Exista o intrebare esentiala "Este piata libera capabila sa se autoregleze sau trebuie sa intervina Statul si s-o reglementeze?", intrebare care dainuie de la Adam Smith. Stiu ca pare ciudat dar intrebarea e cumva falsa. Mana invizibila a pietii e de fapt suma mintilor si deciziilor celor implicati in procesul economic.

De partea cealalta, a interventionismului, sunt mintile celor care la un moment dat au acces la putere in Stat. De o parte sunt cei care cauta binele personal (nu ma refer numai la patroni pentru ca fiecare dintre noi este un agent economic care ia decizii in propriul interes), de cealalta parte sunt cei care au o viziune globala asupra intregului sistem economic si care urmaresc binele comun, al intregii societati (sau cel putin asa pretind, sa nu facem proces de intentie).

Omul a avut si are doua metode de a rationa. Un mod deductiv si unul inductiv. Modul de gandire deductiv pleaca de la o teorie, se deduc din ea niste ipoteze care se verifica in practica prin observatii si in functie de rezultate se valideaza sau nu teoria (nu orice teorie astfel validata este corecta in orice conditii, teoria lui Newton a fost considerata valida pana la masuratori mai exacte care au condus la limitarea teoriei la viteze mici in raport cu viteza luminii). E o gandire de sus in jos.

Modul inductiv pleaca de la observatii, trage niste concluzii, observa regularitati, diferite pattern-uri, formuleaza generalizari si construieste o teorie. Se verifica teoria prin faptul ca modeleaza si situatii care nu au fost luate in considerare la construirea ei. E un soi de gandire de jos in sus. Trebuie precizat ca in orice dezvoltare a unei teorii cele doua moduri de gandire se intrepatrund. Se observa analogia intre modurile de gandire, deductiv si inductiv, si interventionismul sau noninterventionismul in mecanismele pietei.

Citeste mai mult si comenteaza pe blogul lui Dan Selaru.