​Larissa Batrancea este doctor in economie, specializata pe teoria jocurilor experimentale si neuroeconomie. E unul dintre foarte putinii romani specializati in neuroeconomie. Preda la Universitatea Babes- Bolyai, la Facultatea de Business si in timpul liber alearga dintr-o parte in alta a Europei la seminarii si scoli de vara pe tema acestei noi ramuri a stiintei economice- neuroeconomia.

Larissa BatranceaFoto: Hotnews

Am “prins-o” in cele 4 zile cat e in Romania si am facut un interviu cu Larissa. Despre ce este de fapt neuroeconomia, ce aplicatii concrete are, care e legatura dintre incredere si PIB si despre multe altele.

Din cate stiu, este primul interviu acordat de un neuroeconomist presei romanesti.

  • Incalzirea.Despre trestiile irationale care suntem

Rep:Ai venit ieri in tara, stai 4 zile si pe urma pleci iar. Destinatii de concediu?

Larissa Batrancea: Nu, nici vorba. Am fost la o scoala de vara pe teme de neuroeconomie in Heidelberg, Germania. M-am intors si voi pleca la Moscova la o alta scoala de vara pe teme legate de economie comportamentala si psihologie economica.

Rep:Cum ai ajuns la neuroeconomie? Cand ai auzit prima oara de notiunea asta?

L.B.:Eram in anul 2008, plecata cu o bursa doctorala la Universitatea din Brescia. Imi faceam teza de doctorat pe domeniul teoriei jocurilor experimentale cand am dat peste cateva articole referitoare la experimente neuroeconomice. Mi-au suscitat interesul si am continuat cercetarile.

Rep:La noi stie foarte putin despre neuroeconomie. Cu ce se ocupa stiinta asta mai concret?

L.B.:E mai degraba un domeniu stiintific nu neaparat o stiinta. Aici sunt de lamurit doua lucruri. Faptul ca la noi se stiu atat de putine lucruri se datoreaza lipsei profesionistilor in acest domeniu. Nu avem cercetatori in neuroeconomie. In al doilea rand, analizele neuroeconomice presupun costuri foarte mari.

Rep:Cat de mari?

L.B.: Pentru un experiment neuroeconomic cu un numar de 12 subiecti de pilda este nevoie de cateva mii de euro. Se inchiriaza un RMN care nu e foarte ieftin. Apoi, subiectii trebuie si ei platiti, si nu in ultimul rand, trebuie remunerati si cei care analizeaza si interpreteaza datele obtinute in urma experimentului. E vorba de economisti, neurologi, psihologi si asa mai departe.

Rep:In ce consta un experiment neuroeconomic?

L.B.:Mai intai sa iti spun mai exact ce e neuroeconomia.

Rep:Te rog...

L.B.:Domeniul neuroeconomiei e tanar, are aproximativ 20 de ani. Ingemaneaza daca vrei economia, psihologia si neurologia. Unii se intreaba de ce avea nevoie economia de celelalte doua stiinte? Raspunsul e simplu. Studiile empirice au aratat ca pe piata, oamenii nu sunt intotdeauna rationali, asa cum acredita Adam Smith prin modelul sau homo oeconomicus.

S- a efectuat o cercetare in 42 de state cu privire la legatura dintre PIB si incredere. Si a constatat ca in statele in care increderea e ridicata, si PIB-ul e ridicat. Si reciproc. Exista desigur un aparat matematic care demonstreaza acest lucru

Larissa Batrancea, neuroeconomist

Rep:Suntem niste trestii irationale?

L.B.:Nu intotdeauna, dar avem episoade de comportament economic irational. Aceste devieri de la comportamentul rational au fost puse pe seama emotiilor, domeniu de care e responsabila psihologia. Cat priveste neurologia, este evident ca din moment ce deciziile pe care le luam sunt filtrate de creier, era nevoie pentru o intelegere cat mai completa si de neurologie. Ca sa vedem ce se intampla in creierul uman atunci cand se ia o decizie economica...

