Suntem martorii unei crize care, prin dimensiune si sofisticare, depaseste tot ceea ce am trait in perioada postbelica. PIB-ul global la sfarsitul anului 2007 este 55 de trilioane de dolari. Volumul estimat al derivatelor financiare se ridica la 631-665 de trilioane de dolari. Chiar si acest volum este greu de estimat, pentru ca are first line derivatives, 2nd line, 3rd line.

Pe scurt

- o criza a sofisticarii: instrumente financiare sofisticate prin tehnologie, nereglementate, netransparente si cotate foarte generos.

- too big to fail: unele grupuri sunt atat de mari, incat nu pot fi lasate sa cada; ar destabiliza state

- nimic nu va mai fi ca inainte: vor rezista cei cu capacitate reala de a face fata riscului

- Romania: o situatie speciala, in lipsa pietei de produse derivate

- consecintele vor fi resimtite si in Romania, data fiind globalizarea

- Romania are o rezerva valutara mare (peste 25 de miliarde euro)

- nebunia consumului continua; economia se contracta: peste 30.000 someri intr-o singura luna.

Textul Declaratiei G20: agentiile de rating vor fi strict supravegheate.

Too Big to Fail

TBTF - too big to fail. Unele grupuri asa mari incat nu pot fi lasate sa cada, pentru ca ar antrena efecte atat de mari, la nivel de state. Pe Wallstreet s-au unit toti pentru a avea capacitatea de a absorbi socurile, costurile, si pentru a face fata unui concept esential: good risk, good client.

Vine o perioada indelungata de reajustari. Nimic nu va mai fi ca inainte. Cei puternici si mari vor rezista. Cei care au o capacitate de risc reala vor reusi sa treaca de aceasta perioada.

Textul Declaratiei G20: agentiile de rating vor fi strict supravegheate si obligate sa isi explice evaluarile. [Detalii Declaratia G 20]

Romania

Romania are o situatie mai speciala. Noi n-am avut nevoie de derivate. Principiul pe piata financiara a fost: de ce sa ma complic cand riscurile sunt mici?

Noi suntem putin overcapitalized. Noi suntem la 12-14% rata de solvabilitate. Am avut o viteza atat de mare incat BNR a pus frane. O perioada in care parea de neacceptat in piata felul in care BNR a franat prin nivelul rezervelor obligatorii [40% la euro, 20% la lei] apare acum ca o salvare nesperata. Acel 2% pe care l-a dat inapoi BNR are insemnatate in acest context economic [BNR a micsorat nivelul de rezerva obligatorie de la 20% la 18% in octombrie a.c.].

Rezerva valutara e uriasa, o rezerva de 29 de miliarde euro, daca includem si aurul. Dobanda de politica monetara e sus.

Romania are o rezerva foarte mare din punct de vedere al standardelor internationale. Dar deficitul de cont curent e mare, ca procent (aici ne-a ars Standard & Poor's). Exista si un oarecare risc de lichiditate, un risc de curs valutar.

Se fac cumparaturi in nebunie. Mergi sambata la super-market si nu gasesti locuri de parcare. Toate lumea cumpara.

Mai avem o problema: n-am trecut niciodata printr-o recesiune. Resimtim deja valul de someri, 30.000 intr-o singura luna.

In termeni de crestere, de la o crestere de 9% s-ar putea sa ajungem la jumatate in 2 trimestre. Va fi o contractie. Si mai e problema datoriei externe. Aici nu socotim numai datoria publica, dar si cea privata.

Global

Criza vine din produsele securitizate. Si cardurile au fost securitizate. Au pornit cu securitizarile de la ipoteci. ABS-uri (Asset-Backed Security). Nereglementate, netransparente si cotate foarte generos. Evolutiile sunt fara precedent. Ceea ce am vazut nu se opreste aici.

