Guvernele europene au facut "un pariu gresit" prin promovarea masurilor de austeritate, iar mentinerea angajamentelor Germaniei, Marii Britanii si Frantei de a reduce deficitele bugetare ar putea avea consecinte sistemice pentru intreaga Europa,
a afirmat marti, economistul Joseph Stiglitz. Economia Europei este in pericol de a intra din nou in recesiune, deoarece guvernele taie cheltuielile pentru a reduce deficitele bugetare, a mai afirmat Stiglitz. Economistii romani contactati de HotNews.ro il contrazic pe Stiglitz, cu foarte mici exceptii.
- Lucian Croitoru, BNR: Ajustarea cheltuielilor şi menţinerea deficitului bugetar sub control sunt necesare
Nu cred că economia unei zone trebuie sa ramana dependenta de cererea guvernamentala. Dacă ajustarile bugetare sunt necesare ele trebuie făcute la timp. În ţările menţionate cheltuielile publice sunt mari si au crescut în urma crizei financiare internaţionale. Şi în România ajustarea cheltuielilor şi menţinerea deficitului bugetar sub control sunt necesare dacă vrem să evităm să ajungem să avem o problemă a datoriei publice. Din cauza recesiunii se uită că o eventuală problemă a datoriilor ar însemna nu numai recesiune dar şi inflaţie, ceea ce ar fi şi mai rău.
- Laurian Lungu, Macroanalitica: Optiunile politicii fiscale trebuie analizate individual, pentru fiecare tara europeana
Optiunile politicii fiscale trebuie analizate individual, pentru fiecare tara europeana. Dezechilibrele fiscale in tarile europene au cauze diferite si de aceea si solutiile de remediere a acestora vor fi diferite. La nivelul UE, reperele politicii fiscale sunt date de criteriile de la Maastricht si respectarea acestora este perceputa ca fiind un element definitoriu in mentinerea credibilitatii politicilor economice ale UE pe termen mediu si lung. In cazul Romaniei aceste dezechilibre fiscale sunt rezultatul implementarii in anii trecuti a unor masuri nesustenabile pe termen mediu iar criza economica nu a facut decat sa grabeasca momentul luarii unor decizii pentru rezolvarea lor. In general, utilizarea politicii fiscale pentru stimularea cresterii economice nu poate fi o solutie pe un orizont de timp mai indeplungat. Chiar daca exista un risc ca masurile de austeritate sa duca la o incetinire a cresterii economice pe termen scurt, castigul pentru economie pe termen mediu si lung este semnificativ. Intr-o perioada in care problema solvabilitatii unor guverne devine din ce in ce mai acuta, reducerea puternica a deficitelor fiscale si datoriei publice reprezinta o strategie necesara pentru asigurarea unei cresteri economice sustenabile.
- Liviu Voinea, Grupul de Economie Aplicata: Da, are dreptate in linii mari
Da, are dreptate in linii mari. Este de preferat o crestere economica inflationista unei recesiuni deflationiste. Mai bine ne batem cu un adversar cunoscut (inflatia) decat cu unul necunoscut (scaderea cronica a consumului si deflatie).
Nu poti sa relansezi economia prin taieri. Poti sa o ajustezi, dar trebuie si vitamine... In plus, Romania are inca rezerve de eficienta nefolosite, in special in ce priveste eficienta cheltuielilor publice (nu volumul lor!).
- Emil Stoica, autorul blogului Jeopardy: Sunt toate motivele sa credem ca investitiile private ar trebui sa-si revina
Criza dureaza deja de 3 ani de zile. Guvernele din toate tarile au facut eforturi extraordinare pentru a nu lasa economia mondiala sa intre intr-o recesiune de tip 1929. Actiunea guvernelor, inclusiv prin formarea unor noi grupuri de lucru precum G20 a fost rapida si coordonata, economia mondiala a crescut, economiile occidentale si-au revenit si ele iar sectorul privat are acces la munti de bani la dobanda mica. Sunt asadar toate motivele sa credem ca investitiile private ar trebui sa-si revina, lucru ce incepe a fi demonstrat prin cresterea intensitatii activitatii de M&A.
Trei ani de criza in care guvernele s-au imprumutat sume (ca procent din PIB) nemaivazute de 70 de ani cred ca sunt suficienti. Guvernele trebuie sa se indrepte acum spre reforme structurale si au inceput deja: cresterea varstei de pensionare (in Franta, Marea Britanie, Grecia, s.a.m.d.), introducerea unei flexibilitati mai mari pe piata muncii si liberalizarea unor profesii (Franta, Spania, Grecia, etc), vanzarea de active (Italia, SUA, Marea Britanie, s.a.m.d).
