Cand tu, Stat, pui o taxa, trebuie sa stabilesti cuantumul ca sa respecti limitele. Daca esti un Stat ineficient si nu faci decat sa ingrosi costurile, marea masa a contribuabililor o sa faca evaziune. Altii, care nu risca evaziunea, pot da faliment.
Daca nu vrei nici una nici alta, trebuie eficientizat procesul, perceptorii sa-si faca datoria si sa creasca presiunea astfel incat riscul moral de a nu plati sa fie suficient de mare si cine ar putea plati dar nu plateste si risca sa nu mai riste si sa plateasca. O sa existe un numar de contribuabili pentru care mentinerea unui impozit in vreme de criza face ca acestia sa dea faliment.
Ca sa stii ce ai de facut este necesar un studiu de impact. Limite, masuri, efecte colaterale, inflatie, curs de schimb, consecintele unui faliment in economia orizontala etc.
De fiecare data cand se ia o masura fara un studiu de impact este un joc de noroc. Nimeni nu stie, de fapt, ce o sa se intample. Marirea taxelor si impozitelor in vreme de criza conduce la scaderea veniturilor bugetare.
Singurele masuri corecte, in vremurile astea grele, sunt scaderea cheltuielilor bugetare asociate colectarii, scaderea impozitelor si eficientizarea prin o mai buna colectare a acestora. Si ultima metoda este cea mai corecta pentru ca face curatenie reala in randul agentilor economici eliminand concurenta neloiala si crescand veniturile. Mai mult, aduce bani repede. Din nefericire este cel mai greu de pus in practica din cauza coruptiei.
Citeste tot articolul, cu explicatii amanuntite, pe Romania Obiectiva.