  • Paradoxul. Exista neuroeconomie, nu si neuroeconomisti

Rep:O secunda...Comportamente irationale existau de mult timp. Neuroeconomia a aparut recent...

L.B.: Da, asa este. Am doua argumente la observatia ta. Prima, ca asa cum istoria invalideaza dupa un timp teorii despre care se credea ca erau valide, asa si neuroeconomia a invalidat comportamentul perfect rational al agentilor economici. Al doilea argument, RMN-urile au aparut si ele relativ recent asa incat aparatura care sa sprijine cercetarea teoretica a venit mai tarziu. A trebuit sa “asteptam” dezvoltarea neurologiei ca sa avansam si noi in cautarile noastre... Inca nu putem vorbi de neuroeconomist in adevaratul sens al cuvantului. Ca sa fii neuroeconomist in adevaratul sens al cuvantului trebuie sa ai tripla specializare..

Rep:Inteleg. Exista neuroeconomie, dar nu exista neuroeconomist

L.B.:Da, asa este.Ca sa fii neuroeconomist in adevaratul sens al cuvantului trebuie sa ai tripla specializare.

Rep:Cum arata un experiment neuroeconomic? Ce se intampla in cadrul lui?

L.B.: Un subiect este introdus in RMN care e putin mai complex decat cel destinat studiilor medicale. Subiectul primeste diferite optiuni economice, in functie de care el trebuie sa apese pe niste dispozitive care exista acolo in RMN. In functie de optiunile sale el e recompensat financiar in final. La sfarsit, intr-un laborator neuroeconomic- in lume exista foarte putine asemenea laboratoare- se interpreteaza datele rezultate in urma experimentului si se pot formula concluziile.

Rep:Am citit undeva ca cel care va stapani neuroeconomia va stapani din punct de vedere economic, lumea. E corect sau e fals?

L.B.:E prematur de afirmat acest lucru.

Rep:Adica?

L.B.:Neuroeconomia e inca prea tanara. Are circa 20 de ani si are prin urmare limitele sale. Cred ca mai e nevoie de alti cativa zeci de ani de cercetare. Abia apoi vom putea confirma sau infirma asumptia ta.

Rep:E vorba de manipulare in neuroeconomie? De a influenta in vreun fel comportamentul economic?

L.B.:Poate fi vorba, dar intervine si neuroetica. Si aceasta interzice sa manipulezi pentru a influenta intr-o anumita directie comportamentul economic al cuiva.

  • Daca ii spui unui investitor ca are 60% sanse sa castige bani, va investi. Daca ii spui ca riscul de a pierde e de 40%, nu va mai investi, desi este acelasi lucru.

Rep: Stiu ca esti doctor in economie, avand specializarea in teoria jocurilor. Putem imagina o situatie cu mai multi jucatori (Stat, Patronate, Sindicate, Populatie) in care fiecare incearca sa isi maximizeze recompensele pentru "mutarile" facute? Statul vrea incasari la buget mai mari, Populatia vrea fiscalitate cat mai redusa. Sindicatele vor mentinerea personalului samd. Care sunt strategiile optime? Cum se va incheia Jocul?

L.B.: In economie, jocurile sunt foarte frecvente si toti actorii de care vorbesti isi au “jocul” lor. In acest joc, putem discuta despre cooperare ca fiind strategia optima. Statul trebuie sa aplice taxe rezonabile care sa fie accesibile celorlalti jucatori. Populatia trebuie sa coopereze si ea achitandu-si taxele samd. Daca unul din jucatori deviaza de la aceasta strategie de cooperare pentru a castiga ceva pe termen scurt, se deterioreaza echilibrul jocului. Dar aici intram in alta discutie...

Rep:Ce discutie?

