Asa e, au scazut. Poate si administrarea lor privata era un lucru bun, desi oficialii Bancii Centrale au refuzat demersul unor mari firme (o fi fost mai bine asa, naibii stie). Lucrurile raman in acest stadiu: CA al BNR aproba nivelul minim de rentabilitate, cat de mari pot fi expunerile Bancii Centrale pe anumite valute de exemplu, standardele minime de rating ale companiilor la care sunt plasate rezervele. Mai mult, BNR stabileste si un comitet care lunar se intruneste pentru a decide cum sunt plasate respectivele rezerve, scrie Dan Popa pe blogul lui.

Pauza publicitara

La ce se folosesc rezervele internationale?

Potrivit art 5 dintr-un Regulament intern al BNR, rezervele astea pot fi utilizate pentru:

1. interventii ale BNR pe piata valutara interbancara (din Romania, desigur)

2. rambursarea imprumuturilor eterne contractate de Statul Roman prin intermediul Finantelor sau a BNR. Fireste, mai pot fi folosite pentru plata comisioanelor sau dobanzilor aferente acestor imprumuturi

3. onorarea obligatiilor rezultate din garantiile emise de Guvern, in numele si in contul Statului

4. participatii in valuta la diferitele comitete/ organisme si comitii internationale

5. plata comisioanelor si spezelor aferente administrarii rezervelor (aurul nu ti-l tine nimeni gratuit de pilda)

6. plati aferente reducerii RMO

7. emiterea de monede de aur cu caracter comemorativ

8. alte plati dispuse de CA al BNR

Rezervele valutare ar putea fi urmatoarea provocare pe care economia mondiala o va avea de infruntat. Opinia apartine laureatului Nobel pentru economie, Joseph Stiglitz. Si nu cred ca se inseala prea tare. Luati orice tara drept exemplu, care are in rezerva dolari. Asta inseamna ca tara in cauza este un creditor al SUA, chiar daca la o dobanda foarte mica. Chestiunea o stie orice economist, nu mai insist asupra ei. Global, Statele Unite au imprumutate in acest fel pe pietele emergente, peste doua trilioane de dolari. Sa venim cu un caz concret. Romania.

Pauza publicitara

Din ce se compun rezervele internationale?

Pai, ele se compun din:

A mic de mana. Aur detinut in tara sau in strainatate

B mic de mana. Active externe , supt forma bancnotelor si monedelor sau a disponibilului in conturi pe la diverse banci sau institutii financiare internationale.

C mic de mana. Orice alt activ de rezerva recunoscut pe plan international. Y comprie dreptul de a efectua cumparari de la FMI in cadrul transei de rezerva, precum si detinerile de DST

D. cambii, bilete la ordin, obligatiuni si alte valori mibiliare negociabile sau nu, clasificate in primele categorii de agentiile de rating.

E. bonuri de tezaur, obligatiuni, titluri de stat

Se stie, e important ca rezervele valutare de care o tara dispune sa egaleze cel putin nivelul datoriilor sale pe termen scurt. Cu alte cuvinte, daca Romania are de rambursat un miliard de dolari americani, iar SUA ii cere banii inapoi, e bine sa ii ai acolo in rezerve, ca sa-i poti returna (altfel, te poti trezi cu o potentiala criza).

Sa presupunem acum ca Romania se imprumuta cu 100 de milioane de dolari, cu 20% dobanda. Pentru a mentine increderea in moneda, tara noastra trebuie sa isi creasca rezerva (sa isi acopere pasivul) cu 100 milioane de dolari. Sa recapitulam. Romania imprumuta 100 mil de dolari cu 20% dobanda, dar pe de alta parte prin cresterea rezervelor cu aceeasi suma, acorda un credit SUA, in cuantum tot de 100 mil dolari, dar cu dobanda de 1%. Practic, aceasta tranzactie este un urias transfer de fonduri dinspre Romania spre SUA, in exemplul nostru. Transferul anual de bani de la noi catre americani se ridica la 19 mil dolari (diferenta de dobanda). Este evident o afacere proasta. Mai mult, franeaza si cresterea economica pe care Romania ar putea sa o obtina investind dolarii in propria economie.

