Un articol din ZF blameaza dobanzile mari ale bancilor. In afara de lacomie, mai exista cel putin un motiv.

Asa cum foarte bine observa colegul Alexadi, creditele restante brute au ajuns la un nivel urias, de 17,8%. Corectate cu provizioane si cu garantii ajungem probabil la procentele linistitoare ale BNR.

Bancile au imprumutat excesiv in perioada anterioara, iar creditul cu buletinul sau cu adeverinta de venit falsa, dat cu usurinta anul trecut, este acum o pierdere.

Bancile trebuie sa fie solvente, datorita obligatiei pe care o au fata de deponenti. Din acest motiv, singura lor solutie este sa jupoa... pardon, sa puna presiune maxima pe clientii buni-platnici - sa le creasca dobanzile, comisioanele.

Bancile nu au nimic de pierdut din asta, ba mai mult, economisesc din banii cu care actionarii ar trebui sa vina de acasa. Intre un posibil faliment al clientului si falimentului bancii, ce credeti ca prefera banca?

Citeste tot articolul si comenteaza pe Economia pe intelesul tuturor.