L.B.:La noi, multi prefera sa castige pe termen scurt chiar daca asta inseamna sa paraseasca piata pe termen lung. Nu au strategii de joc pe termen lung si aici cred ca mai avem mult de lucru noi, profesorii, ca formatori de jucatori economici

Rep:Bine, dar nu crezi ca firmele stiu aceste lucruri?

L.B.:Tocmai despre asta este vorba. In teorie stim ca nu e bine sa cooperam la experimente gen FNI sau Caritas, dar uite ca se intampla...

Rep:Am inteles. Ai scris un articol despre neuroeconomie si comportamentul jucatorilor din economie. La ce concluzii ai ajuns?

L.B.:Stii si tu ca noi avem creierul structurat pe doua nivele. Sistemul reflexiv sau emotional si cel analitic sau logic. Ideea era ca folosirea preponderenta a sistemului reflexiv ii face pe oameni sa fie guvernati excesiv de emotii in luarea deciziilor economice. Si simetric, folosirea preponderenta a sistemului analitic, ii face sa fie prea analitici. Deci putem fi eficienti doar atunci cand creierul nostru emotional si cel analitic conlucreaza.

Rep:Poti exemplifica?

L.B.:Da. Imagineaza-ti ca pe piata de capital indicele Dow Jones scade de la 8000 de puncte la 7735 de puncte de exemplu. Orice broker ar putea intra in panica daca proceseaza aceasta informatie cu partea emotionala a creierului sau. Isi suna imediat clientii si le sugereaza sa vanda, ca sa limiteze pierderile. Daca judeca la rece, folosindu-si partea analitica a creierului, constata ca pierderea lui e minora si nu ia decizii care sa ii aduca pierderi pe termen lung. O alta concluzie este cea legata de fenomenul de incadrare mentala. Daca de exemplu unui investitor i se spune ca are 60% sanse sa castige bani, el va investi. Daca i se va spune ca riscul de a pierde e de 40%, el nu va mai investi. Desi informatia este practic aceeasi in ambele situatii, comportamentul investitorului difera din cauza accentului pus pe formularea problemei. E vorba de fenomenul de incadrare mentala pozitiva, in primul caz si negativa, in al doilea. De aceea, pentru a lua cea mai buna decizie investitorul va trebui sa mai analizeze si alte informatii legate de trendul pietei, de istoricul companiei etc.

  • Despre incredere, oxitocina si PIB

Rep:Neuroeconomia poate stimula in vreun fel luarea unei anumite decizii?

L.B.:Da, si as da un exemplu aici. As vorbi despre relatia dintre oxitocina si nivelul de incredere al omului. Profesorul Paul Zak, de la Universitatea Cleremont Graduate University din SUA, a descoperit ca oxitocina odata administrata, actioneaza neurotransmitatorul dopamina care reduce nivelul de anxietate al individului si, finalmente, creste nivelul de incredere al acestuia. Un nivel ridicat de oxitocina inseamna si o cooperare mai buna intre indivizi. Si aici ajung la un al studiu celebru de-al sau. Profesorul a efectuat o cercetare in 42 de state cu privire la legatura dintre PIB si incredere. Si a constatat ca in statele in care increderea e ridicata, si PIB-ul e ridicat si reciproc. Exista desigur un aparat matematic care demonstreaza acest lucru. Calculele arata ca o crestere a nivelului de incredere a oamenilor cu 15% atrage o crestere anuala cu 1% a PIB-ului pe cap de locuitor.

Rep:Daca ne aude premierul, ne injecteaza pe toti...

L.B.:Ei, problema este cum crestem increderea indivizilor? Acelasi autor demonstreaza ca aceasta crestere a gradului de incredere a oamenilor ar trebui sa se intample nu prin injectarea cu oxitocina ci prin maximizarea interactiunilor sociale pozitive, cum ar fi libertatea presei, o moneda stabila, un sistem bancar solid, o infrastructura bine pusa la punct, un sistem de invatamant performant, politici guvernamentale de stimulare a investitiilor, un climat social stabil samd. Cei responsabili sunt desigur, guvernantii unei tari.