Pauza.

Sursele de formare ale rezervelor:

  1. cumparari de aur monetar
  2. cumparari de valute de la Finante (provenind din imprumuturi externe), donatii ale Statului,
  3. credite bancare contractate de BNR, depozite atrase sau alte tipuri de finantari obtinute de BNR cu scadente de cel mult un an
  4. dobanzi, comisioane, rezultate din administrarea rezervelor
  5. cumparari de valute din piata
  6. sume aferente RMO
  7. achizitii de DST
  8. alte surse indicate de CA al BNR

Ceea ce se intampla azi in sistemul financiar mondial arata unde se ajunge din cauza instabilitatii actualului sistem, in care sume uriase de valute se misca inspre si dinspre economii, totul depinzand de increderea in moneda.

Practic, statele isi fac azi rezerve valutare din ce in ce mai mari, acestea costandu`le din ce in ce mai mult si creditand astfel o economie din ce in ce mai fragilizata tocmai de acest tip de imprumuturi. Se stie ca de pilda China este unul dintre cei mai mari creantieri asupra SUA. La fel, arabii devin proprietari cu acte in regula ai unei buna parti din economia SUA.

Una peste alta, fluxurile care se transfera in felul descris mai sus, dinspre tarile sarace catre cele bogate sunt infinit mai mari decat cele inverse, asa cum ar fi normal. Aceasta este una din fetele actualului sistem financiar, care probabil ca ar trebui revizuita.

  • Ce zic studiile

Tinand seama de cresterea spectaculoasa a rezervelor valutare in ultimii ani, in special in tarile asiatice, bancile centrale sunt zuper-atente cu administrarea acestor rezerve, mai ales ca datele sunt uneori insuficient de precise sau aduse la zi intr-o maniera tardiva. Tendintele in piata sunt cam urmatoarele:

-In general, in decursul ultimilor ani, bancile centrale si-au diversificat activele atat din punct de vedere al compozitiei pe valute, cat si al tipurilor de instrumente cumparate.

-Cadrele institutionale de administrare a rezervelor valutare au devenit, de asemenea, mai variate. (Totusi, diversificarea instrumentelor de rezerva clasice se loveste de anumite limite).

-Accelerarea acumularii de rezerve ramane fenomenul major.

-Administrarea portofoliilor de rezerve valutare ramane in general (in Asia, ca si in alte tari ale lumii) supusa la constrangeri net mai stricte decat cele care se aplica portofoliilor private.

-Deciziile de investire in ceea ce priveste rezervele valutare par, de asemenea, mai putin sensibile la variatiile de pret ale activelor financiare decat deciziile luate de catre administratorii portofoliilor private.

Date fiind aceste caracteristici, incidenta, pe anumite piete, a operatiunilor de investire a rezervelor valutare acumulate in Asia este probabil mai insemnata decat in cazul portofoliilor private. Pot rezulta distorsiuni de pret, in special pe piata de valori ale Trezoreriei americane, chiar daca este dificil de separat impactul (asupra ratelor dobanzii acestor piete) cumpararilor masive efectuate de catre bancile centrale asiatice de cel determinat de o multitudine de alti factori.

  • Principalii detinatori de titluri de pe cele doua maluri ale Atlanticului

Exista diverse surse de date pentru a urmari investitiile institutionale straine si portofoliile de active in dolari. Totusi, nu exista date comparabile disponibile pentru piata zonei euro in ansamblul ei: singurele date limitate pot fi obtinute de la agentiile nationale de datorie sau de la bancile centrale nationale, ceea ce permite formularea unor concluzii aproximative in ceea ce priveste detinerea de titluri financiare ale zonei euro.

Titluri americane

In Statele Unite, ponderea estimata detinuta de straini in totalul titlurilor pe termen lung (obligatiuni si actiuni) a crescut de la 9,7 la suta, in martie 2000, la 14,3 la suta (5 418 miliarde dolari) in iulie 2004. Titlurile pe termen scurt detinute de straini reprezinta aproximativ 588 miliarde dolari. Nu este facuta insa nicio distinctie intre activele straine oficiale si cele private. Totusi, conform Trezoreriei americane, ponderea rezervelor oficiale in totalul investitiilor de portofoliu efectuate in Statele Unite de catre straini este relativ ridicata, desi variabila in timp.

