“Ne asteptam ca in sedinta din 31 martie a BNR, dobanda cheie sa fie redusa iar, la fel ca si nivelul rezervelor minime obligatorii, atat la leu cat si la valuta. Totodata, vedem o depreciere a leului de pana la un curs de 4,5/4,6 in fata EUR in primul semestru al anului, lucru care ar ajuta BNR in lupta cu nivelul ridicat al deficitului de cont curent”, se arata intr`un raport al ING Bank, remis aseara clientilor bancii.

Documentul citat noteaza ca, in ciuda estimarilor optimiste ale guvernatorului Isarescu privind cresterea economica din 2009, viceguvernatorul Cristi Popa nu exclude varianta unei recesiuni in acest an. “Vad o crestere de 2,3 la suta in 2009, dar nu exclud nici varianta unei recesiuni”, a declarat Popa, infinit mai realist decat Isarescu. Si acum, ca tot venit vorba despre BNR si lupta ei cu ING, as lua in calcul faptele.

BNR a ratat aproape in fiecare an tinta de inflatie. Explicatiile au fost din cele care confirma celebra sintagma “L`enfer c`est les autre, le Paradis c`est nous meme”. Sub BNR au cazut in faliment nu-mai-stiu-cate banci, au fost lansate si lasate sa opereze in voie sisteme piramidale, au fost autorizate banci cu actionari cel putin discutabili, care ulterior au crapat si ele (bancile, nu actionarii), tintele de inflatie au fost ratate cu o precizie anuala… Despre ce track record discutam de fapt ?

ING a spus cateva lucruri care nu conveneau. Ca leul se va deprecia, ca deficitul bugetar va fi mai mare decat cifrele anuntate de BNR, ca va veni foarte probabil o recesiune peste noi. Ce nu s`a adeverit?

Ceea ce i se reproseaza de fapt este speculatia pe leu din toamna. Numai ca acuzatorii uita ca bancile comerciale nu sunt sateliti ai bancilor centrale, ci sunt pur si simplu institutii care urmaresc profituri. C`asa`i in capitalism.

In ultima discutie pe care am avut`o cu fostul ministru Vosganian, acesta mi`a confirmat o discutie avuta la BNR potrivit careia din banii eliberati in piata ca urmare a reducerii RMO, bancile comerciale ar fi trebuit sa cumpere titluri de stat. Ceea ce desigur, nu s`a intamplat. Si nu din rautate, ci dintr`un motiv cat se poate de pragmatic. Cum sa explici actionarilor bancii ca le`ai plasat banii in titluri cu rating junk, cand aveai ocazia sa le plasezi cu un randament mult mai bun? Asta ca sa nu mai vorbesti de costurile lichiditatii, care sunt mult peste randamentul oferit de MF.

Ca veni vorba de MF, si acolo lucrurile stau destul de prost. Gestul lui Vosganian de a vinde un miliard de euro (si a baga in piata lichiditati de 4 miliarde de lei) la cateva zile dupa ce BNR a bagat doua miliarde de lei prin reducerea RMO, a fost una din tampeniile cele mai mari ale simpaticului dealtfel, armean.

Era clar ca nu au avut bani ca sa faca plati si ca s`a vazut nevoit sa umble la contul pe care`l avea MF la BNR, dar putea sa anunta asta inainte ca BNR sa ia decizia de reducere a rezervelor. Il cred pe Guvernator cand a spus ca a fost pus intr`o situatie foarte dificila si ca a fost nevoie sa dreneze urgent lichiditatea in exces. Dar asta e o alta poveste. Una peste alta, daca dintre BNR si ING cautam sa aflam cine e mai realist in predictii si mai conectat la economia reala, nu avem ce cauta pe Lipscani. Decat poate cel mult la o bere.

P.S. Ceea ce e mai grav este ca la nivel de institutii, BNR si MF par a juca in tabere adverse. Comunicarea dintre ele e un dialog al surzilor, ceea ce afecteaza strategia fiecaruia. Imi amintesc acum ca dl. Vasilescu, consilierul Guvernatorului, declara (in ianuarie 2009!) ca nu crede ca deficitul bugetar va depasi 3,5% in 2008, desi aparuse cifra de 5,2% si toate datele convergeau catre aceasta cifra. Ii mai spuneau asta bancherii (inclusiv ING), analistii, sursele din MF. Numai la BNR nu se stia. Cum dreaq e posibil?

Citeste si comenteaza pe Dan Popa's Weblog.