Intr-un numar recent al The Economist am vazut o reclama pe jumatate de pagina despre programul de privatizari al Poloniei: peste 600 de companii incluse in programul de privatizare 2010 – 2011, in toate domeniile: de la energie la banci si pana la transport aerian. Si planul functioneaza: acum doua saptamani au fost oferite spre vanzare prin bursa 30% dintr-o companie de asigurari unde statul polonez este co-proprietar, fiind obtinuta o suma de 2,7 miliarde de dolari, scrie Emil Stoica, pe blogul lui.
In Romania ne chinuim de 20 de ani sa restructuram si sa privatizam CFR Marfa sau Posta Romana (vezi aici eterna poveste a restructurarii Postei), ne incapatanam sa credem ca TAROM este un activ national (cand de fapt produce pierderi), ca CEC este o mare banca (nu este) si ca Hidroelectrica e bine sa ramana la stat pentru ca produce curent ieftin
(asa este, insa beneficiaza niste baieti destepti de el), Romgaz are nevoie de investitii caci zacamintele de gaze sunt din ce in ce mai greu de exploatat. De asemenea, in domeniul imobiliar se pot obtine sume frumusele din privatizari, asa cum aratam aici.
Fata de unde erau acum 18 luni, bursele si-au revenit, ceea ce inseamna ca frica irationala a trecut iar evaluarile sunt mai corecte.
Privatizarea este o solutie impotriva clientelismului politic. Privatizarea va aduce investitii si know-how. Va reduce deficitele (atat bugetar cat si de cont curent). Privatizarea va elimina subventiile din bani publici catre gauri negre; pentru ca inseamna o alocare mai corecta a resurselor, toti vor avea de castigat: contribuabilii, mediul de afaceri, sistemul concurential si, deci, mediul de afaceri. Iar un mediu de afaceri imbunatatit este o invitatie catre alte investitii.
Comenteaza pe Jeopardy.
