Rezervele valutare ale Chinei au atins iarasi un record, valoarea lor cifrandu-se la 2 272,6 miliarde de dolari la finele lui septembrie, potrivit unui anunt facut ieri de People`s Bank of China (banca lor centrala). Asta inseamna echivalentul a tot ceea ce produce Romania in 10 ani buni.

Revenind la chinezi, mai precizam ca in primele 3 trimestre din 2009, rezervele lor valutare au crescut cu 326 miliarde de dolari (e drept ca intr-un ritm mai mic decat de obicei - fata de primele 9 luni din 2008, cu aproape 51 de miliarde mai putin), la o paritate de schimb intre yuan si dolar, de 6,8269.

Daca ne uitam la bilantul Chinei din ultimii 25 de ani, ne lamurim imediat cum stau la ei lucrurile. Cu o crestere economica de 9,9% aproape in fiecare an de dupa 1982, la o inflatie medie de 1%, China are un model de crestere diferit de economiile emergente din zona Asiei.

Nu cred ca sochez pe nimeni spunand ca la chinezi e ceva normal ca, la fiecare dolar castigat, sa pui 60 de centi deoparte, ceea ce le permite suficiente resurse pentru a aloca investitiilor 50% din PIB. Cu intrari masive de capital (e drept ca in parte sunt speculative), o politica a cursului flexibila (dar care sa-i sprijine pe exportatorii industriali chinezi) si un sever control al capitalului, China si-a facut temele in privinta imunizarii sistemului financiar.

Excedentul comercial chinez se traduce prin detinerea unor consistente active straine (in special certificate ale Trezoreriei SUA), care ii ajuta la finantarea deficitelor gemene. E si un paradox aici, ca o tara cu locuitori foarte saraci, sa finanteze cheltuielile primei economii a lumii. Dar, asa cum am mai scris, de multe ori saracii ajung sa ii finanteze pe bogati.

Un muncitor chinez castiga un dolar pe ora. Un muncitor american, 24 $/ora. Chinezul, din dolarul castigat, economisteste 60 de centi si cheltuie 40. Americanul, din cei 24 de dolari cheltuie 25 si pentru a trai, ia imprumut si dolarul chinezului. Ca asa-i in viata.