Investitorii institutionali straini investesc in primul rand in titluri de datorie ale Trezoreriei americane, desi ei si-au majorat plasamentele in titluri ale agentiilor federale si ale intreprinderilor americane.

Astfel, pe piata specifica a datoriei Trezoreriei americane, 52 la suta din expunerile totale erau detinute de catre straini. Investitorii privati straini detin intotdeauna ponderea majoritara a plasamentelor lor in Statele Unite sub forma de actiuni, ponderea investitiilor lor in valori ale Trezoreriei americane ramanand practic neschimbata dupa anul 2000.

In ceea ce priveste structura pe scadente a datoriei americane, detinuta de catre investitorii institutionali straini, raportul Trezoreriei americane arata ca mai mult de 73 la suta din expuneri reprezentau titluri cu o scadenta mai mica sau egala cu 5 ani, cu o concentrare pe emisiunile cu scadente cuprinse intre 1 si 3 ani. Situatia este similara daca se iau in considerare numai obligatiunile Trezoreriei americane.

In ceea ce priveste numai titlurile emise de ea, Trezoreria americana publica, de asemenea, lunar, date referitoare la principalii detinatori straini. Se impune, desigur, prudenta in ceea ce priveste concluziile care se pot trage, insasi Trezoreria americana subliniind caracterul imperfect al datelor. Acestea sunt totusi utile pentru distributia pe tari si distinctia intre activele straine oficiale si cele neoficiale.

Japonia

Conform acestor date, activele Japoniei in valori ale Trezoreriei americane sunt de trei ori superioare celui de-al doilea cel mai important detinator (China continentala). Astfel, in 2004, Japonia s-a aflat la originea a mai mult de jumatate din totalul cumpararilor de valori ale Trezoreriei americane de catre nerezidenti, chiar daca, de fapt, aceste achizitii au intervenit in primul semestru al anului 2004. Faptul ca Japonia a fost in permanenta un cumparator important de titluri ale Trezoreriei americane este legat de interventiile sale pe pietele valutare cu scopul de a impiedica aprecierea yenului, ceea ce inseamna ca autoritatile monetare japoneze nu au procedat la o ajustare dinamica a compozitiei in devize a rezervei lor in functie de un benchmark prestabilit. Daca se compara datele furnizate de catre Treasury International Capital cu cele ale Ministerului de Finante japonez, se constata ca, la o suma de 839 miliarde dolari, 85 la suta sunt investiti in titluri straine, din care cea mai mare parte in valori ale Trezoreriei americane. Autoritatile monetare japoneze detin, in consecinta, o suma foarte importanta din aceste valori in raport cu alte institutii straine.

China

Ca si in cazul Japoniei, cererea chineza pentru active americane rezulta din interventiile pe pietele valutare si, pana in ultima vreme, cumpararile de devize ale Chinei au avut un caracter mai automatic decat cele ale Japoniei, din cauza cursului sau de schimb fix in raport cu dolarul. In consecinta, una dintre ipotezele cele mai comune este ca China a investit, de asemenea, o parte foarte importanta a rezervelor sale valutare in valori ale Trezoreriei americane. Totusi, datele Treasury International Capital nu confirma aceasta ipoteza, probabil pe motivul „componentei legate de conservarea titlurilor”, care duce la o presupusa subestimare a activelor reale ale Chinei continentale in valori ale Trezoreriei americane. In plus, datele Treasury International Capital nu arata decat partial expunerea Chinei in dolari deoarece, diferit de Ministerul de Finante japonez, banca centrala a Chinei investeste in active mai diversificate.

Asadar scaderea rezervelor BNR trebuie privita intr-un contezt mai larg, nu doar sa observi chior ca nivelul lor a scazut. Temporar, pot avea loc iesiri mai mari decat intrarile, ca asta-i viata.

P.S. Uitati-va la datoria pe termen scurt si la platile privind dobanzile si ratele la imprumutul luat de la CE, FMI samd. Se poate vedea de acolo ce si mai ales, cum.

Citeste si comenteaza pe blogul lui Dan Popa.