Luni am descris argumentele practice care fac din PIB un indicator nepotrivit pentru a masura bunastarea unei natiuni.

Azi sa trecem la cele teoretice. PIB-ul este "Principalul agregat macroeconomic al sistemului contabil national ce exprima valoarea adaugata bruta a bunurilor si serviciilor ajunse in ultimul stadiu al circuitului economic, care au fost produse in interiorul unei tari de catre agentii economici autohtoni si straini intr-o anumita perioada de timp, de regula un an."

PIB-ul nu reflecta capabilitatea unei natiuni de a produce bunuri. La extrem putem sa ne uitam la marii producatori arabi de petrol care au o capacitate aproape nula de a produce alte bunuri in afara de petrol dar PIB-ul este foarte mare. Dependenta de bunuri esentiale din import creaza o falsa aparenta de bunastare pentru ca se bazeaza pe valoarea subiectiva, de moment, a unor bunuri exportate in contrapartida. Cand acestea dispar exista toate sansele ca tara in cauza sa intre in colaps din cauza imposibilitatii asigurarii din surse proprii a bunurilor esentiale.

Daca Guvernul se hotaraste sa construiasca o piramida sau o Casa a Poporului, lucru care nu aduce nicio bunastare poporului, avem o crestere a PIB. Practic PIB-ul nu masoara eficienta investitiilor. PIB-ul nu face diferenta intre banii investiti intr-o ferma de gaini si hainele de blana cumparate de starletele media.

De asemenea PIB-ul nu reflecta distribuirea bunastarii in cadrul populatiei, sunt state in care PIB-ul este relativ mare dar distributia este atat de polarizata incat practic cativa au multe mere iar majoritatea niciunul dar in medie fiecare are un mar (vezi Guineea Ecuatoriala).

Citeste textul integral si comenteaza pe Romania Obiectiva.