Reducerea cheltuielilor sociale si obtinute prin reformele din domeniile pensiilor si muncii vor avea ca rezultat cresterea gradului de ocupare, ceea ce va avea un impact pozitiv in cresterea economica. Sa mentii cheltuieli sociale ridicate nesustenabile nu se cheama a stimula economia, din contra, reprezinta o piedica in dezvoltarea viitoare.
Economia poate fi stimulata prin investitii si sunt de acrod ca sumele alocate investitiilor nu ar trebui reduse.
Comentariile de mai sus sunt valabile si pentru Romania.
- Daniel Daianu: Investiţiile publice, ele au fost tot mai vitregite de preocuparea Guvernului de a plăti salarii şi pensii
Nu este de aşteptat o creştere semnificativă a volumului investiţiilor; firmele, cu capital majoritar autohton sau cu capital străin, continuă să se confrunte cu restricţii de creditare majore şi nici nu arată un apetit pentru a face investiţii. Cât priveşte investiţiile publice, ele au fost tot mai vitregite de preocuparea Guvernului de a plăti salarii şi pensii (plus ajutoare sociale), în condiţiile în care încasările bugetului public sunt tot mai limitate. Numai dacă absorbţia fondurilor europene ar cunoaşte un salt extraordinar în lunile rămase din acest an s-ar putea contura o altă dinamică, dar această ipoteză nu este realistă. Iar investiţiile străine s-au diminuat în acest an. Deci, factorii interni, în ansamblu, nu prevestesc un punct de inflexiune în lunile ce vin.
S-ar putea miza pe creşterea înclinaţiei spre consum (a populaţiei), în pofida diminuării veniturilor? Şi aceasta este o ipoteză fantezistă. Anul 2010 a arătat consumatorii mai atenţi cu achiziţiile pe care le fac, un comportament firesc de altfel. Ar rămâne creditul bancar. Dar băncile nu numai că rămân în expectativă, fiind în continuare ocupate cu curăţarea bilanţurilor.
- Adrian Vasilescu: Capcana lui Stiglitz
Referindu-se la cei care, pe întreaga planetă, luptă împotriva deficitelor, celebrul economist american arată că ei toţi susţin că statele trebuie să taie din cheltuieli pentru a-şi echilibra bugetele. Şi mai departe, cu bugete echilibrate, să restabilească încrederea în economiile din ţările lor, să readucă investiţiile şi să facă să revină creşterea economică, scrie consilierul Guvernatorului intr-un editorial din
ZFRaţionamentul e logic, conchide Stiglitz, dar tot el încearcă să ne convingă că, în ciuda logicii, timpul l-a infirmat în mod repetat. Pentru că reţeta, pretutindeni unde a fost aplicată, ar fi dus numai la eşecuri.
Luându-şi ca aliat istoria, Stiglitz trece în revistă întâmplări binecunoscute ce par să-i dea dreptate. Preşedintele american Herbert Hoover a strangulat cheltuielile bugetare în timpul Marii Depresiuni din anii 1929 - 1933, obţinând… prăbuşirea Wall Street-ului. FMI a făcut acelaşi lucru în Asia, în 1997, provocând mai întâi încetinirea activităţii economice, apoi recesiune şi depresiune. Dacă exemplele sunt discutabile, putând fi aduse argumente pro, dar şi contra, concluzia contrariază şocant.
Stiglitz a privit lumea prin microscopul electronic al Americii. Iar concluzia pe care a desprins-o, probabil că nu neintenţionat într-o publicaţie din Europa, se înscrie pe linia opiniilor dominante exprimate în dezbaterile din America acestor ani. Ce face Stiglitz? Afirmă că raţionamentele celor care susţin întâietatea echilibrării bugetelor, aruncând într-un al doilea moment eforturile pentru ieşirea din recesiune, pleacă de la o analogie greşită. Şi anume ei gândesc simplist că atunci când o familie ajunge la datorii ce depăşesc capacitatea sa de rambursare, reduce inevitabil cheltuielile.
Judecată pe care o extind şi în cazul statelor. Greşesc însă, greşesc profund, opinează el, căci atunci când un stat ajunge să fie supraîndatorat soluţia este cu totul alta. Fiindcă reducerea cheltuielilor nu-i va aduce decât scăderi de producţii şi de venituri, şomaj în creştere şi o diminuare dramatică a capacităţii de onorare a datoriilor. Concluzia lui Stiglitz: ceea ce este valabil pentru o gospodărie familială nu este valabil şi pentru o ţară.
Nici unul dintre laureatii din 2001-2006 (Stiglitz inclus) nu au prevazut criza economica!
Economia este o *creatie* a politicilor economice ale guvernelor.
*Deregularizarea legala* a domeniului financiar dupa 2000 a adus actuala criza!