Rep:Care sunt implicatiile crizei asupra noastra? Din punct de vedere neuroeconomic. Sau nu ne-a afectat?

L.B.:Cum sa nu ne afecteze? Inaintea crizei, oamenii erau foarte optimisti si increzatori in viitor.

Rep:Aveau nivelul ridicat de oxitocina...

L.B.:Da, exact. Cresterea economica a generat crestere excesiva a increderii care a dezechilibrat raportul cerebral de recompensa si pierderi, iar oamenii si-au asumat riscuri tot mai mari care au degenerat in bule speculative. Cum criza a dus la o prabusire a gradului de incredere, acum e nevoie sa reconstruim aceasta incredere. Dupa cum observati, in reclamele din ultima vreme se aduce tot mai mult vorba despre incredere

  • Care sunt zonele din creier care iau deciziile economice?

Rep:Pana la urma, neuroeconomia te manipuleaza sau nu?

L.B.:Nu manipuleaza daca e folosita in mod etic. Gandeste-te la un cutit. Poti sa tai cu el o felie de paine sau poti face o crima.

Rep:Ce-ai invatat la scoala de vara de la care tocmai ai revenit?

L.B.:Am participat la o serie de cursuri tinute de profesori din SUA si Europa care ne-au vorbit despre diferitele zone din creier responsabil cu anumite decizii pe care oamenii le iau..

Rep:Si care sunt?

L.B.:Cortexul prefrontal, de pilda. Potrivit lui Antonio Damasio, cei care au cortexul prefrontal afectat, isi pierd capacitatea de a anticipa rezultatele alegerilor pe care le fac si isi asuma riscuri nesabuite pe care nu le constientizeaza.

Alte zone sunt amigdala, insula (o mica regiune a cortexului de sub lobii temporali- n.m.DP)..

Dar am fost sfatuiti ca daca avansam pe aceasta cale a cercetarii, sa luam in calcul si rolul altor zone ale creierului in luarea deciziilor economice

Rep:Care sunt cartile pe care le-ai recomanda cuiva care vrea sa afle mai multe despre neuroeconomie?

L.B.:Ar fi "Neuroeconomics" a lui Glimcher, Camerer, Fehr si Poldrack si o alta, scrisa savuros de un jurnalist de la Wall Street Journal, Jason Zweig. Cartea se cheama “Your money and your brain”.

  • S-a demonstrat matematic ca firmele care permit angajatilor sa "comenteze" au rezultate mai bune

Rep:Care e cea mai recenta descoperire a celei mai recente ramuri a economiei- neuroeconomia?

L.B.:O companie de telecomunicatii din Germania a impus angajatilor sa nu isi manifeste emotiile negative la serviciu. Trebuia sa fie permanent pozitivi. Pornind de la acest caz real, o echipa de neuroeconomisti coordonata de profesorul Daniel Houser a realizat un experiment. Au fost formate doua grupuri. Primii trimiteau celorlalti o suma de bani. Respondentii puteau primi sau refuza suma. De asemenea, rafinarea permitea divizarea grupului de primitori. Un subgrup care putea sa aiba reactii scrise si al doilea subgrup in care nu exista aceasta posibiltate, indiferent de suma care li se trimitea.

Rep:Banii erau trimisi ca o recompensa pentru ceva anume?

L.B.:Nu. Banii erau pur si simplu trimisi. Cei care trimiteau aveau un buget in care sa se incadreze. Acestia puteau trimite intre zero si maximul bugetului. In prima grupa, a celor care nu puteau reactiona in scris, sumele foarte mici erau refuzate. Ceilalti acceptau banii, indiferent cat de putini.

Ei, s-a constatat ca in acele companii care permit angajatilor sa “comenteze”, sa isi exprime nemultumirile si sa comunice in general, creste cooperarea, randamentul angajatilor si in final, rezultatele financiare ale companiei.

.