaba un singur lucru: "Ce o sa fie cu codul fiscal?", "Unde o sa mearga cursul, cat o sa fie dobanzile?". Toate lucrurile astea sunt legate una de alta, iar in privinta bugetului, mai trebuie spus un lucru- faptul ca acum avem un deficit atat de mic nu este o formula de performanta. Am mai avut situatia asta de nenumarate ori. Cand am ajuns in luna noiembrie cu un deficit de 0, si am facut in decembrie de 3 sau 4%. Problema aici este ca la nivel declarativ se discuta despre proiectie bugetara multianuala, faptic ea nu exista. Ceea ce vedeti dvs nu este rezultatul unei gestiuni performante a bugetului. Este o executie bugetara nefacuta la timp care incepe sa creeze efecte, pentru ca trezoneria trebuie sa finanteze, pentru ca piata trebuie sa vada incotro se indreapta guvernul cu investitiile. Se presupune ca am asumat o investitie de 30 mil ca stat in tronsonul X de autostrada. Eu nu-l fac din varii motive, mediul privat vede ca s-a anuntat, dar nu se face, ceva se intampla. Deci, cum se face executia bugetara? Pentru ca este la fel de importanta precum cea cu ROBOR-ul "Ce este ROBOR-ul si cum se formeaza el?".

H. Braun: Vreau sa adaug, fata de ce au zis colegii, si care sunt intr-adevar principalele probleme pe care le aud si eu, o traiectorie constructiva, mai multi actori din economie, pentru ca asa putem crea o crestere economica cu adevarat sustenabila si putem sa ne gandim la un potential de 4-5% pentru Romania la un orizont de 10 ani.

F. Libocor: As vrea sa mai adaug, apropo de fondurile europene, sa va rog pe toti sa verificati pe site-ul BNR ultima balanta de plati, ultimul raport, si o sa constatati acolo in cadrul ei ca la veniturile secundare spre exemplu, chiar daca acel capitol a ramas pe plus dar a scazut putin, avem la alte venituri - acolo sunt contributiile guvernului la bugetul european versus fonduri atrase - avem deficit. Am contribuit cu mai multi bani decat am astras. Asta spune foarte multe despre procesul de atragere a fondurilor europene care sunt disponibile.

Nivelul de curs leu - euro

D. Popa: Care este nivelul de curs euro estimat la finele acestui an?

A. Radulescu: Ne indreptam undeva spre 4,65 - 4,7, cu perspectiva unui curs mediu anual in acest an de 4,56, curs meu anual 2018 de 4,65, cu posibilitatea atingerii unui maxim la inceputul anului viitor, in primul trimestru, de 4,74.

F. Libocor:Circa 4,64 anul acest, la final. Cred ca vom vedea spike-uri spre 4,7, dar ma indoiesc ca vor fi consistente si va spun si de ce. Daca perspectiva inflatiei presupune ca autoritatea monetara trebuie sa aiba o reactie - si toti asumam ca o va avea -, asta presupune implicit ca diferenta de dobanda intre Romania si mediul extern va fi mai mare, ceea ce va atrage capitaluri, ceea ce, la randul sau, va tempera posibile fluctuatii. Altfel, pentru moment deficitele sunt in crestere accelerata, dar inca sunt la nivel gestionabil. Avem 3% la deficitul extern. El poate sa se dubleze intr-un an daca nu suntem precauti, insa eu am incredere in leu. Am spus asta intotdeauna. Nu desconsider alte monede, dar, repet, am incredere in leu.

H. Braun: As zice ca la nivel de presiune, cum am vorbit despre perceptia investitorilor straini, exista o presiune de depreciere asupra leului. De asemenea, exista aceasta schimbare de paradigma a BNR dinspre a tine dobanzile pe o plaja mai larga in jurul dobanzii de politica monetara, pe care au schimbat-o, in sensul ca acum vor sa ancoreze tot mai bine dobanzile din piata la dobanda de politica monetara. Pe de alta parte Guvernatorul a mentionat o flexibilitate ceva mai mare la nivel de curs. Din punctul asta de vedere s-ar putea sa vedem un curs mai depreciat pana la finalul anului, si in orice caz sa vedem o volatilitate mai mare in cazul cursului.

Depinde foarte mult si de contextul extern, conteaza si perceptia externa.Nu m-as duce chiar pana la 4,7, dar o depreciere este probabila. As zice un 0,5 % in jurul nivelului de astazi, probabil mai degraba spre depreciere ar fi rezonabil.

Despre dobanzile bancare

D. Popa: Multe dintre intrebarile venite de la cititori vizeaza subiecte pe care le-am atins deja in discutie. Avem o intrebare de la Alex, care spune ca "dobanzile la care se imprumuta bancile au ajuns la 2,...%(2.79% azi la overnight), iar dobanzile la conturile curente in lei sunt in continuare la 0-0,5%. Cum explicati aceasta anomalie si cat timp va dura pana cand bancile vor creste dobanzile la conturile curente astfel incat sa reflecte dobanzile din piata?".

A. Radulescu:Un efect de transmisie, pe de o parte. Pe de alta parte este aceasta presiune la nivelul bancar din perspectiva lichiditatilor. La final de septembrie, diferenta intre depozitele neguvernamentale si creditele neguvernamentale era undeva la 50 mld de lei. In mod normal, in urma deciziei recente ale BNR de a ingusta coridorul, evident ca si ratele de dobanda la depozite in sectorul bancar vor urma tendinta de crestere.

F. Libocor: Ca de obicei este nevoie de un impuls. Impulsul va veni incepand cu primul trimestru al anului viitor, cand vom vedea cresteri ale dobanzilor dar tot ca si de obicei, stimf foarte bina ca atunci cand semnalul dobanzii cheie este in sus, primele care actioneaza sunt dobanzile active si de abia dupa aceea reactioneaza dobanzile pasive, exista un lag de transmisie - 3-6 luni, sper sa fie mai mic acum. Iar cand dobanzile sunt in jos, primele care reactioneaza sunt dobanzile pasive si de abia dupa aceea dobanzile active. Sa nu ne asteptam la nici un fel de salturi semnificative, pentru ca nu cred ca este cazul. Cred ca, din punct de vedere al gestiunii conduitei de politica monetara, lucrurle vor fi extrem de aliniate la realitatea pietei si cat se poate aliniate la ceea ce se numeste politica fiscala in asa fel incat sa se redreseze mixul fiscal-monetar care as zice ca in acest moment este destul de deteriorat.

H. Braun: As zice ca are un rol si incertitudinea legata de situatia de lichiditate. Noi in general avem un exces de lichiditate in economie. In mod particular, in aceasta perioada, avem un deficit de lichiditate si situatia s-a dus foarte repede dintr-o conjunctura in alta. Este foarte greu sa determini daca excesul asta de lichiditate va reveni, daca isi va reveni, cu ce amploare, sau daca vom avea in continuare situatii de deficit de lichiditate si in functie de asta si ajustarile de la ratele dobanzilor la depozite vor fi mai rapide sau mai lente. Intr-un orizont de 3 luni probabil, ajustari vor fi, poate nu la nivelul la care s-a ajustat ROBOR-ul, dar ajustari treptate vor exista si la nivelul dobanzilor la depozite

Un pic de claritate legat de situatia din piata monetara ar ajuta, si aici BNR-ul are ceva de spus.