Domnu Stiglitz vrea sa "inabuse" toate deficitele printr-o inflatie galopanta. Ca altfel nu se poate: ai deficite uriase la nivel de stat (consumi mult peste ce ai ca venituri), dar nu vrei sa te strangi in niciun fel. Cum se sparge constrangerea asta, e destul de simplu: o inflatie teapana, banii de hartie devin hartie igienica. Saracirea generalizata a alora care au avut proasta inspiratie sa economiseasca ban. Ajutor catre cei care au avut "buna" inspiratie sa se imprumute pana nu au mai stiut de ei. Ajutor pentru firmele care ar da faliment si dezavantaj pentru firmele "cumpatate" care ar putea sa cumpere active la valori scazute, ca premiu ca au fost cumpatate si au pastrat rezerve de cash.
Sa plateasca uniform toata lumea, si ai cumpatati si ai risipitori, si cei lenesi si cei harnici si cei prosti si cei destepti. Dar sa avem "crestere" economica
Ba.
Economiile alea difera profund de cea a Romaniei si toata discutia cade in ridicol.
Omul e economist insa, adeptul unei pseudo-stiinte ce se rescrie la 5 ani si mereu o da cu bata in balta, fac aceleasi greseli si asa mai departe. Un megaloman notoriu, cu o atitudine mesianica, care crede ca daca va zice el, pietrele devin paine si apa vodca.
Cine vrea sa ajunga muritori de foame, nu au decat sa il asculte, insa sa stie ca unii din acei lideri mai sfarsesc si impuscati. Nu exista nici un stat modern care sa fi ascultat de economisti si sa fi avut raiul pe pamant pe urma.
Dar daca tot vrem sa auzim ce spun economistii, eu prefer sa-i ascult pe laureatii Nobel Stiglitz sau Krugman, nu pe "geniile" locale Croitoru sau Lungu. Este o chestiune de perspectiva si de statura profesionala. Oare cand avem nevoie de un diagnostic medical si de tratament ce facem, ascultam brancardierul spitalului sau pe medicul-profesor?
Si plina de energie si cu avant de martir ai omori chiar tu niste bogati, hoti imputiti care nu dau la saracul ala cu sticla de vodca in mana, sau tie.
Insa poti sa faci ceva, poti sa pleci. Exista state care aplica ce zic cei doi de ceva vreme si le merge bine. Insa banuiesc ca sti care sunt, insa tu, din patriotism, vrei sa aduci acel rai si la noi aici.
Pentru informatia ta comunismul a fost condus si recomandat de economisti. Multi din cei care au avut fraiele in mana pe vremea lui Ceasca si-au gasit adapost cald in PSD (FSN). Stim cu totii ce bine era. Sau poate tie iti era bine, foarte bine ... ce vremuri ai trait ...
Daca este una tehnica, doar in aceste conditii, trebuie sa spun ca merg pe varianta taierii cheltuielilor inutile. Doar ca politicienii nu vor sa spuna care sunt cheltuielile inutile si nu intaplator.
Era un banc acum cateva luni: un marinar rus se duce la un hotel in primul port, unul mai acatarii si cere o camera. Fericit, receptionerul ii ia suta de euro (chiria pe o noapte) si pleaca sa-si plateasca amanta. Amanta fericita se duce sa plateasca macelaru. Macelaru in culmea fericirii ca vede niste bani la care nu mai visa se duce si-i joaca la poker, intamplator cu rusu si cu hotelierul.
Castiga hotelierul iar rusu de suparare cere o vodca. Cum hotelieru nu avea decat tecquila, rusu se supara si cere banii inapoi si se duce sa doarma pe vapor.
Un banc care spune cu talc ce inseamna ca banu sa circule: economia merge, toata lumea castiga, toti isi rezolva problemele.
Deloc intamplator, in acest banc toti sunt oameni activi: au datorii, imprumuturi, afaceri, o meserie si banu merge.
Din pacate la noi 60% din bugetul tarii se duc intr-o zona inactiva, spre oameni care nici nu produc, nici nu invart bani, nici nu se preocupa ca castige, spre zona ajutoarelor sociale. O zona care cheltuie doar pe lucrurile esentiale supravietuirii, si ce nu reusesc sa cheltuie pun la saltea de frica zilelor ce vor urma.
Greu sa misti economia asa.
Asta cu premiul Nobel nu cred ca a vazut cersetori in lumea lui. Traieste intr-o lume frumoasa, in care poti viza si teoretiza bine mersi. Nu are de unse sa stie ce e aia comunism (acum 50 de ani i-au vanat ca pe iepuri), nu are de unde sa stie ce e aia milogeala, traieste intr-o lume care are obiceiul de a fi activa si de a lupta pentru binele zilei de maine.
Daca primim politic ce am scris, cred ca o sa bat recordul la minusuri, e mai mault decat putea sa spuna insusi Basescu :).