Deficitul fondului de pensii echivaleaza in prezent cu cresterea TVA de la 19 la 22% . Alegerile dese ameninta trecerea la euro a Romaniei, iar in domeniul energetic, reformele trebuie reluate si intarite. Acestea sunt pe scurt recomandarile cuprinse in raportul anual de analiza al Societatii Academice Romane, prezentat marti de Sorin Ionita, directorul de cercetare al institutiei.
"Daca bugetul de pensii ar fi o companie, ar fi in faliment. Daca ar fi sa acoperi aceasta gaura ar trebui sa facem TVA 22 la suta. In principiu nu ar trebui alimentat de la buget. Dar cum nu ai bani, trebuie sa faci rost de ei. Intrebarea e cand il vom rezolva? Criza se cam incheie in 2010. Problema este ca ramanem cu problemele cronice de dinaintea crizei, dintre care cele mai serioase sunt deficitele structurale. Febra va trece, dar vom ramane cu reumatismele, cu ulcerele si cu celelalte vulnerabilitati”, a mai spus Ionita.
Este necesara adoptarea unui Plan de investitii si masuri prin care fiecare minister se incadreaza strict in alocarile bugetare de personal, bunuri si servicii in perioada 2009- 2013. Nu avem voie sa taiem cheltuieli anapoda in 2010, urmand ca in anii urmatori sa ne dam seama ca nu mai putem functiona cum trebuie. Pe de alta parte, programele de investitii pe fiecare minister trebuie prezentate public si postate pe web, ca obiectiv si stadiu de realizare, fiind actualizate in timp real.
Trebuie alese acele proiecte cu efect multiplicator in crearea de locuri de munca, productie si venituri, deoarece nu se mai poate sa alocam zeci de milioane de lei pentru constructia de biserici cu efect multiplicativ zero. La fel, nu mai e posibil sa finantam chermeze date de edilii locali ministrilor, care la randul lor hotarasc discretionar in care judete vireaza banii.
In absenta acestor reforme, ne vom confrunta cu riscuri mari tinand de implementarea bugetului: riscul major fiind ca fiecare ministru sa-si deruleze activitatea doar cu gandul la viitoarea rectificare bugetara, sacrificand reformele institutionale necesare; (ii) suspiciunea ca lucrurile stau de fapt mai rau decat ne spun noua autoritatile, ceea ce alimenteaza cinismul public si opozitia fata de orice plan de reforma cu costuri sociale”.
2
0
