Criza greceasca este o criza a intregii Zone Euro, subliniindu-i limitele institutionale si politice, dar si esecul reglementarilor monetare, scrie Le Monde, intr-o analiza dedicata evolutiilor economice din asa-numitul grup "PIGS" - Portugalia, Irlanda, Grecia si Spania - si implicatiile acestora asupra blocului comunitar.

Cotidianul francez noteaza ca tensiunile de pe pietele financiare se accentueaza, dupa noile probleme semnalate de state precum Portugalia si Spania. Cele patru tari ar trebui sa ramana in recesiune si in 2010, in conditiile in care somajul explodeaza.

Va permite iesirea din criza promovarea unor politici riguroase? O serie de experti trag un semnal de alarma asupra posibilitatii aparitiei unei recesiuni severe, asa cum a fost cazul Irlandei.

Economistul Michel Santi avertizeaza ca "masurile de austeritate din Grecia vor provoca, foarte probabil, o spirala deflationista".

Criza greceasca si Armata

In opinia economistului Jacques Delpla, membru al Consiliului de analiza economica (CAE), rezolvarea crizei grecesti impune - dincolo de masurile clasice de austeritate - ajungerea la un acord de pace in Cipru.

"Grecii trebuie sa termine odata cu acest Razboi al Troiei" impotriva turcilor. Citand date ale CIA, Delpla spune ca Grecia aloca Armatei circa 4,3% din PIB, mult peste media europeana de 1,5%.

"Daca guvernul grec aduce cheltuielile pentru armata in media europeana, ar putea recupera trei puncte procentuale din PIB, respectiv o treime din ajustarea economica", explica el. Pentru moment, executivul de la Atena are in vedere o reducere a cheltuielilor militare cu 0,2% din PIB.

Europenii nu trebuie insa sa uite ca un esec al Greciei ar putea contamina intreaga regiune.

"Germania era, initial, incantata de ideea de a pedepsi elevul nesilitor. Dar trebuie sa fie atenta si sa ia in calcul riscul de contagiune. Pe masura ce criza greceasca se prelungeste si se accentueaza, alte tari se vor trezi luate in vizor: Portugalia astazi, maine Spania si Irlanda. Poimaine, ar putea veni randul Italiei", spune economistul Antoine Brunet, presedintele AB Marches.

In opinia sa, Spania este "urmatoarea piesa a dominoului, in conditiile in care o 'configuratie astrala foarte favorabila' se contureaza: deficit bugetar de 11,4 % din PIB, datorie publica si privata de 300% - mult mai mare decat Grecia -, somaj care se apropie de 20% si, mai ales, un sistem bancar excesiv de fragil!"

Competitivitatea "PIGS", submninata de supraevaluarea monedei europene

Berlin a tratat multa vreme cu morga tarile din sud si Irlanda, considerandu-le singurele beneficiare ale monedei europene, deoarece puteau lua credite ieftine, gratie credibilitatii Germaniei.

Dar Germania nu trebuie sa uite, spune Le Monde, ca si ea beneficiaza de puternice excedente comerciale in sanul Zonei Euro, unde Franta, Italia sau Spania si-au pierdut capacitatea de a-si deprecia monedele, spre deosebire de Marea Britanie, care a accelerat in 2009 devalorizarea lirei, pentru a amortiza socul crizei.

In schimb, competitivitatea "PIGS" a suferit mult in urma supraevaluarii monedei europene.

Impingand euro in sus, BCE a continuat sa majoreze dobazile de interventie pana in iulie 2008, asteptand data de 8 octombrie a aceluiasi an, trei saptamani dupa falimentul Lehman Brothers, pentru a incepe o miscare de reducere, pe care nu a dus-o insa la acelasi nivel ca omologii sai din Marea Britanie, Japonia, SUA sau Elvetia.

Statele Zonei Euro au preferat insa sa abandoneze politica de curs valutar, delegand-o BCE.

Federalismul fiscal, o solutie?

Statele europene nu au reusit sa cada de acord asupra unui plan de relansare comun sau al crearii unei agentii europene a datoriei publice, care ar fi creat premisele unei solidaritati bugetare. Intr-o nota publicata in 2 februarie, intitulata "Cat ar costa Zona Euro federalismul fiscal", economistii de Natixis Sylvain Broyer si Costa Brunner afirma ca actuala criza greceasca ar fi putut fi evitata daca ar fi existat un mecanism de preventie fiscala.

Cei doi economisti propun statelor din Zona Euro modelul de solidaritate care exista intre regiunile germane, respectiv transferul echivalentului a 2,1% din PIB.

Pentru realizarea acestui lucru este insa nevoie de armonizarea nivelului impozitelor.

"Beneficiile sunt, potential, imense (rate de impozitare similare, crestere potentiala mai puternica, convergenta a preturilor)", sustin ei.