Cheltuielile totale facute de Stat cu salariatii din sectorul public – salarii, contributii la bugetele de asigurari şi protecţie socială - au crescut in primul trimestru din acest an fata de trimestru anterior in medie cu 9% se arata intr-un comunicat al Institutului National de Statistica. Cele mai mari cresteri ale costului orar al forţei de muncă (totalul sumelor platite de angajatori cu angajatii) în domeniile serviciilor publice au fost in invatamant (12,00%), administraţie publică (7,83%) şi sănătate şi asistenţă socială (7,65%). Dintre cele doua componente- cea salariala si cea privind cheltuielile cu asigurarile si protectia sociala, cel mai rapid a crescut componenta salariala.

In schimb, mediul privat a inregistrat scaderi ale aceluiasi indicator, semn ca ajustarile salariale continua la privat si raman o utopie la stat.

Cauza acestor cresteri o reprezinta primele si stimulentele acordate cu ocazia Pastelui, dar si acordarea celui de-al 13-lea salariu in anumite domenii care au sporit volumul cheltuielilor facute de Stat cu angajatii proprii. Indicele trimestrial al costului orar al forţei de muncă este un indicator pe termen scurt care permite evaluarea tendinţelor costurilor orare suportate de angajator cu forţa de muncă salariată.

Costul total cu forţa de muncă – reprezintă totalitatea cheltuielilor – directe şi indirecte – suportate de angajator cu forţa de muncă salariată. Conform metodologiei europene, sunt excluse cheltuielile suportate de angajator cu formarea profesională a angajaţilor, recrutarea personalului şi echipamentul de protecţie.

Cheltuielile directe cu forţa de muncă – includ sumele brute plătite din fondul de salarii pentru timpul lucrat (inclusiv premii), pentru timpul nelucrat, drepturile în natură ca remunerare a muncii (potrivit prevederilor din contractele colective de muncă), sumele brute plătite salariaţilor (ca stimulente) din profitul net realizat de unitate, sumele brute plătite din alte fonduri (inclusiv drepturi în natură) acordate conform legislaţiei în vigoare.

Cheltuielile indirecte cu forţa de muncă – includ contribuţiile angajatorului la fondurile de asigurări şi protecţie socială (şomaj, sănătate etc.), sumele brute plătite salariaţilor care părăsesc unitatea (ieşire la pensie, transfer, detaşare etc.), sumele brute plătite pentru întreruperi ale lucrului neimputabile salariaţilor, alte cheltuieli cu forţa de muncă.

Reamintim ca Guvernul si-a propus restructurarea a 70.000 de bugetari in 2009 si a altor 125.000 in 2011, insa pana acum nu a fost luata nicio masura.

Guvernul s-a angajat prin scrisoarea de intenţie cu FMI să limiteze până la începutul anului viitor personalul din sectorul public la 1,29 milioane de salariaţi, ceea ce înseamna concedierea a 70.000 de angajaţi.