Unul dintre cele mai discutate subiecte ale ultimelor zile il reprezinta in mod evident disputa dintre banci si unii dintre clientii acestora, nemultumiti de serviciile oferite de bancheri.

Personal, in ultimii 5 ani am luat doua credite de la doua banci diferite – un credit auto in euro contractat in 2005 la o dobanda fixa, care a ramas fixa pana cand am returnat in intregime creditul anul acesta, si un credit pentru nevoi personale fara garantii, contractat in 2008 la o dobanda egala cu Euribor la 6 luni plus o marja de 4,56% si un comision de administrare de 0,25%/luna la sold. Totul a fost transparent, iar contractele au fost respectate, astfel ca cel putin pana acum nu am avut surprize. Cu alte cuvinte, pot sa ma plang de comisioane sau de marjele mari, dar nu pot spune ca mi s-au introdus in contract clauze abuzive. Din cate se pare insa, nu toti cei care au luat credite au fost in aceeasi situatie cu mine. Sa analizam pe rand partile implicate in aceasta disputa, scrie Cristian Orgonas pe blogul sau.

I. Bancile

Pana la aparitia OU 50/2010 au existat banci care, profitand de lipsa unui cadru legislativ adecvat, au acordat credite la costuri stabilite incorect. Astfel, cum putem numi formularile de genul “dobanda este fixa, dar banca isi rezerva dreptul de a o modifica in functie de situatia de pe piata monetara”, sau "dobanda totala este formata dintr-o marja de x% adaugata la dobanda interna a bancii", dobanda interna despre care clientul nu stia nimic?

Desigur, putem sustine ca o DAE de 25% la un credit de nevoi personale in euro reprezinta camata, insa daca dobanzile si comisioanele au fost mentionate transparent in contract, clientul nu prea mai are de ce sa se planga din moment ce le-a acceptat.

Ca urmare a prevederilor OU 50, bancile incearca acum sa schimbe contractele de credit pentru clientii existenti intr-un mod care de multe ori este discutabil – transforma dobanzile fixe in dobanzi variabile aplicand marje absolut uriase (7-9% peste Euribor), redenumesc comisioane pentru a nu fi nevoiti sa le elimine etc.

Pe de alta parte insa, nu trebuie sa judecam lucrurile in termeni “de turma” – de cand a inceput criza, aruncatul cu laturi in sistemul bancar a devenit o moda careia, daca incerci sa i te impotrivesti, esti catalogat automat ca facand parte din sistem, sau ca fiind vandut bancherilor. Prin urmare, nu voi deveni isteric impotriva bancilor doar pentru ca acesta este trendul general.

Desi bancile au partea lor de vina pentru situatia creata (iar practicile ilegale trebuie sanctionate!), multi dintre clientii care acum sunt nemultumiti nu s-au gandit la costurile creditarii atunci cand si-au cumparat masini, plasme, sau cand au dat zeci – sute de mii de euro pe niste locuinte care acum se vand la jumatate de pret.

II. Clientii

Grupurile de presiune constituite de clientii nemultumiti de anumite banci totalizeaza cateva mii de indivizi, insa trebuie sa facem diferenta intre cei care chiar au motive sa fie nemultumiti, si cei care incearca doar sa profite de situatie pentru a negocia o dobanda mai buna la creditele pe care le au in derulare.

Din prima categorie fac parte persoanele care au luat credite inainte de aparitia OU 50 si carora unele dintre banci incearca acum sa la impuna un mod de calcul al dobanzilor si comisioanelor evident defavorabil lor. Spre exemplu, un credit cu o dobanda fixa (stabilita netransparent) de 8%, se transforma intr-o dobanda egala cu Euribor la 3 sau 6 luni plus o marja de 6-7%, ceea ce va face ca dobanda sa creasca semnificativ peste 8% in momentul in care indicele de referinta va creste.

Pe de alta parte, ii avem pe cei care sunt nemultumiti de marje si comisioane (si care cer acum reducerea sau eliminarea lor), desi aceste costuri au fost stabilite transparent si evidentiate in momentul in care s-a semnat contractul de creditare.

Nu stiu care este proportia intre prima si cea de a doua categorie de nemultumiti, insa este evident faptul ca exista si unii, si altii.

III. Statul

Desi personal OG 50 ma favorizeaza pentru ca imi pot returna in avans creditele fara sa platesc comision de rembursare, trebuie sa spun ca statul a dat dovada de populism atunci cand a cerut bancilor sa aplice retroactiv prevederile acestei ordonante.

Daca Orgonas si banca X semneaza un contract, acel contract nu poate fi modificat fara acordul celor doua parti. In momentul in care o a treia parte intervine si obliga banca sa accepte anumite modificari, se denatureaza insusi sensul termenului de contract.

Cum as fi reactionat eu daca guvernul, in loc sa oblige banca sa accepte eliminarea comisionului de rambursare anticipata la creditele aflate in derulare, m-ar fi obligat pe mine sa accept introducerea unui comision suplimentar? Probabil ca as fi dat guvernul in judecata pentru modificarea unilaterala a contractului. In aceste conditii, de ce ne miram ca bancherii fac lobby la UE si FMI pentru eliminarea retroactivitatii?

IV. Ce poate rezulta din aceasta disputa?

O dezbatere serioasa despre comportamentul bancilor in relatia cu clientii trebuia sa aiba loc mai demult, dar nici acum nu este prea tarziu. In ultimele zile au iesit la iveala multe dintre practicile neortodoxe la care s-au dedat bancile, dar este important ca actiunea clientilor sa nu se stinga fara sa lase nimic in urma – avem mare nevoie de o miscare puternica a consumatorilor care sa monitorizeze si sa penalizeze derapajele de genul celor despre care se discuta acum.

Totul este ca liderii celor care protesteaza sa nu inceteze protestul in momentul in care bancile ii suna si le fac oferte de nerefuzat….

Citeste si comenteaza pe Businessday.ro.