Orice sportiv prins dopat este considerat trisor si indepartat din viata sportiva. Rezultatele lui sunt sterse din tabele, nu-i mai este permisa participarea la competitii si este supus oprobriului public. Inselatoria se pedepseste si medaliile sunt retrase.

Inflatia este fenomenul prin care valoarea banilor se depreciaza in timp. Ce anul asta se cumpara cu 1 leu peste un an o sa se cumpere cu 1 leu si 5 bani. O inflatie de 5 procente.

Statele au o banca centrala care reglementeaza o dobanda de referinta la care se raporteaza toate dobanzile bancare.

Daca dobanda de referinta este mica si inflatia mare (diferenta dintre ele este negativa sau zero) oamenii pot lua un credit relativ usor si pentru ca inflatia e mare pentru a nu pierde valoarea banilor imprumutati cumpara imediat bunuri si servicii. Este stimulat consumul si investitiile pentru ca banii sunt ieftini (dobanda mica) si trebuie cheltuiti repede pentru a nu-si pierde valoarea. Investitiile pot sa aiba o rata a profitului mica pentru ca dobanda e mica. Bancile comerciale nu sunt foarte interesate de bonitatea clientilor. E o perioada de boom economic. Orice investitie e buna. Somajul scade.

Sa nu uitam ca bancile comerciale imprumuta cam de 10 ori mai multi bani decat au de fapt (cu cat acest numar e mai mic cu atat e mai mic pericolul de credit acordat prea usor). Practic piata e inundata de bani inexistenti. Devin astfel viabile investitii pe termen lung care nu produc bunuri si servicii decat peste o perioada indelungata de timp. Datorita competitiei intre antrepenori imprumuturile pe termen lung devin o "necesitate". Pentru ca toata lumea cumpara se produce o scadere a economiilor populatiei si imprumuturile incep sa fie cerute inapoi pentru ca depozitele sunt bani reali nu inexistenti in realitate cum sunt majoritatea celor imprumutati si de aici dezastrul investitional al multor imprumuturi luate prea usor sau pe un termen prea lung.

Creste cantitatea de bunuri si servicii disponibile pe piata. Natural ar fi ca pretul acestora sa scada, sa scada inflatia si sa se ajunga la echilibru dar productia de bunuri si servicii e incapabila sa tina pasul cu cantitatea de bani existenti pe piata. Scaderea inflatiei este mult mai lenta si echilibrul se atinge intr-un ritm mult mai lent. Este posibil ca sa nu se ajunga la echilibru, actorii economici falimentand iar productia de bunuri si servicii sa nu creasca. Prin falimente scade puterea de cumparare, creste somajul scade consumul si se ajunge la un cerc vicios si la hiperinflatie.

Cand dobanda de referinta e mare si inflatia mica (diferenta lor e pozitiva) oamenii au tendinta naturala de a pastra banii si a limita consumul, este stimulata economisirea. Creditul este scump, investitiile sunt reduse pentru ca pentru a returna creditul eficienta afacerilor trebuie sa fie mare, profitul trebuie sa depaseasca dobanda mare. Bancile comerciale dau credite greu si verifica bonitatea clientilor. E o perioada de limitare a dezvoltarii economice. Investitiile sunt rare. Scade cantitatea de bunuri si servicii de pe piata. Natural ar fi ca pretul acestora sa creasca, sa creasca inflatia si sa se ajunga la un echilibru. De asemenea rata somajului este mare. Sunt favorizate investitiile pe termen scurt cu rata a profitului mare. Rata profitului mare pe termen scurt se poate face legal prin exploatarea exagerata a resurselor naturale cu efectele cunoscute.

Practic bancile centrale stabilesc cu de la sine putere ce este bine si ce este rau pentru economia unei tari. Favorizeaza anumite ramuri economice marind sau micsorand rata dobanzii de referinta.

Cresterile economice bazate pe credite ieftine sunt precum sportivul dopat, criza ne arata ca este dopat. Ce fac prea puternicii zilei? Maresc doza. Cand dopingul nu exista atletul mananca si mancarea copiilor.

Nu capitalismul si economia de piata sunt vinovate de criza, ci reglementarea dobanzilor prin banci centrale si imprumutul din bani inexistenti. N-ar fi mai simplu ca sa nu existe nicio dobanda de referinta, dobanzile sa se stabileasca printr-un proces de negociere intre antrepenor si banca in functie de proiect. O dobanda de referinta prea mica da un semnal al investitiilor pe termen lung si consumului, una prea mare investitiilor cu termen scurt de recuperare. Oamenii se adapteaza factorului incontrolabil numit dobanda de referinta, acesta nu face parte din piata, este la indemana unui grup de oameni care stabilesc reguli. Pretul banilor e si el un pret si trebuie lasat liber.

Asta e un exercitiu de logica economica cu care mai nimeni nu e de acord. Doar ca-l traim. Ca e posibil un sistem bancar fara dobanda de referinta este sistemul bancar islamic in care nu exista dobanda iar acesta, sistemul, exista si infloreste. Si aici e un articol interesant.

Citeste si comenteaza pe Romania Obiectiva.