Ganditi-va ca fondurile de pensii sunt cei mai mari investitori. Toti au pus trezoreriile sa investeasca. Si sistemul a scapat din mana. In '94 s-au strans 3 mari banci, au incercat sa apropie investitiile de end users; n-apucau sa semneze creditul ca acestea erau date mai departe si erau dati toti banii. Va trebui sa resorbim ceea ce e toxic si ce e mass destruction.

Lipsa de reglementare, de evaluare a facut ca ele sa capete o dimensiune fara precedent. A avut loc summitul de la Washington [G20, pe 15 noiembrie - n.r.]. Este cea mai mare intalnire. UE ar fi vrut un nou Bretton Woods [Conferinta de la Bretton Woods, SUA, 22 iulie 1944, a fundamentat un nou sistem monetar mondial sub controlul SUA - n.r.], un nou Basel [Acord din 1975, Elvetia, cand bancile centrale ale tarilor dezvoltate au cazut de acord asupra unui set de reglementari de supraveghere a pietei bancare - n.r.], transparentizarea scoaterii din banci a asa-numitelor active toxice.

Probabil ca aceasta criza financiara globala este ceva ce n-a mai cunoscut lumea. Exista elemente cunoscute de toata lumea, dar restul este un proces in desfasurare. Ati sesizat cat de mult au intervenit autoritatile, autoritatile de reglementare, bancile centrale. Au intervenit atat de mult, incat ganditorii, teoreticienii economiei isi pun problema daca nu s-a schimbat ceva. Cele mai mari interventii au fost in SUA. Nu stim inca ce ne rezerva criza. Nu stim ce va fi dupa criza si cat va dura.

Traim in globalizare. Ceea ce se intampla la Washington plezneste la Calarasi. Pentru ca si cel de la Calarasi a investit in produse toxice. Dintr-un risk love am trecut in risk aversion si bancile nu vor sa mai dea credite.

In SUA, Paulson a investit 400 de miliarde pentru achizitionarea de active toxice si s-a oprit. A realizat ca miliarde trebuie folosite pentru securitizarea cartilor de credit. Astfel, legiuitorul american s-a intors si a zis: “Sprijinim securitizari pe car loans, student loans si mortgage loans”. S-a intors jos pentru a asigura lubrifiantul si a inceput cu credit card securitization.

Intram intr-o perioada de contractie si leverage-ul (efectul de levier) va trebui sa se reduca, risk managementul trebuie sa fie foarte prudent si sa mearga pe principiul cunoasterii clientului.

Bancile nu au ce face cu case

S-a blocat piata imobiliara si increderea investitorilor in securitizari. De la ce a plecat? Oricine era asalatat cu oferta pentru o casa. Chiar daca spunea "de cat e nevoie?"; "de 2.000 de dolari/luna"; "nu am banii acestia"; "nu-i nimic, cat ai?", "nu am"; "cat ai?"; "100". Si, de la 100 de dolari, mai puneau si copiii si ii dadeau credit. Acum, banca daca ar lua toate aceste case inapoi, nu are ce sa faca cu ele. Nu are cui sa le vanda. Prin nefolosire, casele risca sa fie vandalizate si, prin nefolosire, se uzeaza. Astfel, banca prefera sa faca rescadentare si sa aiba grija de client decat sa il execute.

Dar acum cand e nevoie de bani mai mult ca oricand si se reduc cheltuielile prin outsourcing... ce ma fac cu infrastructurile dimensionate pentru un ever growing period? Ce fac cu o sucursala deschisa, cu tot ce presupune aceasta, personal, infrastructura? Vine o perioada in care fiecare penny va conta. Consolidarile ne vor crea probleme.

Punct de vedere exprimat de Petru Rares, presedintele Institutului Bancar Roman (IBR), in cadrul worshopului despre Zona Unica de Plati, organizat de Visa Europe si EurActiv Romania, luni, 17 noiembrie, seminar gazduit de Institutul Bancar Roman.