Fara doar si poate, Turcia este o tara fascinanta, iar motivele pentru care nu prea am tratat acest subiect aici tin de tavalugul evenimentelor generate de criza internationala. Ceea ce voi face astazi este trecerea in revista a datelor unei tari care, pe termen mediu, are toate sansele sa devina un jucator estential pe scena politico-economica mondiala.

Cu o populatie de ~75 milioane de locuitori si un PIB de aproape o suta de miliarde de dolari, Turcia este, fara doar si poate o economie importanta. Asezata strategic la confluenta dintre doua lumi total diferite, aceasta tara a demonstrat ca poate profita de dualitatea care-i este caracteristica, transformand toate elementele aparent negative in avantaje competitionale. Pentru a intelege dualismul turcesc nu trebuie decat sa faci o comparatie intre Sirkeci, unul din cartierele traditionale ale Istanbulului si Istiklal Cadessi, aglomerata artera comerciala din acelasi oras. In timp ce in Sirkeci gasesti cele doua bazaruri cu haosul si atmosfera fascinanta pur orientala, Istiklal-ul te transpune brusc intr-o atmosfera europeana, cu o arhitectura impresionanta si magazine cochete.

Ceea ce se simte mai mult ca oricand in Turcia actuala este recursul la istorie. Turcii par a-si redescoperi istoria care, de la Kemal Ataturk incoace, parea data uitarii. Si aceasta pentru ca reforma introdusa de Ataturk a fost menita occidentalizarii unei societati mult prea traditionale pentru necesitatile acelor vremuri. Reforma a reusit, dar acum turcii, alaturi de celelalte state care in trecut faceau parte din Imperiu, redescopera traditia otomana. Putini stiu ca in statele musulmane persista o dorinta de refacere a vechiului Imperiu care, pentru multi, reprezinta Imparatia lui Alah(aceasta viziune a persistat timp de mai mult de jumatate de secol si a fost promovata semi-legal in institutiile de invatamant ale statelor in cauza). Atat din punct de vedere religios, cat si din punct de vedere al mentalitatilor, fostele pasalacuri otomane isi redescopera originile. Iar aceasta se va fructifica, intr-un orizont de timp rezonabil, intr-o piata imensa, ale carei oportunitati de business vor fi fabuloase pentru cei care reusesc sa inteleaga mecanismul discret al functionarii mentalitatilor orientale. Din pacate si, in acelasi timp, din fericire Uniunea Europeana nu a inteles acest lucru. Si nici nu are cum sa inteleaga din cauza blocajului cultural care-i face pe unii politicieni occidentali sa priveasca Turcia ca pe o ciudatenie musulmana insuficient organizata pentru a se putea incadra in rigidele tipare occidentale.

Citeste integral si comenteaza pe Trenduri economice.