Potrivit Memorandumului suplimentar de Intelegere convenit cu FMI si UE, Romania s-a angajat sa reduca cu 25% salariile si sporurile, dar si celelalte plati de natura salariala pentru toti salariatii din sectorul public, incepand cu 1 iunie 2010. Suntem in 3 iunie si reducerile salariale nu au fost inca aplicate. Mai mult, o serie de institutii au trecut la cresteri artificiale ale salariilor, astfel ca viitoarele reduceri ale veniturilor sa nu ii afecteze. HotNews.ro a chestionat fosti demnitari, analisti economici si bancheri asupra efectelor acestor intarzieri.

Suntem in pericol ca urmatoarea transa de bani sa nu mai fie livrata Romaniei? Ce se va intampla intr-o asemenea situatie? Care sunt scenariile de risc? Raspunsurile sunt unanime. Daca transa nu vine la timp, Romania trebuie sa imprumute iar bani, dar de data aceasta de pe pietele internationale, la costuri mai mari.

Dobanzile mai mari se traduc printr-o datorie mai mare, prin rate mai mari si pe cale de consecinta, printr-o probabila crestere a fiscalitatii, ca sursa de acoperire a cheltuielilor cu serviciul datoriei. E ca si cum ti-ai refinanta un credit la dobanzi mai mari, cu cheltuieli mai mari, altfel spus.

  • Laurian Lungu, Macroanalitica: „Urmatoarea transa de la FMI ar putea fi intarziata
    Laurian Lungu
    Laurian Lungu
    Foto: HotNews.ro
„Cred ca acest risc este unul real, urmatoarea transa de la FMI ar putea fi intarziata in eventualitatea in care masurile de reducere a deficitului bugetar nu sunt puse, concret, in practica. Efectul principal al acestui scenariu ar fi acela al inrautatirii perceptiei investitorilor vis-a-vis de Romania. In aceasta situatie prima de risc a Romaniei ar creste - si implicit ar creste si costul imprumuturilor necesare finantarii deficitului bugetar. Oricum, plata pensiilor si salariilor nu s-ar face din urmatoarele transe de le FMI.

Dincolo de ingrijorarile legate de finantarea pe termen foarte scurt a cheltuielilor cu salariile si pensiile la nivelurile curente ramane problema asigurarii unei sustenabilitati a acestor gen de cheltuieli. In ultimii 3 ani acestea au crescut disproportionat fata de cresterea PIB. Artificii de genul majorarii salariale cu 25% la unele companii de stat, facute in ideea conservarii veniturilor actuale, sunt irelevante si inutile pentru ca nu rezolva problema de fond.

Obiectivul este reducerea cheltuielilor bugetare cu salariile catre 7,5% din PIB, la nivel macro are mai putina importanta cum se face aceasta ajustare. Daca masura de reducere a cheltuielilor nu atinge obiectivul propus, va ramane oricand alternativa frontala a disponibilizarii”
  • Lucian Croitoru, consilier al lui Mugur Isarescu: “Un deficit mai mare ar duce la deprecierea monedei, la inflatie
    Lucian Croitoru
    Lucian Croitoru
    Foto: AGERPRES
“Un deficit mai mare ar putea fi o iluzie deoarece s-ar putea sa nu vrea nimeni sa-l finanteze. Aceasta ar duce la plata de facto a unor salarii mai mici si implicit la arierate catre gospodarii. Deteriorarea increderii va duce la deprecierea monedei, la inflatie si la reduceri in termeni reali a salariilor si a pensiilor.

Ajustarea ar deveni necontrolabila daca nu restrangem deficitul. Daca totusi se va finanta un defict mai mare, atunci va creste ponderea datoriei publice in PIB si a ponderii platilor cu dobanzile in totalul cheltuielilor bugetare, ceea ce ar insemna taierea altor cheltuieli pentru plata datoriilor. Si din nou ajungem la presiunea pentru reducerea salariilor si a pensiilor"
  • Daniel Daianu, fost ministru de finante si europarlamentar: Ruperea acordului cu FMI ar fi extrem de rea ca efecte
    Daniel Daianu
    Daniel Daianu
    Foto: HotNews.ro
Intarzierea transei ar ilustra dificultati ale Guvernului in consolidarea fiscala si am avea un semnal rau pentru pietele internationale si chiar cele interne. Adica am putea constata o crestere a costului finantarii.

Ruperea acordului cu FMI ar fi extrem de rea ca efecte. Daca in companii de stat s-a procedat la cresterea salariilor cu 25% actionarul principal - Statul-  ar trebuie sa invalideze imediat aceste decizii. Managementul nu are dreptul sa faca ce vrea, in afara cenzurii exercitate de actionariat”